VIDEO!!!! ”Dacă toţi cei plecaţi ar face ceva pentru locul natal, am trăi într-o lume mai bună”
Focşăneanul Cristian Cigolea, iniţiatorul Festivalului Internaţional de Blues de la Focşani, este primul trompetist care şi-a dat doctoratul în acest instrument muzical la Universitatea din Toronto. După ce şi-a dat toate examenele vieţii în Canada a venit la Focşani pentru a concerta în faţa melomanilor de aici, a prietenilor şi mai ales în faţa mamei sale. El ne-a declarat că dacă fiecare om plecat în lume s-ar întoarce acasă şi ar face ceva pentru oraş, am trăi într-o lume mai bună. "Avem nevoie de un pian, avem nevoie de mai multă cultură în oraşul nostru şi sunt convins că sunt oameni gata să ajute", spune Chris Cigolea despre scopul proiectului care l-a adus la Focşani.
Prima ediţie a "Summer Blues Festival" Focşani, organizată pe 7 şi 8 iulie 2015, a fost un vis frumos, de vară, care şi-a propus să lase muzica bună să cânte în urma sa. Scopul acestui eveniment organizat de oamenii buni, reuniţi în jurul Clubului Rotary Focşani, este achiziţia unui pian de concert pentru comunitatea locală de muzicieni şi în special pentru Orchestra "Unirea". Muzica de calitate, invitaţii speciali şi publicul numeros şi entuziast din Focşani au făcut ca acest eveniment să ceară un bis. Sufletul festivalului a fost Cristian Cigolea, muzician focşănean plecat în Canada, care a revenit acasă pentru a oferi ceva oraşului natal. Ziarul de Vrancea l-a provocat la o discuţie şi vă dezvăluie povestea de viaţă a unui artist focşănean care merită toate aplauzele noastre.
Silvia Vrînceanu: La Festivalul Internaţional de Blues a fost pentru prima dată când am văzut spectatori privind show-ul din faţa teatrului pentru că nu au mai fost bilete. Cum s-a întâmplat minunea asta la Focşani?
Cris Cigolea: Totul a pornit de la o idee. Am făcut o grămadă de chestii în multe locuri din lume, dar nu am avut şansa să fac nimic pentru Focşani, locul unde eu am făcut primii paşi în muzică. Şi atunci am vorbit cu nişte prieteni de aici, cu Manuela Hornea de la Clubul Rotary Varana. Eu sunt rotarian în Guelph, oraşul unde locuiesc în Canada şi ştiu foarte bine că rotarienii lucrează pentru comunitate, dăruiesc ceva înapoi comunităţii. I-am propus Manuelei să facem un spectacol, să adunăm nişte fonduri pentru şcoala de muzică sau să cumpărăm nişte instrumente. Am discutat şi cu prietenul meu Ionuţ Ungureanu, cu care mă cunosc de ani de zile. Manuela şi toţi rotarienii au fost foarte deschişi.
A fost un eveniment în care implicarea instituţională a fost la minimul necesar. În cât timp l-aţi pus pe picioare?
Totul s-a întâmplat atât de repede, cred că au fost şaşe săptămâni. Eu am lucrat din Canada, am dat telefoane prietenilor din Bucureşti, cu care am fost coleg la Conservator. Pur şi simplu, ne-am ajutat unii pe alţii. Foarte important, au fost aceşti oameni care au crezut în proiect. Pe urmă am luat legătura cu Cătălin Horodincă din Focşani care a pus foarte mult suflet. Eram efectiv pe scenă şi nu îmi venea să cred că fac un spectacol la Focşani.
Pentru cititorii noştri care nu au fost la spectacole, ce s-a întâmplat în cele două seri?
Ideea mea a fost să promovăm tinerii pasionaţi de muzică din Focşani, pentru că astăzi, în toată lumea, arta nu prea mai are importanţă. Şi trebuie să ne gândim că totul în jurul nostru e înconjurat de muzică. Gândiţi-vă dacă într-o dimineaţă v-aţi trezi fără muzică. Nimic nu se face fără muzică. Muzica face parte din tot ce suntem noi... Şi astăzi, societatea în care trăim, nu prea mai dă importanţă acestor lucruri care sunt extraordinare.
Publicul v-a primit cu multă căldură.
Da, pentru că există dragostea de a te duce la un concert live. Eu ştiu lucrul ăsta pentru că fac foarte multe concerte în Canada. Sunt dirijorul a două orchestre, cânt într-o orchestră şi ştiu ce înseamnă să dai publicului ceea ce trebuie. Şi am simţit că Focşani este un oraş de blues. Da, pentru că bluesul este, de fapt, începutul muzicii moderne. Şi am zis că trebuie să facem un festival de blues la Focşani. Şi deja s-a întâmplat. Ideea a fost să şi promovăm tinerii artişti.
Cât de important este ca artist să te întorci pe scena unde ai început primii paşi în muzică?
Foarte important şi am avut emoţii foarte mari. Eu nu sunt prea bun la vorbe şi am emoţii, dar dacă îmi daţi o trompetă nu mă mai opresc. Da, am emoţii pentru colegii cu care lucrez, pentru că vreau să iasă bine. Şi eram pe scenă şi mă gândeam: "Doamne, sunt în Focşani, sunt pe scena pe care am cântat pentru prima oră în viaţa mea". Mama a fost în sală şi ea nu mă văzuse niciodată la un concert live. Au fost atâtea chestii, prieteni, colegi de şcoală... Când am simţit sala, după primele aplauze, am ştiut că totul va fi minunat.
“Românul trăieşte ca-n jazz. Trebuie să improvizeze”
Până şi Hora Unirii cântată la trompetă a fost aşa de specială.
Da, este un cântec al nostru. Este hora noastră, o horă a focşănenilor. Am simţit că o fac din suflet, pentru oameni de suflet. Şi când faci ceva din suflet iese bine.
Ai venit la Focşani cu profesorul tău de doctorat. Ai mai dat încă un examen şi în faţa lui, nu numai în faţa publicului din Focşani?
James Thompson, inivitatul lui Cristian Cigolea, este considerat cel mai bun profesor de trompetă din lume
Dau examene în faţa lui în fiecare zi. Este un tip extraordinar. James Thompson este considerat, astăzi, cel mai bun profesor de trompetă din lume. Predă la Eastman School of Music. Am colaborat de câteva ori şi am devenit cei mai buni prieteni. El tot timpul îmi spunea: “Chris, trebuie să merg şi eu în România, să văd ţara de unde vii tu.” Îi puneam tot timpul videouri cu ce se întâmplă la noi, cu muzicienii noştri, cu gipsy bands. Pe el l-au intrigat lucrurile astea. “Cum, oamenii ăştia nu au studiat muzică şi cântă? Trebuie să îi văd şi eu.” Şi i-am promis că îl iau în România, cântăm împreună, ne plimbăm îi arăt tot ce vrea. Anul trecut am terminat şi doctoratul şi am plănuit excursia, am fost invitaţi şi de Conservatorul din Bucureşti, Universitatea Naţională de Muzică. Am avut trei zile de master class acolo şi sunt bucuros că am putut să fac ceva pentru studenţi.
Am înţeles că este interesat şi de instrumentele noastre tradiţionale de suflat.
Foarte interesat, cunoaşte instrumentele tradiţionale. Este umblat prin lume. I-a plăcut foarte mult că l-am dus în comuna Zece Prăjini de unde vine ansamblul Ciocârlia. Ne-am simţit foarte bine cu oamenii aceia. Ştiţi ce mi-a spus? “Românul trăieşte ca-n jazz. Trebuie să improvizeze. Viaţa lui este o improvizaţie.”
Până şi pianul de pe scena festivalului a fost o improvizaţie şi aş vrea să vorbim despre asta. Aţi început acest proiect având un scop nobil şi anume de a sprijini achiziţionarea unui pian de concert pentru comunitate. S-au făcut primii paşi?
Sunt convins că pianul va fi prezent, probabil, pe această scenă (scena Ateneului - n.r.). Avem o orchestră, Focşaniul are tradiţie muzicală. Să sperăm că va fi şi un concert festiv pentru a se sărbători lucrul ăsta. Avem nevoie de acest pian. Avem nevoie de mai multă cultură în oraşul nostru. Şi sunt convins că sunt oameni gata să ajute. Am cunoscut oameni deosebiţi cu care sunt convins că voi rămâne prieten pe viaţă. Abia aştept să mă reîntorc în Focşani.
Cine este Chris Cigolea?
M-am născut în Năruja, unde părinţii mei erau învăţători. La câteva luni s-au mutat în Focşani. Am stat în Sud, la M1, un cartier foarte drăguţ, pe vremea aia. Acum mi s-a rupt inima când am văzut că terenul de joacă e o parcare cu gropi şi cu iarbă de trei metri. Era frumos atunci, eram copii, nu ne dădeam seama ce se întâmplă. Am început să studiez vioara la Şcoala Populară de Artă. Tatăl meu a cântat la vioară şi m-a încurajat mult. Bunicul meu a cântat la clarinet, taragot, saxofon şi am învăţat şi de la el foarte mult. După clasa a opta m-am mutat în Bucureşti, la Liceul Militar de Muzică, şi acolo am învăţat trompeta. Am avut nişte profesori foarte buni şi un regim milităresc de a studia. Pe urmă am dat la Conservator. Nu mă aşteptam să devin un muzician. Trăiam cum erau timpurile atunci, de pe o zi pe alta. Am terminat Conservatorul, am cunoscut-o pe soţia mea şi ne-am mutat în Canada în ‘96, în februarie, unde am început o nouă viaţă.
Am renăscut, pentru că te duci într-o ţară în care nu cunoşti limba, cultura şi veneam de departe. M-am dus la Wilfrid Laurier University, unde am terminat un program care se numeşte Diploma and Performance. Apoi am fost acceptat la un program de Master la Universitatea din Toronto. În timpul acesta am studiat cu muzicieni extraordinari şi atunci mi-am dat seama că vreau să ajung muzician. Când am ajuns în Canada nu eram sigur că stilul de acolo mi se potriveşte. Şi noroc cu oamenii extraordinari de la Canadian Brass, o trupă de brass, un cvintet de suflători. Am studiat cu ei timp de doi ani, a fost o experienţă inedită şi am zis că vreau să fiu ca ei. Şi am ajuns doctor în trompetă. Când am ajuns în anul trei de Universitate, am vrut să mă transfer la University of Toronto, pentru că avea profesori foarte buni şi oferea mai multe posibilităţi. Când am dat examenul, mi-au spus că am luat, m-au felicitat şi mi-au spus că ne vedem în toamnă. Mi s-a părut ok, dar nu mi-au trimis niciun răspuns scris. I-am sunat şi i-am întrebat ce se întâmplă. Decanul Universităţii mi-a spus: ”Chris, avem o problemă. Tu eşti prea avansat pentru studenţii noştri şi nu putem să te băgăm în anul III.” Şi apoi a adăugat:” Poţi să îţi ofer un deal: noi nu avem un program de master la trompetă, dar poţi să creezi un program de master şi îţi dau şi un job aici, să predai trompeta la studenţii noştri". Era o chestie extraordinară, am crezut că glumeşte. Aveam doar trei ani în Canada. Am zis da şi am fost primul trompetist (nu român sau din Focşani) care a terminat masterul la Universitatea din Toronto în trompetă. Apoi, ei au creat un program de doctorat pentru trompetă. Şi m-au chemat ştiind că eu cânt cu orchestre, ca solist, ştiind că vreau să fac şi un doctorat. A fost o onoare pentru mine şi am fost şi primul trompetist care a terminat doctoratul la Toronto.
"În fiecare concert pun şi piese româneşti"
Ce înseamnă să fii doctor în trompetă?
Ceva frumos. Noi nu dăm reţete decât pentru suflet. Trompeta este cel mai frumos instrument.
Cât este de important să ne întoarcem de unde ne tragem rădăcinile?
Este totul. Când ne naştem, rămânem înrădăcinaţi acolo. Chiar dacă încercăm noi să ne mutăm rădăcinile, locul nostru tot aici rămâne. Bineînţeles că îţi laşi prieteni, familie, rude, dar locul în care te naşti rămâne locul tău. Şi dacă poţi să faci ceva pentru locul ăla, este extraordinar. Dacă toată lumea ar face lucrul ăsta, am trăi într-o lume mai bună.
Cum se vede România din Canada? Ce ştiu acei oameni despre ţara noastră?
Acum ştiu foarte multe. Dirijez două orchestre şi de fiecare dată încerc să am ceva românesc în program. În fiecare concert solo pe care l-am avut în Canada am pus şi piese româneşti. Sunt parte din România.
Ai o melodie pe care o identifici cu ţara?
Da, “Rapsodia” lui Enescu pe care am transcris-o pentru trompetă şi pian. Am cântat-o de multe ori pe scenele canadiene. Chiar şi în America am cântat-o de câteva ori. E cea mai românească piesă.
Mai este trompeta un instrument la modă pentru tinerii care studiază astăzi muzica?
Este foarte la modă. În America, în fiecare an are loc o conferinţă internaţională de trompetă unde se strâng mii de trompetişti.
Ce şanse are un tânăr din România care vrea să calce pe urmele lui Chris Cigolea?
Să studieze foarte mult. Mai ales acum când avem această sursă, internetul, putem să învăţăm singuri acasă. Sunt o grămadă de lucruri care pe vremea când studiam trompeta nu erau. Tot timpul trebuia să mă duc la Ambasada Americii să ascult jazz şi stăteam cu orele. Acum intri pe Youtube şi vezi lecţii, vezi cum se studiază jazz-ul. Şcoala de trompetă românească a fost la un moment dat foarte bună. Când eram în liceu, mergeam la concursurile pe meserii cu trompeta.
Există un Guanieri al trompetei?
Sunt foarte mulţi. Depinde ce instrument ţi se potriveşte. De exemplu, eu am o trompetă care e făcută de un român în America. Se numeşte Ben Zăgrean şi mi-a făcut o trompetă pentru mine, din alamă şi cupru. Dar modul în care a fost gândită este exact ce îmi trebuie mie pentru muzica pe care o cânt.
Putem vorbi despre a doua ediţie a Summer Blues Festival?
Da. Sunt convins că o să fie şi a doua, şi a treia, şi a patra, şi a cincea ediţie. Clubul Rotary face tot posibilul să promoveze acest lucru şi atunci se va întâmpla. O să ţin legătura cu prietenii mei de aici şi o să vă ţin la curent.
Abia aştept să mă întorc!
A consemnat Silvia Vrînceanu
În imaginea alăturată sunt James Thompson, Manuela Hornea, Cristian Cigolea şi Cătălin E. Horodincă, o parte dintre cei care au pus la cale Festivalul de Blues de la Focşani. Cătălin E. Horodincă a fost şi fotograful oficial al evenimentului.
Scopul declarat al Festivalului Internaţional de Blues este de a sprijini cumpărarea unui pian de concerte pentru Focşani. „Este nevoie să organizăm şi alte evenimente pentru a reuşi cumpărarea unui pian, dar primul pas, şi cel mai mare, a fost făcut. Vă vom ţine la curent cu toate detaliile şi chiar avem nevoie de sprijinul tuturor celor care vor să se implice şi cred în acest proiect“, ne-a declarat Manuela Hornea, preşedintele în exerciţiu al Rotary VARANA Focşani.
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
cetateanu', acum 3204 zile, 20 ore, 46 minute, 1 secunda 
