Hramul Mănăstirii Coteşti
În perioada de început, ca mai toate schiturile de pe frontiera moldo-valahală, Schitul Coteşti a făcut parte din celebra ”congregaţie” monahală aflată temporar sub ascultarea Sfântului Vasile de la Poiana Mărului. Dacă istoria notează momente mai bune şi mai puţin bune în viaţa Mănăstirii, nimic nu se poate compara cu secolul XX. Atunci a fost ocupat de armatele străine, folosit ca depozit pentru muniţie şi animale de povară, şi dormitoare pentru soldaţi. În 1959 Biserica a fost închisă, toată lumea a fost trimisă acasă, iar monahiile care au refuzat au fost înscrise la cooperativa agricolă, fondată în cele 44 de case ale Mănăstirii, unde au muncit până în 1989. Deşi se află situată în Muntenia, arhitectura bisericii aduce mai degrabă cu aceea a lăcaşurilor de cult din Moldova, atât prin tipul bisericii, cât şi prin lipsa pridvorului şi mai ales prin soliditatea construcţiei. La aceasta se adaugă şi pictura bisericii, de o calitate cum rar întâlnim la bisericile din zonă, o pictură restaurată de pictorul Adolf Cantini după cutremurul din 1940. Nu mai spunem despre Icoana făcătoare de minuni „Maica hrănitoare”, pictată de Matache Orăşianu la 1865, care întreţine evlavia creştinilor şi îi apropie de Mănăstire. Este vorba despre o prezentare rară a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, influenţată de tradiţia Occidentală. Aşadar, dacă vrem să lăsăm oraşul sau să ieşim din lumea satelor, astăzi, de Sfânta Treime, putem merge la Buluc, în apropierea Odobeştilor sau la Coteşti, la câţiva kilometri de Focşani. (V. M.)
