Vrancea isihastă: Schitul de la gura Peţicului
Schitul a decăzut repede din punct de vedere material încât între 1780-1782 a fost pustiu, nelocuit, motiv pentru care fondatorii au încercat, după obiceiul vremii, să-l închine unei mănăstiri sau să-l doneze unui boier ori dregător domnesc. Aşa se face că, de bună voie, ctitorii au donat schitul vornicului Ion Căpătan, după cum mărturiseşte documentul din 20 august 1782 : ”Adeacă eu Armenia, fămeia lui Ion Neatedului şi cu fii mei, Lăzăr şi eu Stanca Solomoniasca, scriim şi mărturisim cu această scrisoare a nostră, precum am avutu noi un schitişor aicia la Năruja şi l-am ţinut precum am putut. Apoi s-au treacut şi ctitoriia şi au rămas acestu schit sărac de tot şi în schit cătă n-au rămas măcar un puiu de găini şi au stătut pustiiu de tot an 2. Deci, Dumnezeu au adus aicia pre dumnealui, pe Ion Căpătan şi văzând şi dumnealui acestu schit pustiiu, l-au îndemnat milostivul Dumnezeu şi au gândit să-şi facă pomanu, au cerut la noi acestu schit. Deci noi neavându nici o putere, l-am dat dumisale acestui Ion Căpătan de bună voia noastră şi cu tot inima nostru şi alăture ctitori câţi să vor îndura să-l miluiască (…). Aşezământul a funcţionat până la începutul sec. XIX când într-o scrisoare din 1 septembrie 1804 a lui Iordache Ruset este amintit Schitul Năruja, la timpul trecut : ”(…) s-au găsit că şi sfânta monastire Mira avea nişte părţi într-acest ocol, anume în Voloşcani, în Ruget şi nişte părţi ci fusă a unui schit de la Năruja (…)”. Deja câţiva ani mai târziu, în Catagrafia de la 1809 este consemnată Biserica ”Cuvioasa Paraschiva”, lăcaş de mir al satului Năruja, iar schitul nu mai este amintit deloc. Nu ştim dacă biserica pomenită în Catagrafie avea vreo legătură directă cu fostul aşezământ monahal, nici dacă a fost ridicată în apropierea sau pe locul fostului schit. De remarcat că lăcaşul cu hramul ”Cuvioasa Paraschiva” există şi astăzi, sigur, nu aşa cum se găsea la 1809, ci cu inevitabila amprentă a celor două secole care s-au scurs. Pentru contemporani, important este să afle că la gura Peţicului, pentru aproape un secol, a funcţionat un schit ridicat de vrânceni, înainte ca obştile satelor de răzeşi să ridice celebrele schituri Vrancea şi Lepşa. Mai multe informaţii veţi afla în volumul Vrancea isihastă, în curs de apariţie la Editura Terra. În rest, nu căutaţi date despre acest fost aşezământ monahal în volumele de promovare a Vrancei pentru că documentele despre fostul schit nu se găsesc pe internet ca duduile blondinete şi bloggerii hipioţi din Focsangeles să le fure prin copy-paste pentru proiect ! (Valentin MUSCĂ)
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 2
Adaugă comentariu
Biblioteca Publică Năruja, acum 3248 zile, 2 ore, 33 minute, 13 secunde
, acum 3248 zile, 3 ore, 34 minute, 7 secunde 
