Oasele-nstelate-ale Patriarhului
In urma cu 17 ani si mai bine, Teodor Arapasu, fost diriguitor al Bisericii Ortodoxe Romane (BOR), de la Arad, pana in 1986, peste sud-vestul tarii, regiunea Jula din Ungaria si o portiune asemanatoare din nordul Iugoslaviei, apoi Patriarh al BOR in cea mai neagra perioada a epocii lui Nicolae Ceausescu, era puternic contestat, in timp ce se retrasese in sihastrie la Manastirea Sinaia. La rugamintea segmentelor cele mai reactionare de atunci pozitionate in fruntea statului roman, acesta s-a reintors in fruntea BOR, pe care a mai condus-o pana saptamana trecuta. Ulterior, a spus ca, in anul 1990, se retrasese la manastire ca sa-si ispaseasca pacatele. Aha, deci acestea existau...
Probabil ca BOR ar fi avut mult de castigat nu atat fara Teodor Arapasu in fruntea sa, ci fara sistemul mafiot si corupt pe care il reprezinta acesta, si care i-a supravietuit. Un sistem care provine direct din structurile-nstelate,""n carnea membrilor sai, ale fostei politii politice comuniste. Despre Arapasu se spunea inca din anul 1990 ca poarta pe sub sutana uniforma,-nstelata pe la umeri, de ofiter de securitate. Nu stim exact cum stau lucrurile, chiar daca ulterior alte surse oficiale au confirmat acest lucru sau colaborarea sa cu serviciul secret comunist, cu jumatatea de gura care era lasata sa-ngaime ceva.
De fapt, acest lucru nici nu este foarte important. In timpul Pietei Universitatii, am manifestat si eu, alaturi de multi altii, pentru inlocuirea din fruntea BOR a PF Teoctist cu un om integru, fara legatura cu "structurili", care sa faca trecerea spre o Biserica integra in ochii poporului roman. Problema era ca greseam cu totii. In primul rand, pentru ca memoria poporului este extrem de scurta, si Biserica, alaturi de Patriarhul sau, oricine ar fi acesta, intre anumite limite, are o credibilitate foarte ridicata. In fruntea BOR putea fi pus si ingerul Nanael combinat cu managerul frenetic, tot nu ar fi rezolvat nimic. In cateva luni s-ar fi internat la azilul de boli de nervi, pentru ca efectiv BOR este un fel de casa de nebuni plina cu oameni sanatosi, bine-mersi, pusi pe capatuiala si foarte departe de cele sfinte, pe care BOR le propavaduie inca, formal.
Episodul I: La 20 de metri de blocul in care stau in Bucuresti, s-a construit o noua Biserica, din lemn, in stil ardelenesc. Ca sa se inteleaga de unde este aceasta arhitectura aparte, cu biserici de lemn, la ardelenii ortodocsi: ocupatia austro-ungara nu le dadea voie sa-si construiasca biserici din piatra, si astfel a aparut o intreaga arhitectura a bisericutelor din lemn, care a devenit apoi un semn al rezistentei religioase crestin-ortodoxe a romanilor din Transilvania. O astfel de bisericuta, asa cum spuneam, s-a ridicat langa blocul in care locuiesc. Cand a venit prima data sa-si ia parohia in primire, preotul paroh a aparut, sprinten, subtire, pe jos. Intr-o luna avea o Dacia SuperNova, in sase Volkswagen Passat. Din banii enoriasilor? Exista anumite momente din zi, in anumite zile, in care prin jurul curtii bisericutei si chiar in curtea acesteia se invart, parcheaza, intra si ies masini bengoase si furgonete. Din banii enoriasilor? Cine stie? Cine controleaza aceste lucruri? Nimeni.
Episodul II: Intre cele doua mineriade din 1999, la Manastirea Cozia, premierul Radu Vasile a avut o intalnire de "imprietenire" cu Miron Cozma, pusa la cale de un prelat al BOR, brunet, tuns scurt, tinerel, dezinvolt, despre care s-a afirmat, raspicat si, simultan, "pe sub masa", ca ar fi simultan ofiter al serviciilor secrete. Intalnirea oricum nu a dus la nimic: minerii au mai incercat odata sa vina in Bucuresti. Au fost opriti, cum stim, la Stoenesti.
Episodul III: Patriarhul Teoctist a plecat dintre noi. Sa-i fie tarana usoara. Pana la urma, cand discutam despre un om, despre cat poate rezista acesta in fata nenorocirilor vietii si, mai ales, despre cat nu poate rezista, mai ales cand il striveste istoria nenorocita a timpului sau... Pana la urma, Teodor Arapasu si-a rezolvat sau nu problemele constiintei sale framantate si amestecate, in lupta cu propria sa fiinta, iar acum este judecat de insusi Dumnezeu pentru faptele sale. Bune sau rele. Acest lucru este valabil pentru oricare dintre noi, pentru ca orice om are o limita pana la care rezista.
Cititorul poate experimenta intelectual aceste limite citind, de exemplu, "1984", de George Orwell. Se poate gandi foarte serios daca ar rezista la urmatorul experiement: capul sau intr-o jumatate a unei custi de fier. In cealalta jumatate, despartita de cea in care se afla capul printr-o usa-sita culisanta, un sobolan cat o pisica, gras, cu ochii rosii, infometat. Poti sa faci compromisul, sau nu, iar atunci inchizitorul va ridica usa, iar fiara iti va manca fata. Nu toate optiunile sunt atat de dure in viata, dar faptul ramane fapt. Nu putem sa-l judecam pe Teodor Arapasu decat intre anumite limite, chiar daca este clar ca nu putea sa aiba un episcopat transfrontalier, pe vremea lui Ceausescu, decat daca era omul regimului. Si poate mai mult dect atat.
Episodul IV: moare PF Teoctist. Asa este, episodul de incompetenta medicala este grav, dar un alt fapt a trecut doar consemnat, nu si comentat: chiar in locul unde se faurea cripta in care sa se odihneasca Preafericitul Teoctist. Muncitorii care sapau au gasit oasele unui alt om, care se dusese la stele inaintea lui Teodor Arapasu. Au inceput balbaielile. Ba ca acolo inainte vreme fost-a un tintirim, ba ca nici vorba sa fi fost asa ceva. A fost sau n-a fost? Logic ar fi fost ca unul dintre parchetele cele multe sa se sesizeze si sa opreasca orice, in acel loc, pentru ancheta asupra eventualei crime produse acolo. Patriarhul putea fi inmormantat provizoriu in alta parte si, dupa incheierea anchetei parchetului, sa fie adus in cripta destinata lui. Cu o iresponsabilitate totala si eleganta, autoritatile romane indrituite s-au facut ca ploua.
Acum, peste capetele noastre "" pentru ca sefia BOR are importanta politica si depre membrii Sfantului Sinod se spune ca au tot felul de stele-ncarnate prin umeri sau occipital, precum si tot felul de grade colorate felurit "" se joaca iarasi jocul politic al manipularii acestei functii. Apoi se va juca jocul manipularii noastre prin intermediul prelatilor Bisericii, care vor continua sa le spuna enoriasilor ce e bine, cu cine sa voteze, ce e rau, pe cine sa creada, ce se intampla de fapt in lume, pe cine sa iubeasca, ce nu se intampla in Romania sau pe cine sa urasca. Iar peste cativa ani sau cateva zeci de ani iar vom plange moartea unui alt patriarh, la fel de corupt sau poate mai corupt decat cel ce tomai ne-a parasit, alaturi de o Biserica Ortodoxa Romana la fel sau poate mai corupta. Cu un cler plin de oase si creiere-nstelate.
