Cum vede un fost judecător “trăsnaia” Arhiepiscopului Ciprian
„Inchiziţia” din Vrancea a devenit „fenomen” în massmedia. „Alungarea” din biserică a unor enoriaşi prin excomunicare pare o scenă desprinsă dintr-o biserică din Evul Mediu. Decizia fără precedent în Biserica Ortodoxă, unde trei credincioşi laici au fost excomunicaţi, adică excluşi din Biserică, a şocat România. Motivul? Au „tulburat” liniştea comunităţii prin proteste atunci când preotul lor paroh, Georgică Vatră, alături de care au ctitorit Biserica "Sfântul Andrei", a fost trimis în „exil” la o altă biserică. Susuţinătorii au fost categorisiţi ca fiind un "grup schismatic de presiune cu comportament sectar". Reacţiile faţă de această decizie s-au manifestat şi peste graniţa ţării. Imaginaţi-vă că trei credincioşi ortodocşi nu vor mai avea voie să intre în nicio biserică din Vrancea şi din România, să se roage, să fie împărtăşiţi sau să primească asistenţă religioasă. “Vom înştiinţa toate bisericile de situaţia lor”, spune Dragoş Olteanu, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei. El a adăugat că cei trei vor putea fi reprimiţi în Biserica Ortodoxă dacă se vor pocăi şi îşi vor cere iertare în faţa comunităţii eparhiei "Sfântul Andrei" din Focşani.
Fostul judecător Adrian Toni Neacşu desfiinţează decizia Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei
Adrian Toni Neacşu, fost judecător şi fost preşedinte al Tribunalului Vrancea, unul dintre cei mai influenţi în acest domeniu, se arată consternat de decizia bisericii în cazul celor trei enoriaşi excomunicaţi. Redăm mai jos, integral, analiza făcută de pe blogul jurindex.ro.
”Am citit cu interes şi curiozitate informaţiile referitoare la excomunicarea unui număr de vrânceni din Biserica Ortodoxă Română. Trăind în Vrancea era şi greu ca această ştire să nu-mi atragă atenţia. După mai bine de o zi de la comunicarea publică a Episcopiei Buzăului şi Vrancei ştim acum ceva mai multe. Nu mă interesează aspectele confesionale, clericale sau istoria conflictului dintre enoriaşi şi mai marii episcopiei. însă, ca deformare profesională, sunt foarte atent la trimiteri juridice, la încadrări în drept, la motivări şi la descrierea faptelor. Cum în cariera mea de judecător nu o dată am avut de soluţionat plângeri împotriva unor hotărâri ale organelor de conducere ale diferitelor biserici recunoscute în stat, Vrancea fiind o zonă complicată din acest punct de vedere, legislaţia bisericească îmi este relativ cunoscută. Tocmai de aceea sunt nedumerit de aplicarea unor sancţiuni disciplinare chiar unor mireni şi de aplicarea pedepsei cea mai gravă prin consecinţe, eliminarea din chiar Biserică, excomunicarea. Citind comunicatul oficial al Episcopiei sunt confuz de-a dreptul. Potrivit acestuia, celor două enoriaşe excluse li s-a aplicat sancţiunea prevăzută de art. art. 5, paragraful B, lit. F din Regulamentul autorităţilor canonice disciplinare şi al instanţelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române. Există două probleme juridice, de nedepăşit. Mai întâi, trimiterea este eronată, art. 5 se referă la altceva, nu enumeră sancţiunile aplicabile în cazul judecăţilor disciplinare. Cu siguranţa trimiterea s-a dorit a fi la art. 4 paragraf B lit. f)., acesta fiind articolul intitulat marginal chiar aşa, Pedepsele şi aplicarea lor. Să presupunem că este vorba doar de o eroare datorată grabei. Intervine însă o alta problemă, mult mai complicată: Regulamentul la care se face trimitere se aplică, în întregul său doar clericilor nicidecum enoriaşilor simpli. Mai exact, pentru că nu e bine să te joci cu această terminologie, art. 1 din Regulament prevede expres că „Sunt supuşi prevederilor prezentului Regulament toţi membrii clerului de mir şi călugării, indiferent de ocupaţiile şi funcţiile ce îndeplinesc ca preoţi şi călugări în Biserica Ortodoxă Română, în ţară sau peste hotare, cum şi cântăreţii şi paracliserii în funcţie, care se vor face vinovaţi de vreuna din infracţiunile enumerate la art. 2 şi 3.” şi ca să fie lucrurile şi mai clare, pedeapsa la care se face trimitere în comunicatul Episcopiei este, nici mai mult nici mai puţin, “Excluderea din monahism (pentru monahi şi monahii)”. Tot o excludere, dar nu a mireanului şi nu din Biserică.
Biserica nu se supune justiţiei pământeşti
Comunicatul episcopiei mai face referire la nişte canoane, pe care recunosc că nu le cunosc. Însă acest lucru nu schimbă datele problemei, pedepsele se aplică potrivit prevederilor exprese ale Statutului BOR, un fel de Constituţie a bisericii ortodoxe, numai în conformitate cu legislaţia disciplinară, care, în cazul nostru, se referă doar la clerici. Una peste alta, sancţiunea excluderii din Biserică pare a veni la propriu din senin, nu este reglementată juridic nicăieri, în nici o reglementare scrisă a Bisericii ortodoxe, competenţele disciplinare ale organelor bisericeşti privesc doar personalul clerical, iar comunicarea juridică a Bisericii în jurul acestei teme este plină de erori. Aş mai face câteva precizări. Mai întâi, potrivit art. 1 din Statutul BOR „Biserica Ortodoxă Română este comunitatea creştinilor ortodocşi, clerici, monahi şi mireni, constituiţi canonic în parohii şi mânăstiri din eparhiile Patriarhiei Române aflate în interiorul şi în afara graniţelor României”. Apoi, în mod curent instanţele judecătoreşti resping ca nefiind de competenţa lor plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor disciplinare bisericeşti. Biserica are organizare autonomă, iar hotărârile disciplinare nu pot fi contestate în faţa instanţelor civile. Până acum însă s-a pus doar problema contestării sancţiunilor aplicate clericilor iar nicidecum mirenilor şi, mai mult, a sancţiunilor aplicate potrivit prevederilor legale care reglementează organizarea jurisdicţiei disciplinare în interiorul Bisericii. Deşi bănuiesc că sancţiunea excomunicării nu va rămâne în picioare prea multă vreme, trebuie să recunosc că am o pronunţată curiozitate referitoare la viitorul în justiţie a acestei probleme."
Reacţiile de pe site-ul Ziarului de Vrancea
Nici cititorii ZdV nu au rămas indiferenţi în urma aceste decizii a Arhiepiscopiei. Cu pseudonimul „focsaneanca”, un cititor scrie: ”Excomunicarea - ca şi afurisenia - sunt nişte sancţiuni extrem de grave şi sunt prerogativele episcopilor încă din vechime, aşa că...au tot dreptul. De fapt numai ei au acest drept. Nu ştiu dacă cei în cauză îşi dau seama de situaţia lor. Probabil că nu, căci din câte am vazut sunt oameni simpli. Practic ei nu mai sunt ortodocşi. Singura soluţie e să-şi ceară iertare de la episcop, căci episcopul - indiferent cât de rău este - trebuie ascultat şi este supus numai judecăţii lui Dumnezeu, după cum ne învaţă sfinţii părinţi. Că măsura-i cam exagerată este de discutat... Probabil adevarul e pe la mijloc, căci nu ştiu dacă părintele Vatră e sfânt... Pe de altă parte îşi dau cu părerea toţi gogomanii, cum că "Religia este în suflet. Nu greşim cu nimic dacă nu băgăm popii în seamă. Vă puteţi împărtăşi şi singuri. Putem fi înmormântaţi şi fără cântece popeşti. " Indivizii agresivi şi ignoranţi care habar n-au despre ce vorbim şi se bagă singuri în seamă - pentru că,nu-i aşa?,românul le ştie pe toate - nu se pot numi ortodocşi şi ar fi bine să-şi vadă lungul nasului. Mântuitorul a spus clar:"Cine nu va bea sângele meu nu va avea parte de mine" şi "Fără mine nu puteţi face nimic". Mai departe un alt cititor face legătura între un gest al papei în contrast cu situaţia din Focşani. „Ce ruşine! Şi PAPA l-a iertat pe cel care l-a împuşcat”, scrie „cineva”. „Să ne trezim oameni buni! Să luăm atitudine în faţa acestor ”jefuitori de suflete, de ţară şi de neam”; să fim solidari cu aceşti oameni care au avut curajul să-şi strige ofurile; să nu-i lăsăm să ne calce în picioare pe aceşti indivizi care-şi spun ”slujitori ai domnului”. Pe cine şi de unde au ei dreptul să dea afară???!!! Cine sunt eţi???”, continuă un alt cititor. „Ce pot să le facă concetăţenilor noştri care au fost, cică, pedepsiţi? Când mergem la biserică va trebui să avem Cartea de identitate cu noi? Credinţa din sufletul acestor enoriaşi nu o va scoate acest ÎPS şi trupa sa de imbuibaţi”, a comentat un alt cetăţean.
Dumneavoastră cum comentaţi situaţia?
(Grupaj coordonat de Aurelian IVAN)
Citit si: