Ultima oră

Interviu cu procurorul Warren: "Poporul american nu ar permite ca cineva să fie mai presus de lege!"

Silvia Vrînceanu
19 iun 2014 4985 vizualizări
Procurorul Jimmye Warren a explicat într-un interviu pentru ZdV cum funcţionează sistemul judiciar american, de ce este important ca Justiţia să-şi facă treaba şi mai ales să meargă până la capăt u în SUA, spre deosebire de România, nu există imunitate faţă de acţiunile criminale comise de oricare dintre oficialii statului u cu toate că procurorii au multe restricţii, Jimmye Warren spune că răsplata de a lucra pentru “băieţii buni” este mult mai mare decât toate limitările, presiunile şi stresul u “lucrez în interesul oamenilor buni şi niciun ban nu poate fi mai important decât asta”, ne-a declarat procurorul Warren

“Justiţia trebuie aplicată, iar publicul trebuie să vadă asta cu ochii săi!”, spune Jimmye Warren, cunoscut procuror american venit în România pentru o serie de întâlniri cu procurorii anticorupţie. Ziarul de Vrancea a reuşit să obţină un interviu cu procurorul trimis în România de administraţia Obama pentru a le spune anchetatorilor români cum se extermină corupţia în SUA. Timp de trei zile, jurnalişti şi procurori de la structurile DNA au stat la aceeaşi masă în cadrul unui seminar despre "Media şi Justiţie", organizat de Freedom House, cu sprijinul Ambasadei SUA la Bucureşti. La eveniment au participat Jimmye S. Warren, procuror coordonator şi manager de program în cadrul Departamentului de Justiţie al SUA, care oferă asistenţă parchetelor din alte ţări, şi Patricia Hartman, fost jurnalist, specialist în relaţii publice în cadrul Parchetului din Pennsylvania. Acestea au descris cum funcţionează justiţia americană, cum cooperează instituţiile în cadrul anchetelor, când au acces învinuiţii la probe, dar şi ce conduită publică au procurorii de peste Ocean. Mai mult, procurorul Warren a explicat de ce e importantă lupta împotriva corupţiei, insistând că în America nimeni, nicăieri nu beneficiază de imunitate în faţa legii, nici măcar în "Preasfântul hol al Congresului". "O procedură parlamentară nu trebuie să blocheze o procedură judiciară", a fost regula subliniată de procuroarea Warren cu referire la cazurile de investigaţii ale DNA blocate de Parlamentul Romaniei în cazul unor deputaţi sau senatori. Iar procurorii americani fac totul nu doar să-i bage la închisoare pe corupţi, ci şi pentru a le lua banii obţinuţi prin fraudă. "Dacă le iei bani infractorilor, atunci le iei jucăria!", spune procurorul. În România se recuperează doar 5% din prejudiciile dovedite de anchetatori, iar infractorii rămân adesea proprietari pe averile dobândite ilicit. Ziarul de Vrancea vă invită să citiţi un interviu "2 în 1" cu procurorul Warren şi purtătorul de cuvânt Patricia Hartman.
Reporter: Aţi participat la seminarul „Media şi Justiţie”, în care s-a discutat despre comunicarea dintre jurnalişti şi procurori. Cât de important este ca jurnaliştii să stea faţă în faţă cu procurorii pentru a vorbi despre munca lor?

Patricia Hartman: Cred că funcţionarea justiţiei este un lucru vital pentru democraţie şi o parte din guvernarea deschisă include Justiţia. Dacă noi nu suntem deschişi în cazurile pe care le trimitem în justiţie, în educarea publicului prin intermediul presei despre felul cum funcţionează justiţia, atunci nu ne facem meseria. Există o înţelegere mai bună despre munca noastră atunci când informăm presa despre felul în care ne facem activitatea.
 

R: În România, cel puţin la nivel local, există o distanţă destul de mare între procurori şi jurnalişti. Procurorii apar foarte rar în conferinţe de presă şi atunci există tendinţa jurnaliştilor de a ocoli un pic căile oficiale de aflare a informaţiilor. Cât e formal şi cât e informal în această relaţie?
 

Jimmye Warren: Trebuie să precizez faptul că noi avem nişte limite juridice foarte stricte despre ceea ce spunem în cadrul unor cercetări, nu avem voie nici măcar să spunem că facem cercetări. Trebuie să fim foarte atenţi şi atunci când au fost făcute în mod formal, public, acuzaţiile. Atunci dăm un comunicat de presă pe care trebuie să-l terminăm cu o propoziţie în care să spunem că acuzatul nu este vinovat până când nu va fi declarat de lege vinovat. Procesul este public, iar presa poate să fie prezentă şi jurnaliştii ştiu ce facem. Fie că noi câştigăm sau pierdem procesul, în general comentăm în felul următor: «justiţia a fost servită şi avem încredere în sistem». Cât priveşte informaţia formală şi cea informală într-un caz judiciar, cunoaştem bine şi avem încredere în jurnalişti pe baza activităţii pe care au depus-o. Putem să le dăm uneori informaţii de background despre procedură, dar nu informaţii specifice despre caz. Şi suntem foarte sensibili la aparenţa că am fi dat sau facem ceva care nu s-a cuvenit. Evităm legăturile personale chiar dacă ne cunoaştem de multă vreme. Chiar dacă l-am cunoscut din liceu pe un reporter şi ne întâlnim la un bar şi discutăm despre copiii noştri, familie, lucruri care nu au nicio legătură cu munca noastră, cineva poate să ne facă o fotografie şi să spună că dăm informaţii despre caz. Deci evităm ideea de dezvolta relaţii informale cu jurnaliştii de genul... «hai să bem ceva împreună...».
 

Patricia Hartman: Şi în SUA presa vrea să ştie despre investigaţiile procurorilor, dar noi nu putem şi nici să confirmăm, nici să infirmăm cercetările pentru că trebuie să păstrăm integritatea cazului. Relaţia noastră cu presa este atât de îndelungată, atât de veche şi se bazează pe atât de multă încredere încât ei ştiu deja că nu trebuie să facem acest lucru. Oricum ne vor suna să ne întrebe dacă le putem da informaţii în plus sau să comentăm şi ei ştiu că noi nu comentăm până când nu înaintăm plângerea penală în justiţie.


"În SUA nu există presiune publică în favoarea corupţilor!"
 

R.: Cum gestionaţi presiunea publică în cadrul unor anchete penale, în cazul unor politicieni puşi sub acuzare, înalţi oficiali ai statului? În România se întâmplă uneori ca anumite canale media să servească interesele celor acuzaţi, iar asta este o situaţie destul de complicată la noi.
 

Patricia Hartman: La noi nu există presiune publică în favoarea unui politician acuzat de corupţie. Ei pot să aibă susţinători care să încerce să influenţeze presa şi să spună că noi suntem într-o vânătoare de vrăjitoare.  Şi atunci noi facem referinţă la rechizitoriu şi spunem exact care sunt acuzaţiile de corupţie aduse persoanei respective.
 

R: Vorbim cu siguranţă de reguli foarte stricte pe care trebuie să le exportaţi! În România, se implementează noul Cod Penal şi vă întreb, doamnă procuror, cât de important este să avem o legislaţie stabilă, predictibilă, corectă, dvs având şi o experienţă similară în Macedonia, unde aţi lucrat la elaborarea unui nou Cod Penal.
 

Jimmye Warren: Este foarte important pentru cetăţeni să ştie cum funcţionează legea, sistemul, să aibă o doză de predictibilitate, să spună în mod clar ce este legal şi ce nu este legal. Legea trebuie să fie un organism viu care creşte şi care se dezvoltă ca răspuns la ceea ce se întâmplă în societate. Aşa că legea se va dezvolta şi se va schimba tot timpul. Şi este foarte important ca Guvernul şi societatea să afle şi să dezbată aceste scbimbări. În ţara noastră sunt întotdeauna multe comentarii publice când se scriu legile noi. Iar aceste legi vin ca răspuns la cerinţele şi interesele publice.
 

R: De multe ori avocaţii, infractorii pot specula lacunele legislative şi atunci se degenerează corectitudinea actului de justiţie. Dacă legea nu e corectă nu vorbim de o justiţie corectă, iar justiţia făcută prea târziu nu mai e justiţie.
 

Jimmye Warren: Într-adevăr! Noi ce putem spune este că legea este lege. Noi nu facem legea, noi aplicăm legea. În cazul investigaţiilor noastre, înainte de un verdict, noi nu facem comentarii publice despre cum este legea. Asta nu e treaba mea. Uneori Congresul Statelor Unite cere poziţia Departamentului de Justiţie spunând aşa: «Noi ne gândim să facem o nouă legislaţie, ce părere aveţi despre asta?». Şi atunci se pot face amendamente sau nu.
 

 “Când începe procesul, prescrierile încetează”
 

  "Profitul financiar este una dintre principalele motivaţii în comiterea unor delicte. Dacă le iei bani, atunci le iei jucăria!", declară oficialii Departamentului de Justiţie din SUA în interviul acordat Ziarului de Vrancea

R: Care este pe scurt traseul unui dosar de la trimiterea în judecată până la soluţia finală?
 

Jimmye Warren: În mare avem Procesul, verdictul şi recursul. Marea diferenţă dintre sistemul juridic din SUA şi cel balcanic este că la noi Guvernul nu poate face recurs într-un verdict de nevinovăţie. Acuzatul poate să facă recurs într-un verdict de condamnare şi atunci Guvernul poate să spună: «dacă tot suntem aici- noi credem că judecătorul a făcut şi el greşeli». Dar, general vorbind, este dreptul acuzatului să facă recurs.

R: Care este rolul Marelui Juriu în cadrul proceselor americane şi cine face parte din acest for?
 

Jimmye Warren: Pe scurt, rolul Marelui Juriului este să examineze toate dovezile care au fost adunate de procurori şi să vadă dacă există cauze probabile să se considere că s-a produs un delict sau că acuzatul este de vină de delictul respectiv. Din juriu fac parte cetăţeni obişnuiţi, selectaţi de computer din listele de alegători, cine are proprietăţi. Rolul Marelui Juriu este critic în procesul de justiţie, pentru că el acceptă acuzaţiile aduse învinuiţilor. Dacă noi, ca procurori, nu suntem convinşi că vom convinge Marele Juriu de acuzaţiile aduse atunci nu mergem mai departe pentru că este pierdere de timp. Pot să ne ceară mai multe probe, să răspundem la întrebări, pot să ne ceară mai mulţi martori, pot să pună întrebări martorilor…
 

R: Aveţi experienţa instrumentării unor cazuri de corupţie în SUA, cu soluţii de condamnare. Cam cât durează procesele?
 

Jimmye Warren: Depinde de fiecare caz. Poate să dureze destul de mult investigaţia. După ce se înaintează plângerea penală, acuzatul are voie să cerceteze toate probele, se fac întâmpinări din ambele părţi. La noi există nişte limitări în timp, iar maximul durează maxim 5 ani de zile. Cel mai lung proces al meu a durat 5 luni, dar a durat trei ani ca să strângem dovezile.
 

Patricia Hartman: Noi avem o lege care care se numeşte “Speedy Trial”, procese cu celeritate, şi legea aceasta spune că acuzatul are dreptul ca procesul să fie judecat cu celeritate. Dar de obicei întârzierile vin din partea apărării.
 

Jimmye Warren: Imediat ce cineva face o întâmpinare, ceasul se opreşte şi nu porneşte decât când se judecă acea întâmpinare la Tribunal. Ambele părţi au dreptul la un proces rapid, nu numai acuzatul. Dacă una dintre părţi cere mai mult şi mai mult timp, prelungiri, prelungiri, prelungiri, cealaltă parte poate cere o dată pentru proces.
 

R: Se întâmplă în America să se prescrie faptele în timpul procesului?
 

Jimmye Warren: La noi nici o prescriere nu se mai aplică atunci când a fost înaintată plângerea penală şi nu contează cât de mult durează procesul. Din momentul în care începe procesul, poate să fie recurs, poate să fie recurs la acel nou proces, prescrierile încetează.
 

R: Am întrebat pentru că în România există o practică obişnuită să se tragă de timp până când anumite fapte se prescriu şi atunci procesul încetează. Aici ar trebui să învăţăm din experienţa americană.
 

Jimmye Warren: (Râde): Şi noi credem întotdeauna că sistemul nostru este mai bun. În România procurorii au dreptul să facă recurs, iar mie îmi place partea asta a sistemului juridic românesc. Dar nici un sistem nu e perfect.
 

R: Când au acuzaţii acces la probele din dosar pentru a-şi pregăti apărarea? La noi se oferă acces în timpul anchetei...


Jimmye Warren: Majoritatea tribunalelor spun că la cinci zile după înaintarea plângerii trebuie să le dăm acces la caz. Dar depinde de cât de mare este cazul. Sunt unele cazuri în care hârţogăraia nu e mare, dar în altele documentele adunate pot acoperi o cameră întreagă. La noi o lege foarte importantă este cea care-i permite acuzatului să vadă nu numai dovezile pe care le avem noi împotriva lui, ci şi dovezile pe care ar putea să-l ajute în apărare.


“Căutăm banii …”
 

R: În România se recuperează foarte puţin din prejudiciul adus statului în cadrul unor afaceri de corupţie. Şi este important ca banii să se întoarcă la cetăţeni pentru că prejudiciul, cel puţin în cazurile de corupţie, afectează fiecare buzunar.
 

Jimmye Warren: Da, sunt banii cetăţenilor şi în America este foarte important să şi-i primească înapoi. Este foarte important să recuperezi prejudiciul, iar aici sunt interese concurenţiale. De exemplu, dacă este o fraudă guvernamentală este foarte important să recuperăm toţi banii pentru că sunt banii cetăţenilor. Dar dacă vorbim de o fraudă în domeniul public-privat, cum ar fi cazul lui Bernard Madoff, cu schema aceea de fraudă, atunci se face un proces separat de recuperare a banilor şi recuperăm cât de mult putem găsi. (Bernard Madoff, supranumit „monstrul de pe Wall Street", este un escroc american, broker, fost director la bursa NASDAQ din New York care a delapidat în cariera sa de 48 de ani, suma de 65 de miliarde de dolari – devenind cel mai mare escroc de bursă din istorie. La 71 de ani a fost condamnat la 150 de ani de închisoare.- n.r.)
 

R: Până la urmă corupţia înseamnă bani şi este important să le ei banii infractorilor.
 

Jimmye Warren: Da, şi nu doar în cazurile de corupţie, ci în toate cazurile. Profitul financiar este una dintre principalele motivaţii în comiterea unor delicte. Dacă le iei bani, atunci le iei jucăria şi au mai puţine motive să comită alte delicte. Da, şi se fac investigaţii financiare să vedem unde sunt banii înainte de a înainta plângerea în justiţie, avem auditori, specialişti în calculatoare, deci căutăm banii peste tot.
 

R.: Practic, toată lumea colaborează în interesul anchetei, nu există frâne puse chiar din interiorul sistemului, cum se întâmplă în România.

Jimmye Warren: Şi noi suntem limitaţi de buget şi nu putem spune că avem toate mijloacele necesare ca să luptăm împotriva criminalităţii.

"Poporul nostru nu ar permite aşa ceva!"

R: În România avem o dezbatere pe legea care protejează parlamentarii, miniştri şi foşti miniştri împotriva arestărilor şi percheziţiilor. Practic, vorbim de un tratament preferenţial în faţa legii. Au existat chiar luări de poziţie din partea unor înalţi oficiali americani în această privinţă.

Jimmye Warren: Da, pentru că noi credem cu tărie că nimeni nu este mai presus de lege. Este unul dintre principiile cele mai importante ale legii, care trebuie să se aplice în mod egal tuturor. Dacă mă întrebaţi dacă în SUA avem o lege similară, răspunsul meu este categoric NU. Poporul nostru nu ar permite aşa ceva! La noi nu există imunitate faţă de acţiunile criminale comise de oricare dintre oficialii guvernului.

R: Aveţi o opinie publică mult mai vocală din acest punct de vedere…

Jimmye Warren: O, da!

R: În România avem primari şi nu numai cercetaţi pentru corupţie şi care sunt realeşi chiar cu scoruri electorale mai mari.

Jimmye Warren: Şi noi am avut un caz similar în SUA, un primar condamnat pentru o contravenţie care a fost reales, dar nu avea imunitate în a fi cercetat. Nimeni nu este imun. Un grup de cetăţeni care face parte din Juriu a decis ca el să fie cercetat penal. În SUA atunci când eşti condamnat la închisoare pentru un delict penal, cum ar fi corupţia, nu mai poţi avea funcţie publică.

R: Această stare de fapt afectează încrederea cetăţenilor în justiţie, în statul de drept, şi ar trebui luate măsuri în consecinţă şi la noi.

Jimmye Warren: Într-adevăr, o societate liberă depinde de încrederea pe care cetăţăţenii o au în guvernul lor. Când îşi pierd încrederea, întreaga societatea pierde.
Un procuror federal şi-a pierdut jobul pentru un bilet la meci

R: Cu privire la conduita publică a procurorilor, noi am înscris în Ziarul de Vrancea despre procurori care au mers la vânătoare sau petreceri cu cei care sunt cercetaţi în dosare penale. Cum e situaţia în SUA?

Patricia Hartman: Noi avem o lege foarte strică în legătură cu conflictul de interese. Oamenii care sunt angajaţi în Procuratură au un nivel de integritate foarte mare. De pildă, un procuror federal care a lucrat la o firmă de avocatură sau care are vreo legătură cu o persoană acuzată se recuză imediat. Ca să evite chiar percepţia de tratament favorizant.

Jimmye Warren: Am avut un caz în care un procuror federal s-a întâlnit cu un prieten care lucra pentru o firmă de avocatură şi care avea printre clienţi pe cineva investigat de Departamentul de Justiţie. În timpul întâlnirii, procurorul a primit de la prietenul său nişte bilete la un meci de baschet, care erau într-adevăr scumpe, iar persoana aceea şi-a pierdut slujba. Atunci când oficialii publici îşi preiau funcţia depun un jurământ. La noi legile pentru funcţionari publici sunt foarte stricte. Şi noi spunem nu numai că trebuie aplicată justiţia, dar publicul trebuie să vadă cum este aplicată justiţia cu ochii săi.

R: Aveţi o meserie complicată, solicitantă, care implică foarte multă responsabilitate. Cum se împacă meseria de procuror, cu multe restricţii, cu viaţa personală?

Jimmye Warren: Când am început ca procuror, fiul meu avea 5 ani şi îmi amintesc că uneori plecam acasă de la slujbă, mă jucam cu el, îl culcam şi mă întorceam la lucru. Sau îmi aduceam de lucru acasă şi, după ce îl puneam la culcare pe băiatul meu, mă apucam de lucru iar. E important să menţii o viaţă de familie bună. Majoritatea avem hobby-uri, prieteni, mergem la biserică. Mie îmi place să dansez şi fac asta aproape în fiecare weekend.

Patricia Hartman: Îmi iau munca foarte în serios dar îmi asum şi responsabilităţi faţă de inima mea. Soţul meu lucrează în presă, dar nu discutăm despre probleme legate de muncă, despre anchete. Dacă apare problema în conversaţie, chiar şi în casa mea, spun: «Nu pot să confirm, nu pot să infirm», iar prietenii mei ştiu şi ei asta. Uneori e mai dificil, pentru că eu ţin legătura cu presa şi uneori telefonul sună la ore nepotrivite, dar am tendinţa de a-mi lăsa stresul la muncă şi să mă dedic soţului şi câinilor mei.

Jimmye Warren: Şi eu primesc uneori telefoane la ore foarte târzii, e nevoie de mandate de arestare, şi atunci plec la birou şi încep să scriu memoriul pentru mandatul de arestare sau de percheziţie. Dar aş putea să spun că răsplata de a lucra în sistemul public, în interes public, este mult mai mare decât limitările, presiunile şi stresul la care sunt supusă pentru că eu port clamida albă şi spun că eu lucrez în interesul binelui, în interesul oamenilor buni. Şi niciun ban nu poate fi mai important decât asta.

Patricia Hartman: Aveţi şi voi un erou în doamna procuroare Kovesi  de la Departamentul de Luptă Anticorupţie,

R: Ce v-a plăcut mai mult în ţara noastră?

Patricia Hartman: Cred că oamenii. Toţi au fost prietenoşi, calzi şi iubitori. Şi am călătorit în lume şi nu am găsit asta peste tot. Şi aveţi nişte peisaje superbe.

Jimmye Warren: E a doua oară când vin în România, dar prima dată a fost o călătorie mai scurtă. Ca şi Patty, cred că mi-a plăcut mult căldura oamenilor.

R: Vă mulţumesc!


Experienţa unui procuror

Procurorul Jimmye S. Warren este manager de program în cadrul Oficiului pentru dezvoltare externă, asistenţă şi instruire a procurorilor, organism al Departamentului de Justiţie al SUA care oferă asistenţă parchetelor din alte ţări. Ea a lucrat în Japonia, Siberia,  Kyrgyzstan, iar între 2009 şi 2013, la Skopje, în Macedonia, unde a lucrat la elaborarea unui nou Cod Penal şi dezvoltarea unei politici unitare de individualizare a pedepselor. Anul trecut, ea a primit Premiul de Onoare al Departamentului de Stat al SUA pentru merite deosebite, drept recunoaştere a contribuţiei remarcabile pe care a avut-o în tranziţia spre un nou Cod de Procedură Penală în Macedonia şi în promovarea respectului pentru valorile statutului de drept. Din 1995 până în 2001, a fost procuror la Washington, în cadrul Departamentului Fraude al Direcţiei Penale. Înainte de a fi transferată la Washington, J. Warren a fost procuror federal în Districtul Colorado (Denver) şi în Districtul Centru – Los Angeles - al Californiei (peste 18 milioane locuitori, cel mai populat dintre cele 93 de districte americane). Procuroarea Warren a coordonat anchete de răsunet în domeniul spălării banilor şi traficului de droguri. Între altele, ea a condus o investigaţie care s-a întins pe cinci ani ce a vizat trei mari corporaţii din industria tutunului, dar a coordonat, de asemenea, investigaţii privind fraudele din sectorul asigurărilor medicale şi din domeniul investiţiilor, anchete finalizate cu condamnări.
Cum defineşte corupţia un procuror american: "Oricând un oficial al statului acceptă orice altceva decât salariul său pentru a-şi face treaba."

Experienţa unui purtător de cuvânt

Patricia Hartman lucrează ca specialist în relaţii publice în cadrul Parchetului Districtului de Est – Pennsylvania, fiind purtătorul de cuvânt al Procurorului şef. Parchetul investighează infracţiuni de competenţă federală precum terorism, trafic de droguri, spălare de bani, turism sexual infracţiuni informatice, fraude, corupţia în administraţie şi crima organizată,  unele dintre ele având implicatii internaţionale. Ca specialist în relaţii publice, Patricia Hartman se consultă şi îl sfătuieşte pe Procurorul şef al districtului dar şi pe cei 133 de procurori federali în cazuri aflate în vizorul mass-media. Înainte de a lucra pentru parchetul districtual, Patricia a fost un jurnalist apreciat, distins între altele cu un premiu Emmy pe când lucra pentru FOX Television.

 

 

 

 

Cand maşinile infractorilor ajută la prinderea altor infractori

Chiar dacă bazele sunt în mare aceleaşi, sistemul judiciar romanesc are multe de împrumutat de la cel american. Constituția Statelor Unite ale Americii desemnează explicit că toate puterile legislative ale guvernului federal sunt doar ale Congresului. Ca exemplu, în SUA, banii sau bunurile confiscate, cum ar fi maşinile folosite la comiterea infracţiunilor, ajung la instituţiile care au conlucrat la prinderea infractorilor. Procuroarea Warren spune că sumele pot fi folosite doar pentru dotarea instituţiei, “pentru a întări capabilităţile pentru viitoare investigaţii”. Procurorii au dreptul chiar să vândă aceste bunuri şi să încaseze banii pentru instituţie. De asemenea, legea americană permite statului să confişte prin decizie judecătorească şi profitul realizat prin fraudă. Dacă un oficial s-a îmbogăţit pe cale ilegală, statul îi confiscă imediat proprietăţile şi banii, chiar dacă acestea se află pe numele altor persoane. În materia ascultării telefoanelor, marea diferenţă este că cetăţenii care au fost ascultaţi chiar şi colateral în cadrul unor anchete sunt informaţi de către FBI la o anumită perioadă de timp. Mai mult, procurorii au responsabilitatea de a respecta strict o serie de drepturi ale celor investigaţi. Din acest punct de vedere, Romania a pierdut recent două procese la CEDO, cu fostul senator Cătălin Voicu şi omul de afaceri Costel Căşuneanu, pe motiv că autorităţile judiciare au furnizat presei "pe surse" interceptari telefonice private realizate în timpul urmăririi penale.


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 2

Adaugă comentariu
proAmerica, acum 3570 zile, 6 ore, 22 minute, 52 secunde
Asa cum sunt ei, avem nevoie de americani. chiar daca au si ei excesele lor, avem ce invaata de la ei, pentru ca si-au exportat modelele in toata lumea. Deocamdata dau ora exacta pe mapamond si imi citeste integral
lars, acum 3570 zile, 13 ore, 26 minute, 42 secunde
sa mori tu cucoana?dar ala cara l-a UCIS pe teo peter de ce nu este inchis?rusine poporului american care chipurile ,,imparte democratia,, in lume,lucru ce nu se aplica propriilor cetateni!mai citeste integral
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.