Ultima oră

Piata lemnului are un nou jucător

Peste 700 de hectare de padure din inima Vrancei istorice au intrat in "posesia" Episcopiei Buzaului si Vrancei, care este stapina pe un munte intreg in Nistoresti u intre 1 ianuarie 2003 si 1 aprilie 2004, asezămintele monahale si 20 de parohii din Tara Vrancei au primit peste 30 de hectare de padure pe unitate de cult u padurile au fost date la un loc, iar parohiile le-au cedat Episcopiei, care cistiga bine din exploatarea lor u inainte de 1945, parohiile nu figurau cu paduri in documentele vremii u artizanul intrarii Episcopiei pe piata lemnului a fost consilierul juridic eparhial, pr. Nicolae Popescu u fostul protopop Ionel Ene spune că nu stie nimic

Episcopia Buzaului si Vrancei a intrat in afaceri cu paduri

Muntii Vrancei au ajuns, pentru prima dată in istoria acestui tinut, in stăpinirea si administrarea Episcopiei Buzăului si Vrancei. Intre 2003 si 2004, Episcopia a intrat in posesia unui munte din comuna Nistoresti. Nu mai putin de 725 de hectare au fost puse la dispozitia Episcopiei printr-un plan pus in practica de consilierul juridic eparhial, pr. Nicolae Popescu, unul din cei mai controversati functionari ai Episcopiei, demis de preotii vrinceni in 1989, dar revenit in administratia Episcopiei in 1990. Potrivit documentelor Comisiei Judetene pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate, din această suprafată, 537 de hectare au fost revendicate in numele a 20 de parohii, care au fost folosite doar cu numele pentru că pădurea este administrată astăzi de Episcopie, doar citiva preoti refuzind vremelnic să cedeze pădurea. "Ei au cerut mai multă pădure, dar nu puteau face dovada pentru suprafetele pe care le doreau. între preotii nostri si pr. Popescu de la Episcopie s-a semnat un protocol prin care pădurea era dată in administrarea Episcopiei Buzăului. Stiu că aproape toti preotii au semnat cu exceptia, dacă nu mă insel, a preotului Fănică Aga din Nistoresti si a preotului din Spulber", ne-a spus Lazăr Stan, secretarul comunei Nistoresti. La scurt timp după punerea in posesie, consilierul juridic Nicolae Popescu a inceput negocierea exploatării pădurii cu firme din domeniu privat, intrind efectiv pe piata lemnului, dupa cum ne-a confirmat unul dintre cei cu care a negociat. "Prin 2004 am fost la Buzău să negociez cu preotul Popescu exploatarea acestei păduri, dar cerea prea mult si nu am putut ajunge la o intelegere. La banii pe care ii cerea era practic imposibil să faci o afacere din care să si cistigi ceva", ne-a precizat procuratorul Marcel Cosor, care se ocupă de afacerile in domeniu.

725 de hectare din două mutări

Prin două mutări inteligente, Episcopia a ajuns stăpină pe unul din Muntii Vrancei. Astfel, Comisia Judeteana pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate a eliberat pe 1 mai 2003 titluri de proprietate a cite 30 de hectare de padure pentru parohiile Romanesti, Spinesti, Nistoresti, Herastrau, Paulesti, Naruja, Haulisca, Vrincioaia si Poiana, potrivit unor documente aflate in posesia redactiei. Pe 1 aprilie 2004, Comisia a eliberat titluri de proprietate pe cite 30 de hectare de padure parohiilor Bunavestire, Sf. Andrei, Cuvioasa Paraschiva, Muncelu si Pogorirea Duhului Sfint. în aceeasi zi, Comisia a eliberat titluri de proprietate si parohiilor Spulber (17 ha), Prahuda (20 ha), Straoane de Sus (20 ha), Paltin (14 ha), Nerejul Mare (15 ha) si Valea Sarii (20 ha). Pădurile se găsesc pe teritoriul Ocolului Silvic Nereju, dar surprinzator este faptul ca toate suprafetele s-au dat in bloc, in acelasi loc, ceea ce nu este o intimplare. Deputatul George Baesu, fost prefect si presedinte al Comisiei pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate, spune ca nu-si aminteste exact de acest dosar al retrocedarilor. "Nu-mi amintesc exact de acest dosar, insa recomandarea disponibilitatii padurilor venea de la Directia Silvica. Ei administrau padurile. Noi le ceream doar sa identifice padurile disponibile", ne-a spus actualul deputat. Intrarea Episcopiei pe piata lemnului marcheaza o nouă etapa in secularizarea Episcopiei, dar si in istoria Tării Vrancei. Cu toate că istoria Vrancei arhaice este una a demnitătii, iar in trecut preotii au fost cei care au tinut sus steagul luptei, in vremurile noastre mijloacele persuasive ale Episcopiei sint mai eficiente decit presiunile latifundiarilor. Dacă in prima fază a existat o oarecare opozitie a preotilor, ulterior toate parohiile au cedat pădurile. Cind au nevoie de lemn pentru a repara ceva la vreo clopotnită, preotii parohi, proprietarii de drept ai acestor păduri, merg cu jalba-n protap la preotul Nicolae Popescu la Buzău. De teama "persecutiilor", preotii contactati au refuzat să comenteze acest episod, lucru de inteles avind in vedere ca maniera in care a reactionat Episcopia la Trotusanu, Răstoaca si Ruginesti nu le dă prea multe sanse.

"Episcopia este proprietara parohiilor"

Reconstituirea dreptului dreptului de proprietate a parohiilor ridica mare semne de intrebare pentru ca, potrivit informatiilor noastre, nu a avut la baza documente certe. înainte de 1945 aceste parohii aveau in total doar 20 de hectare, asa cum rezulta din "Inventarul Oficial" publicat de Episcopia Romanului in 1936, cind parohiile apartineau de Roman si nu de Buzău, ca astăzi. Mai mult, unele parohii efectiv nu existau, fiind infiintate după 1989. Nicolae Popescu recunoaste că Episcopia administrează pădurile parohiilor Vrancei, dar explică acest lucru prin faptul că Episcopia ar fi proprietara bunurilor parohiale. "Reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut in baza Legii nr. 1/2000. Episcopia are dreptul să facă acest lucru, chiar să ia proprietătile parohiilor, deoarece parohiile fac parte din Episcopie. Fiecare parohie are titlu de proprietate, iar administrarea se face in comun", ne-a explicat consilierul juridic Nicolae Popescu. Altfel spus, ceea ce statul le-a dat preotilor sărmani cu o mina, Episcopia le-a luat cu doua miini, iar preotii acestor parohii au ramas mai saraci ca inainte de a primi padurile. Părerea consilierului juridic Nicolae Popescu este una malitioasă, pentru că o parohie nu este proprietatea Episcopiei, ci a credinciosilor, iar bunurile parohiei, conform legislatiei bisericesti, nu se pot instrăina. Din nefericire, in Vrancea avem deja precedentul cu terenul din strada I. L. Caragiale, nr. 5, din Focsani, cind, cu aprobarea Protoieriei Focsani 2, preotul Nicolae Dumbravă a vindut pămintul parohiei "Sfintul Gheorghe" Luciei Gherarde, mama lui Marian Oprisan si lui Corneliu Prunache, mult sub pretul pietei. în ceea ce priveste responsabilul spiritual al acestor parohii la acea vreme, fostul protopop Ionel Ene, ca si in cazul terenului parohiei "Sfintul Gheorghe", nu cunoaste nici această problemă.

"Nu stiu nimic", spune fostul protopop Ene

Ca de obicei, fostul protopop Ionel Ene sustine ca nu stie nimic despre padurile parohiilor. "Nu am fost implicat in această problemă. Mai multe stie părintele Nicolae Popescu de la Buzău. Nu cădea in atributiile superiorilor mei să-mi aducă la cunostintă actiunile pe care le desfăsurau", ne-a spus fostul protopop de Focsani. Ene a avut aceeasi pozitie si atunci cind a fost vorba despre lucrarile de la Catedrala din Focsani sau atunci cind preotul Nicolae Dumbravă a vindut pămintul parohiei "Sfintul Gheorghe", din str. I. L. Caragiale, Luciei Gherarde, mama lui Marian Oprisan si lui Corneliu Prunache, mult sub pretul pietei.

Preotul Ionel Ene, pe cind era secretarul Protopopiatului Focsani si omul prin care Episcopul Epifanie a dezbinat preotii vrinceni la inceputul anilor \'90, a inceput in acei ani cu binecuvintarea Episcopului Epifanie, să ridice o casă parohială pe pămintul bisericii si a terminat-o citiva ani mai tirziu, atentie!, cu titlul de "locuintă personală" si nimeni nu l-a intrebat nimic.

Vrancea a revenit la "epoca fanariotă"

Padurile au revenit la perioada tristă dintre anii 1801-1817, cind Vrancea a devenit temporar mosia lui Iordache Roset-Roznovanu. împotriva nelegiuirii unice in istoria acestui neam de oieri, lupta vrincenilor a fost condusă de preotii Serban Bălan, Toader Tirde si Constantin Taftă. De mii de ani acesti munti au fost proprietatea comuna a obstilor vrincene. Mai mult decit atit, nici schiturile din Tara Vrancei nu erau subordonate in epocă Epsicopiei Romanului. Valea Neagră si Lepsa tineau si erau administrate de obstile vrincenilor, care numeau pină si pe stareti. Indiferent de motivele care au determinat această politică, decizia episcopiei si maniera in care s-a produs "retrocedarea" si deposedarea parohiilor ridica multe semne de intrebare, iar autoritatile statului ar trebui sa se autosesizeze pentru a face lumina. Dezvăluirile jurnalului nostru vor continua ca si pină acum, demonstrind cu probe că sefii Bisericii locale au abandonat misiunea pe care au primit-o cind au fost hirotoniti si se ocupă mai mult de afaceri cu pămint, betoane si păduri decit de mintuirea amăritilor de credinciosi pe care ii păstoresc si pe care nu fac decit să-i smintescă prin faptele lor. Dumnezeu să-i ierte! (Valentin MUSCĂ’)

---