Ultima oră

Crăciunul este sărbătoarea simplităţii. Hristos se naşte, slăviţi-l!

De Crăciun putem fi mai buni dacă realizăm că viaţa este o poveste frumoasă care începe cu Naşterea şi se termină cu Învierea u pentru noi, românii, Crăciunul este sinonim cu cântecele de Stea, cu colindele şi masa îmbelşugată alături de cei dragi u haideţi, dragi cititori, să fim mai buni, să deschidem poarta colindătorilor şi să încurajăm datinele frumoase, pentru că acestea ne definesc ca neam u Crăciun fericit şi aşa să ne ajute Dumnezeu!

Crăciunul este sărbătoarea bucuriei, a minunii Întrupării şi Naşterii Fiului lui Dumnezeu în ieslea Bethleemului. Crăciunul este momentul în care cei bogaţi pot fi mai buni ca bucuria să ajungă şi pe masa săracilor, iar cei necăjiţi se pot consola că Iisus Hristos S-a născut într-un staul de vite, nu în palatele fariseilor. Crăciunul este timpul regăsirii liniştii, pentru a putea primi cu sufletul curat vestea naşterii pruncului Iisus. De Crăciun putem fi mai buni dacă realizăm că viaţa nu este decât o poveste care începe cu naşterea şi se termină cu Învierea. Aşezat calendaristic după Solstiţiul de iarnă, la cumpăna dintre Anul Nou şi Anul Vechi, Crăciunul este pentru noi, creştinii, poarta prin care intrăm în magia sărbătorilor de iarnă, prin Steaua magilor purtată şi cântată de cei mici, şi colindele de Moş Ajun şi Moş Crăciun. Într-un judeţ răvăşit din punct de vedere politic, inexistent din punct de vedere economic şi distrus din punct de vedere moral, din cauza conflictului dintre Biserica locală şi ierarhul locului, Crăciunul este ocazia împăcării, a dialogului deschis, nu prin comunicate de presă, între preoţii din Vrancea şi Arhiepiscopia Buzăului. 

Ce spune Scriptura 

”În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea. Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria. Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeşte Betleem, ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască, şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei. Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: ‹‹Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle››. Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: ‹‹Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!››.”

Crăciunul, sărbătoarea bucuriei

Nu există sărbătoare la români care să amintească mai mult de anii lipsiţi de griji ai copilăriei ca noaptea de Crăciun. Când spunem Crăciun ne gândim la seara feerică de Ajun, la nopţile când Moşul ne aducea bradul împodobit, la serile când aşteptam cu emoţii, ca Moşul să sosească la fereastră. Mai mult decât Paştile, Crăciunul este sărbătoarea prin excelenţă a sufletului românesc pentru că Naşterea Domnului este sărbătoarea unui eveniment petrecut în ieslea din Bethleem, o sărbătoare a simplităţii, a bucuriei trăită la stadiul elementar, lipsită de lucruri sofisticate. Aşa trebuie să înţelegem tot folclorul românesc născut în jurul Naşterii Domnului, folclorul unui popor de păstori, ca păstorii din jurul ieslei în care s-a născut Iisus Hristos. De aici şi frumuseţea colindelor şi originalitatea acestora în comparaţie cu sobrietatea muzicii de Crăciun, întâlinită în ţările Occidentale. Din acest motiv, colindele şi cântecele de Stea sunt considerate expresia sublimă a genialităţii poporului român şi depozitarul suferinţei şi bucuriei acestuia.

Să fim buni de Crăciun!

Dacă în restul anului, serviciul şi preocupările cotidiene ne împiedică să privim în jur şi nu sesizăm sărăcia învinşilor tranziţiei, haideţi dragi cititori ai „Ziarului de Vrancea” să fim mai buni, măcar acum, de Crăciun! Să începem a fi mai buni cu cei din jurul nostru, cu aproapele pe care nu-l vedem pentru că ochii noştri sunt lipiţi de monitorul ştirilor, care ne ţin în priză şi nu ne dau voie să gândim! Să fim oameni buni de Crăciun nu înseamnă să iniţiem campanii umanitare cu starlete pe post de telefoniste, ci să deschidem pur şi simplu poarta unui vecin, pe uliţa unui sat din Vrancea arhaică, să facem cumpărăturile unui bătrân, să ne întrebăm dacă toţi vecinii care locuiesc pe scara noastră de bloc au o masă caldă, să petrecem o după amiază cu bătrânii care nu mai au pe nimeni, să invităm în Orăşelul copiilor pruncii sărmani de care Focşaniul nu duce lipsă! În acelaşi timp să nu-i uităm pe cei care nu mai sunt, pe părinţii care s-au dus, pe eroi care au murit ca noi să putem cânta, din nou, colinde, la ceas de seară! Să nu uităm nici politicienii care au transformat Vrancea într-o feudă latino-americană, iar la momentul potrivit să-i trimitem la coşul de vechituri al istoriei!
Ca în fiecare an, „Ziarul de Vrancea” vă îndeamnă să mergeţi, cu mic cu mare, la colindat! Să nu lăsaţi colindele să se piardă, nici să intre în lumea decadentă a manelelor! Dacă vreţi să aflaţi ştiri din Vrancea şi să nu citiţi presa ca în Korea de Nord, vă rugăm să cumpăraţi „Ziarul de Vrancea” pentru că „îţi spune ce alţii îţi ascund”! Să primiţi dragi cititori, copiii care vin cu Steaua, să deschideţi poarta colindătorilor, să încurajaţi datinele sănătoase şi frumoase ale poporului român, pentru că acestea sunt elementele definitorii ale neamului nostru! Crăciun fericit şi aşa să ne ajute Dumnezeu! (Valentin MUSCĂ)

Apel la linişte!

Creştinismul este religia iubirii, a iertării, a suferinţei, a smereniei şi a bucuriei, nu religia urii, a opulenţei, a intoleranţei, a anarhiei şi a dezbinării. Comuniunea dintre creştini se bazează pe încredere şi respect. Cine nu trăieşte pe baza acestor principii se află în afara religiei creştine, a Rugăciunii Domneşti şi a Simbolului de credinţă niceo-constantinopolitan. În prag de sărbători de iarnă, în Ajunul Naşterii Domnului, Vrancea are nevoie de linişte. Conform principiului că nu poate greşi un copil cât poate ierta un părinte, credem în înţelepciunea şi bunăvoinţa ierarhului locului care nu doreşte să trimită un preot pe drumuri, în urma scandalului de la Parohia „Sf. Andrei” din Focşani. În acelaşi timp credem că preotul Georgică Vatră va rămâne în interiorul Bisericii Ortodoxe cu condiţia ca dezbinarea care domneşte la parohie să ia sfârşit. Una este să fii nemulţumit de o decizie a conducerii Eparhiei şi alta este să organizezi mitinguri cu lozinci anarhiste, antiecleziale şi ofensatoare la adresa ierarhului. În egală măsură pentru tulburarea din Focşani nu sunt mai puţin vinovaţi, conducerea Protoieriei Focşani 1 care s-a retras într-un turn de fildeş, şi consilierii Arhiepiscopiei, care au smintit şi provocat sensibilităţile parohienilor, prin neinspiratele comunicate de presă şi mai ales prin vocabularul nedemn de o instituţie ca Biserica. Că vrem să acceptăm sau nu, că ne place sau ba, trebuie reţinut că Biserica nu este o societate comercială, în care lucrurile se pot rezolva prin mitinguri şi proteste ori la Tribunal şi cu atât mai puţin prin conflicte de genul celor de la parohia „Sf. Andrei”. Când s-a ajuns aici înseamnă că parohul nu mai conduce parohia şi este, din păcate, depăşit de situaţie.

 

Cititi si:

Pastorală la Nașterea Domnului - 2014 , DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române


Scrisoarea Pastorală a Episcopului de Iaşi, Petru Gherghel

---