Atunci când 1 + 1 + 1 + 1 ... = SCHIMBARE
„Nu stăteam la coada asta pentru a vota şi, mai ales pe ploaie, să-mi fi dat cineva salariul pe o lună în Italia. Voi nu sunteţi munciţi! Tăiaţi frunze la câini în Italia, în Franţa, prin Spania. Unul muncit nu rabdă ca un maidanez în ploaie, stând ore în şir în picioare. Nu mai pot aleşii voştri de voi şi-i doare undeva că aţi votat sau nu. Sau aţi crezut că vă aşteaptă cineva cu traista de ulei şi mălai la secţiile de vot prin Italia?! Sau că vă împarte cineva suta de euro, îndemnându-vă să votaţi candidatul preferat al partidului respectiv”, a comentat tendenţios un cititor al ZdV privitor la un material care arăta cozile kilometrice din faţa unei secţii de votare din Roma. Evident că postarea sa nu a rămas fără ecou, iar cei are au fost alungaţi duminică, 16 noiembrie, după ora 21:00, de la secţia de votare cu gaze lacrimogene au reacţionat. „Dacă eram toţi ca tine ajungeam în fundul gol”, i-a răspuns cam direct Marius Nichitoiu. „Ciprian, eram în stare să mai aştept chiar şi 12 ore să mă răzbun într-un fel pe acest imbecil numit Ponta care şi-a bătut joc de noi. Cât despre vot vreau să te asigur că niciodată nu voi vinde viitorul copiilor mei!!!”, a răspuns şi Laurenţiu Nichitoiu. Sunt doi fraţi care muncesc în Italia, alţi doi românii umiliţi care au filmat spiritul românesc revoltat în faţa unei secţii de votare, unde le-a fost închisă uşa direct în faţă şi dreptul constituţional la vot le-a fost pur şi simplu furat. Şi nu sunt singurii...
Voluntar la Munchen
Zeci de cititori şi colaboratori ai ZdV ne-au transmis informaţii din Italia, Spania, Anglia, Franţa sau Suedia în ziua votului, cărora le mulţumim acum, de Anul Nou, în ediţia dedicată faptelor bune. Vorbim despre Aida, Mirela, Laurențiu, Marius, Gabriel, Veronica, Neculai, Nausica, Ioan, Marius și alții. „Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm”, spunea mucalit Mark Twain. Asta s-a şi încercat, de fapt, la alegerile din 16 noiembrie. "Dezorganizarea a fost înfioratoare, deliberată. Toate comenzile au plecat de la Ministerul de Externe”, spune Oana Tiptiş, care locuieşte cu familia la München, oraş în care mii de oameni nu au putut să voteze pe 2 şi 16 noiembrie. În încercarea de a fluidiza operaţiunea de votare, ea a făcut parte dintr-un grup de voluntari ad-hoc care a distribuit la cozi celebrele declaraţii pe proprie răspundere, dar şi informaţii pentru cei care au stat până la 12 ore pentru a putea vota. La fel ca ea, au fost mulţi cei care au arătat că atunci când 1 + 1 + 1 + 1 ... = mult mai mult decât structurile organizate ale partidelor, că uniţi suntem mai puternici şi putem schimba ceva. Ce va urma după acest moment de glorie, după ambiţia de a vota, chiar şi după 12 ore de stat la coadă? Vor reintra toţi aceşti eroi ai zilei de 16 noiembrie în anonimatul vieţii de zi cu zi sau chiar vor reuşi să-şi ia ţara înapoi, să schimbe ceva cu adevărat? Aceasta-i întrebarea! (Silvia VRÎNCEANU)
Voluntar la München
"Am ajuns în faţa Consulatului înainte de ora 07:00 dimineaţa. Frigul era pătrunzător şi bura. Deja coada număra peste 200 de persoane care aşteptau să se deschida secţia de votare. Erau tineri care asteptau de la 3 dimineaţa. Se simţea un aer de speranţă, de sărbătoare. Mi-am luat legitimaţia de voluntar, m-am înarmat cu pixuri, declaraţii, recomandări şi ghidul voluntarului şi am purces la treabă. A plouat, aveam foile ude şi mereu scotoceam să le găsesc pe cele uscate. Un domn drăguţ mi-a atras atenţia că mă plouă (şi el era în aceaşi situaţie). I-am zâmbit, mi-am tras gluga pe cap şi am continuat cu explicaţiile. Nu ştiu cum a trecut timpul, dar pe la ora 10:00 simţeam cum vocea mă lasă. Am primit un ceai cald de la o altă voluntară şi acela a fost salvarea mea. Am reuşit să îmi recuperez vocea si forţa şi să o iau încă o dată de la capăt. Deja recunoşteam oamenii, ştiam cât s-a mişcat fiecare. Mulţi îmi zâmbeau, îmi mulţumeau, am primit şi injurii, dar toate le-am înţeles. Fusesem în aceeaşi situaţie şi la turul unu. Cel mai crunt moment a fost când am ieşit din camera de votare şi mi s-a comunicat că până la ora 12:00 votaseră 1.350 de români. Ştiind cât e coada afară şi că jumătate din ei nu vor apuca să voteze, m-a apucat groaza. De aceea am şi ales să plec la ora 13:00 după 6 ore de voluntariat. Nu mai puteam să îi privesc în ochi pe oamenii de la coadă. Când veneam din direcţia Consulatului, mă opreau să mă întrebe de ce nu înaintează. Am explicat de ce trebuie completate declaraţiile, am explicat ce fac membrii comisiei, i-am încurajat să aştepte că vor ajunge să voteze o mare parte din ei. Şi am fost mândră, mândră că sunt româncă, mândră că ei erau români. Din punctul meu de vedere, s-au comportat exemplar. Le mulţumesc tuturor care au fost acolo. Respect!”, ne-a mărturisit Oana după acea zi istorică.
Cum s-a schimbat România în 25 de ani
Material apărut în Ediția Veștilor Bune de Anul Nou
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 6
Adaugă comentariu
Anonim, dar știu sa scriu!, acum 3391 zile, 16 ore, 4 minute, 46 secunde
in atentia pontacului postac, acum 3395 zile, 15 ore, 28 minute, 4 secunde
Savagotul, acum 3396 zile, 4 ore, 47 minute, 53 secunde
sorin, acum 3396 zile, 6 ore, 53 minute, 14 secunde
sorin, acum 3397 zile, 7 ore, 14 minute, 23 secunde
gherghisanu, acum 3397 zile, 23 ore, 37 minute, 45 secunde 
