A venit din America sa serbeze 100 de ani acasa
La implinirea unui veac de viata, vrinceanul Costica Tanjala s-a urcat in avion si a venit din Somerville - New Jersey sa mai calce odata cu piciorul gol glia strabuna din Colacul Vrancei, acolo unde apa Putnei este sugrumata de munti si se incolaceste ca un sarpe in jurul stravechiului sat de razesi. Se spune ca nu exista in muntii Vrancei familie ca cea a lui Tanjala. Costica Tanjala, nascut in zilele tulburi ale rascoalei de la 1907, intr-o casa cu noua frati, a cautat sa-si faca de mic un rost in viata, la oras, dar nu a uitat niciodata de unde i se trage stirpea. A avut la rindul sau 11 copii cu doamna Eugenia, cea care i-a fost sotie buna si credincioasa. Cind comunistii au inceput sa intreaca masura, i-a luat pe toti cu el in America. Unul dintre fiii sai este cunoscutul artist Emanuel Tanjala, fotograful rebel al anilor 80, maestru al portretului, disident anticomunist si un incorigibil indragostit al Tarii Vrancei. Pentru batrinul Costica Tanjala a ramas o datorie sfinta sa-si ia feciorii si sa urce in fiecare an pe firul Putnei, in munti, pentru a se reuni cu familia. Cum vremurile l-au tinut ani in sir departe de colbul de pe ulitele satului sau, mos Costica Tanjala a tinut in mod deosebit sa mai treaca odata Oceanul si sa-si serbeze un veac de viata in satul sau, alaturi de toti cei dragi lui.
Reuniune de familie
Peste 100 de bunici, unchi, matusi, cumnate, cuscre, gineri, nepoti, stranepoti si veri s-au reunit simbata in casuta veche din satul Colacu. Dupa ce s-au recules la mormintele celor dragi, aflate in vechiul cimitir al satului, numeroasa familie s-a pus pe depanat amintiri, asezonate cu mincaruri traditionale vrincenesti. Fetele batrinului, care s-au naturalizat in America si au cariere stralucite acolo, au imbracat vechiul port popular, mostenit din strabunici. De imortalizarea momentului s-au ocupat fratii Emanuel si Pavel, fotografi de profesie. De la mic la mare, toti s-au adunat in jurul batrinului cind a inceput sa povesteasca lucid frinturi din viata lui, care s-a intins peste doua secole de istorie. In 1920, imbracat in portul strabun si cu opinci in picioare, Costica Tanjala a fost trimis de parinti sa lucreze ca "baiat de pravalie" la un patron din Focsani, pe nume Ion Bubulac. Aici, la "pravalia de coloniale, delicatese si brinzeturi" a invatat sa fie capitalist. Spune ca a fost "baiat harnic, ascultator si econom", astfel incit patronul l-a lasat sa urmeze scoala comerciala la seral. "Intr-o zi, baiatul patronului mi-a dat o palma si atunci m-am suparat tare si am hotarit sa plec. Am zis ca mai bine ma bat parintii mei, decit sa ma bata strainii". Asa a ajuns Costica Tanjala la o pravalie mai mare a unui negustor din Bucuresti, la recomandarea unui unchi care era functionar la Marmorosh-Bank, una dintre cele mai mari banci ale vremii. "Il chema Ion Iobu Mocanu si era un patron bun, ca ma invata sa-mi fac pravalia mea si asa am facut. 16 ani am stat la el".
Arestat pentru Biblie
Venirea comunistilor la putere a insemnat un lung calvar pentru Costica Tanjala si familia sa. Fotograful Emanuel Tanjala isi aminteste perchezitiile facute la domiciliu si cum, copil fiind, i-au fost strinse degetele la pianina, pina la singe, pentru a spune unde a ascuns tatal sau citeva zeci de sapunuri din fosta pravalie, inchisa intre timp. "Culmea, erau ascunse in pianina si miroseau ca dracu!", isi aminteste el, mindru ca a rezistat interogatoriului. In anul 1981, dupa ce i s-a darimat casa cu buldozerul, iar pravalia devenise o amintire, la virsta de 71 de ani, batrinul Tanjala ia hotarirea, nebuneasca pentru unii, sa fuga in America. Spune ca nu avea de gind sa-si paraseasca tara, dar paharul s-a umplut atunci cind comunistii i-au darimat casa din legendarul cartier bucurestean Uranus, azi complet disparut. "Comunistii socoteau ca America este o tara unde se sufera, unde omul este pedepsit. Dar in loc sa fiu pedepsit, eu am fost binecuvintat si am primit si pensie, iar copiii mei s-au realizat si imi fac cinste, asa cum am facut si eu parintilor mei. Pina la urma comunistii mi-au facut bine!", ne spune hitru centenarul Costica Tanjala. Cel mai mult l-a uimit ca acolo putea sa mearga pe strada cu Biblia in mina, la vedere, fara sa fie retinut sau interogat de politie. Pe vremea aceea, chiar si afisarea unei carti a lui Cioran era un delict numai bun pentu a intra citeva zile in beciurile securitatii.
A spart Cortina de fier
Odata trecut de Cortina de Fier, tare l-a mai uimit pe nea Costica bogatia din magazine, care erau pline de bunataturi, dar si faptul ca nimeni nu statea la coada, asa cum se intimpla in Romania comunista. "Prima data, am vazut pravalii frumoase in Italia, unde am stat la o casa de poposire. Nu era ca la noi, unde te puneai la rind dinainte de zori", isi aminteste el. Ajuns in Statele Unite, Costica Tanjala s-a dedicat unei pasiuni mai vechi: porumbeii. Cu gindul la cei aflati in nevoie, a inceput sa le duca piine saracilor si a calatorit cu copiii sai de-a lungul si de-a latul Americii, bucurindu-se din plin de tara tuturor posibilitatilor. De altfel, multe din amintirile de aici si de acolo sint cuprinse si intr-o carte scrisa de feciorul sau, Manu Tanjala, si de jurnalistul Cristian Turturica, intitulata "Romania, de la New York la Los Angeles". Revenit acasa dupa multi ani, Costica Tanjala spune ca se vede progresul, insa crede ca mai sint multe de facut. Dupa ce a trecut cu bune si rele un veac de trai, Costica Tanjala are curajul sa se gindeasca la viitor si spune optimist ca va organiza in 2008 o alta reuniune de familie la Colacu, unde prezenta tuturor celor din neamul sau este obligatorie. (Silvia VRINCEANU)
Familie cu convingeri anticomuniste
Familia Tanjala are adinci convingeri anticomuniste. Unul dintre membri are o poveste ce merita consemanta. Alexandru Bercuci, cumnatul lui Costica Tanjala, nascut in anul 1902 in satul Colacu, a fost arestat in 1950, dupa rascoala taraneasca din Vrancea, si condamnat la 15 ani de munca silnica pentru ca a facut parte din grupul de luptatori anticomunisti din munti. Sotia sa, Clementa si cei opt copii ai sai au fost torturati luni in sir pentru a spune unde se acunde razvratitul. "Dupa ce l-au gasit in munti, la Scorus, cu potera, l-au legat si l-au adus pe cal ca pe o desaga. Tot satul a fost chemat sa-l vada", ne povesteste Emanuel Tanjala. Alexandru Bercuci a murit ca un martir in inchisoarea din Gherla, pe 17 ianuarie 1959. Costica Tanjala ii pastreaza acestuia o amintire frumoasa, mai ales ca atunci cind erau tineri si au dat de bani, au pus o cursa regulata Focsani - Valea Sarii si au adus si o scarmanatoare de lina pentru nevoile satului.
