“Îngerii” salavatori ai animalelor sălbatice
Ne-am propus astazi, în Ediţia Veştilor Bune ale anului 2014, să vi-i prezentăm pe” îngerii” salavatori ai animalelor sălbatice din Vrancea. Sunt cei care intervin ori de câte ori un animal sălbatic se zbate între viaţă şi moarte, plin de zânge, într-un laţ pus de braconieri sau care a scăpat cu aripa frântă de o alică a vreunui vânător, rănit de vreun şofer prea grăbit sau cine ştie din ce alte situaţii grave. Sunt acei oameni cărora nu prea le place să apară la televizor sau în ziare, considerând că ar fi o laudă. Au acceptat cu greu să şi scriem despre ceea ce fac ei. Sunt voluntarii Asociaţiei pentru Conservarea Diversităţii Biologice, prima autorizată în România să trateze orice animal sălbatic rănit, fie că vorbim de urşi, lupi, râşi, porci mistreţi, căprioare, bursuci sau tot felul de înaripate. De câţiva ani aceşti oameni inimoşi au înfiinţat un mini-spital zoo în mijlocul Crângului Petreşti, acolo unde a fost grădina zoologică, şi fac exact ceea ce vedem în reportajele de la celebrul post de televiziune Animal Planet.
300 de animale salvate
Matei Dragomir, coordonatorul Centrului Zonal de Îngrijire şi Tratament pentru Animale Salbatice, din cadrul ACDB salvează o pasăre alături de un coleg
Matei Dragomir este biolog. Coordonează activitatea Centrului Zonal de Îngrijire şi Tratament pentru Animale Salbatice din Crângul Petreşti şi spune că iubeşte foarte mult ceea ce face. „Centrul a fost înfiinţat în anul 2007, autorizat în 2009 pentru a prelua orice caz de animal sălbatic rănit. Activitatea este finanţată prin asociaţie şi de multe ori aducem bani de acasă. Am reuşit să salvăm viaţa a aproape 300 de animale sălbatice până acum. Avem în medie unul-două cazuri pe lună. Sunt oameni care au găsit animale rănite şi nu ştiau unde să le ducă. Mulţi nici nu ştiau că există în România aşa ceva”, ne-a spus Matei Dragomir, coordonatorul centrului deschis de Asociaţia pentru Conservarea Diversităţii Biologice Focşani.
Ursuleţul cu trei picioare
Moment tensionat când echipa ACDB intervine pentru a scoate un urs prins într-un laţ improvizat pus de braconieri
Sunt zeci de cazuri rezolvate de aceşti inimoşi volunari, iar fiecare este o poveste şi o dramă în sine. Matei Dragomir îşi aminteşte de un ursuleţ mutilat de un tren. Întreaga echipă care s-a luptat pentru viaţa puiului de urs a fost impresionată de drama lui, dar mai ales de dorinţa sa extraordinară de a trăi. Prin urmare l-au botezat Ursuleţul „Cinci picioare”. „După ce l-am eliberat în sălbătice, a supravieţuit un an de zile. Atât am putut să îl monitorizăm până când colierul cu gps a căzut. Nu mai ştim de el, dar am convingerea că este bine”, ne-a spus Matei. În literatura de specialitate cazul acestui pui de urs este singular, dar acesta este doar unul din cele aproape 300 de animale salvate în ultimii ani. „Fiecare are o poveste. În primul rând este o împlinire sufletească pentru că putem face ceva pentru aceste animale sălbatice vulnerabile. Este o şansă pentru mine ca biolog să lucrez în cadrul acestui proiect. De fiecare dată când eliberăm un animal, când ştim că l-am salvat, e o mare satisfacţie”, a mai spus Matei Dragomir, coordonatorul centrului zoo. Un alt caz care a ajuns pe mâinile salvatorilor este al unui râs, botezat “Pistrui”. A fost luat de la nişte copii din Covasna, care voiau să-l transforme în animalul lor de companie. “Un an şi jumătate l-am ţinut internat în Centrul Zonal de Îngrijire şi Tratament pentru Animale Salbatice. L-am eliberat în natură după ce i s-a montat colier cu gps. L-am monitorizat doar două luni. S-a plimbat destul de mult şi ne bucurăm că este bine şi că a supravieţuit în sălbăticie”, a încheiat Matei Dragomir.
„Salvarea unui animal este o muncă de echipă”
Sunt cuvintele unui alt voluntar pentru care salvarea animalelor sălbatice este o prioritate. Spune că fiecare secundă contează până să ajungi la animalul rănit. De multe ori trebuie să iei decizii rapid şi cu sânge rece pentru că nu este doar viaţa animalului în pericol, ci şi a salvatorilor. Mihai Pop este legat sufleteşte de viaţa urşilor din Vrancea. „Este o muncă de echipă salvatul. De multe ori eşti nervos, eşti frustrat că nu ştii când ajungi dacă animalul mai trăieşte, te temi să nu rănească pe cineva. Cum ai ajuns la caz trebuie să iei decizia repede, să poţi să-l scoţi din laţ. Îmi aduc aminte de un caz, la care au fost colegii mei, când au fost obligaţi să împuşte animalul. Ce s-a întâmplat? Laţul s-a rupt, iar ursul a atacat şi a fost un moment de mare frustrare să iei o asemenea decizie. Mă revoltă laţurile astea improvizate puse de braconieri. Este un mod crud de a ucide animalele. Nu ar fi rău dacă cei care deţin fondul cinegetic să facă patrule din primăvară, să verifice zonele unde sunt fructe şi unde ştiu că în mod tradiţional vin animalele şi să distrugă acele laţuri improvizate, dacă le găsesc. Este inuman ce se întâmplă, arta vânătorii este să ucizi un animal fără să sufere, iar braconajul este un mod sadic de face animalul să sufere până moare”, ne-a spus Mihai Pop, omul din spatele unuia dintre proiectele de succes din Vrancea, „Wolflife", care a primit finanţare de la Comisia Europeană.
Voluntari din alte ţări vin special în Vrancea
Andrea Gazzola, coordonator acţiune monitorizare faună salbatică în proiectul Wolflife.
Nu sunt prea multe locuri în lume care se pot lăuda cu o natură atât de salbatică şi cu animale pe care în unele ţări le mai vezi doar la circ sau la grădina zoologică. Prin urmare sunt mulţi cei care vor să se alăture echipei din Vrancea pentru a participa la intervenţiile de salvare a animalelor sălbatice din regiune. „În ultimul an am avut cinci voluntari din Spania. Doi au venit din Italia, unul este şi angajat la noi. Sunt foarte încântaţi de ceea ce facem. Au aflat de activitatea noastră de pe internet”, ne-a spus Matei Dragomir. Unul din voluntari este Andrea Gazzola. El lucrează în proiectul Wolflife, dedicat lupilor, la care ACDB este partener. “Sunt ucis, dar niciodată distrus. Eu sunt lupul…” este un aforism amerindian. Lupul este unul dintre cele mai fascinante animale existente. Inteligent şi sociabil, organizarea în cadrul haitei este comparabilă cu cea a omului, iar evoluţia celor două specii a devenit, de fapt, co-evoluţie. Fiind primul animal domesticit de om, relaţia dintre aceştia este una foarte puternică şi evocă sentimente opuse: admiraţie şi dispreţ. Lupul reprezintă mai mult decât un animal, reprezină un simbol, iar a lucra în proiectul Wolflife este o bună ocazie de a descoperi lupii din România, nu doar din punct de vedere biologic, dar şi istoric şi cultural.", ne-a spus Andrea Gazzola. De asemenea, Andrea Corradini este masterand în managementul faunei sălbatice în Florenţa şi va lucra cu echipa ACDB pentru proiectul WOLFLIFE, pregătindu-şi în acelaşi timp lucrarea de licenţă pe tema conservării carnivorelor mari.
Există un 112 şi pentru animalele sălbatice
„Compasiunea faţă de animale e intim legată cu bunătatea caracterului şi se poate afirma cu siguranţă că cel crud faţă de animale nu poate fi un om bun”, spunea Arthur Schopenhauer. Cei care găsesc vreun animal sălbatic rănit pot suna oricând la Centrului Zonal de Îngrijire şi Tratament pentru Animale Salbatice, la numărul 0766357115, pentru că echipa de aici îi va acorda primul ajutor. Dacă vreţi să vă alăturaţi proiectului, intraţi în comunitatea ACDB, printr-un LIKE la pagina https://www.facebook.com/OrganizatiaACDB, dar informaţii puteţi afla şi de pe site-ul asociaţiei, www.acdb.ro. Le urăm succes salvatorilor şi îi felicităm pentru munca lor specială! (Aurelian IVAN)
Material apărut în Ediția Veștilor Bune de Anul Nou
Exclusiv print Ediţia Veştilor Bune de Anul Nou: Fapta bună, bogăţia omului!
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
URLOIU, acum 3395 zile, 16 ore, 15 minute, 45 secunde 
