Ultima oră

Ultimul senior din PNTCD

Silvia Vrînceanu Nichita
16 mai 2007 5531 vizualizări
Inchisorile comuniste au strins între zidurile lor cei mai multi intelectuali romani in anii 50 ai secolului trecut. Putini au supravietuit pentru a povesti ororile de atunci. Avocatul focsanean Alexandru Huianu, presedintele de onoare al PNTCD Vrancea, a trecut prin 11 inchisori si lagare de munca silnica. Dupa ce a fost ales deputat la alegerile din 1946, fraudate de comunisti, a fost acuzat de "activitate intensa contra clasei muncitoare". Ziarul de Vrancea va prezinta in exclusivitate povestea de viata a ultimului senior taranist, care se dovedeste a fi un adevarat testament. Aseara, chiar in timp ce editam acest material, venerabilul avocat a trecut in nefiinta. Pina in ultima clipa a vorbit despre comunisti si despre taranistii sai pentru care s-a sacrificat peste 60 de ani.

"Pe cine mai intereseaza povestea mea? Nu mai fac doi bani, acum, la capatul vietii! Cui ii pasa ca patriotul Iuliu Maniu a fost judecat de comunisti pentru inalta tradare si dus la groapa comuna pentru ca isi iubea tara si credea in democratie?", se intreaba cel mai in virsta membru al PNTCD, a carui istorie grea s-a impletit cu cea a partidului sau.


Pe strada Comisia Centrala nr. 11 din Focsani, intr-o casa cu o arhitectura veche, strajuita de doi stejari seculari, isi duce grelele batrineti o adevarata carte de istorie, un batrinel de o distinctie care vine din alte vremi. Este avocatul Alexandru Huianu, care numara 93 de ani de viata, unii lasati prin inchisorile si lagarele comuniste. La alegerile din 1946, cistigate de PNT, dar fraudate grosolan de aliatii comunisti, Alexandru Huianu a fost ales deputat de Dorohoi. Liderii Iuliu Maniu si Ion Mihalache au decis sa boicoteze deschiderea lucrarilor Parlamentului, pe 1 decembrie 1946, pentru a nu-i legitima la putere pe bolsevici. Pe 1 martie 1946, Huianu a fost arestat si i s-a interzis sa mai pledeze ca avocat. Ar fi trebuit sa moara in acei ani datorita regimului de teroare din cele 11 temnite prin care a trecut. A scapat abia dupa 1955, insa Securitatea l-a avut in vizor pina in 1989.


Palaria, bastonul si butonii


Pe avocatul Huianu l-am gasit imbracat intr-un costum elegant, cu camasa impecabila, la care a asortat o pereche de butoni oferiti de sotia sa, doamna Tanty, Dumnezeu sa o odihneasca in pace! Frumusetea ei calda l-a adus la Focsani acum 60 de ani, dupa cum ne spune Silvia Dragomir, nepoata care se ingrijeste de batrinetile seniorului taranist. Aproape ca nu asteapta intrebari ca sa se intoarca in timp, la 15 august 1939, cind a fost mobilizat si trimis cu Regimentul 29 Infanterie pe valea Ceremusului, intrucit "Polonia fusese ocupata de trupele hitleriste si de comunisti". "Comunismul a fost bun! Dar pentru rusi", decreteaza batrinul avocat. Prima data a fost arestat in martie 1947, la citeva luni dupa ce a fost ales deputat. "Securistii mi-au facut un cadou pe 1 martie. Nu vroiau sa se mai stie de taranisti. Toata lumea la alegeri intreba unde este ochiul (simbolul electoral al PNT - n.r.)", povesteste Alexandru Huianu. Credea ca are de-a face cu o toana a istoriei, dar nu i-a trebuit mult sa-si dea seama ca Moscova dorea sa ne decapiteze elita pina la ultimul sat.


"La fiecare metru de Canal e un mort"


Avocatul nonagenar Alexandru Huianu a avut, toata viata, politica in singe. Pentru ca nu s-a dezis de taranisti, pina in 1989 a stat cu valiza facuta la usa. "Totdeauna, noaptea m-au arestat! Si la canal tot noaptea ne trezeau si ne goneau desculti prin zapada. Cind a murit Stalin, in \'53, am ridicat toti lopetile in semn de victorie. Ziceam ca ne va fi mai bine daca l-a luat Dumnezeu, dar de unde. La fiecare metru de Canal este un mort. Li s-a luat si dreptul de a purta cruce la capatii ... Ce a fost sa nu mai fie"¦", spune luptatorul anticomunist. Amintirile grele fac ca o lacrima uriasa sa se rostogoleasca pe obrazul uscativ. O lacrima in care aduna amara, toata suferinta. Alexandru Huianu e presedintele de onoare al PNTCD Vrancea. S-a inscris in PNT in 1945, dupa ce s-a intors din razboi, atras de simbolul anticomunist reprezentat de marele politician Iuliu Maniu. A ajuns in scurt timp presedintele tineretului din fostul judet Dorohoi. L-a cunoscu t pe prim-ministrul Octavian Goga, in 1936, pe vremea cind era student in orasul european Cernauti, pe regele Carol al II-lea, dar si pe multi dintre fruntasii taranisti care aveau sa fie inchisi la Sighet, Gherla, Pitesti sau Ramnicu Sarat. Acum 17 ani a respirat din nou aer de libertate. Dar era prea batrin pentru linia intii. "I-am lasat pe cei tineri sa-si faca viitorul", ne-a spus dezamagit ca partidul a fost inghitit de istorie inaintea sa. "Tara, regele si Maniu" Le povesteste adesea tinerilor colegi cum le deschidea capul taranilor odinioara, pe cind era june. "Pe vremea noastra, mergeam din sat in sat la adunari populare, cu piciorul si cu caruta. Eram o zvirluga. Tinar si in putere! Avem si clientela ca avocat si le vorbeam oamenilor in toate ocaziile. Le spuneam plugarilor sa fie atenti ca li se va lua pamintul si ii asteapta colectivul, cu mincare la gamela. Si asa a fost". Isi aminteste cum raspindeau doctrina taranista: "«Nu uita: tara, regele, Maniu!», asa scriam pe capetele de hirtie pe care le dadeam la lume". Dar manifestele aveau sa se intoarca impotriva lor curind. "In timpul noptii masina neagra era la poarta, iar a doua zi parca nici n-ai fost! De asta si Maniu a fost omorit ca un ciine. A fugit de unguri sia facut politica romaneasca cu Mihai Eminescu si patriotismul a invins. Nu ca acum, politica pentru propriile buzunare".


"Mergeau paduchii pe mine, ca pe sosea"


Comunistii i-au facut cunostinta cu 11 temnite, plus citiva ani la canal, unde a facut munca silnica alaturi de Corneliu Coposu, seniorul politicii romanesti. "In inchisoare nu aveai voie sa vorbesti nici cu musca! Nici acuzatiile nu ti le spuneau. Prima data m-au dus la Securitatea din Dorohoi. De acolo m-au luat la Ministerul de Interne. Cea mai grea inchisoare a fost la Vacaresti. Acolo mergeau paduchii pe zeghe ca pe sosea. Eu stateam in celula cu profesorul Ichim Gheorghiu de la Iasi. Temnita era in celulele chilii pentru calugari. De la Vacaresti am mers la Gherla. Pentru ca s-au descoperit unele organizatii PNT cu tenta regalista, in 1949 aveam sa fiu anchetat la Penitenciarul Suceava, si de aici dus la Bacau si in 1952 trimis la Canalul Dunare-Marea Neagra, in lagarul Valea Alba. De aici am ajuns lagarul de exterminare de la Midia", rememoreaza Alexandru Huianu. Se obisnuise cu turtoiul primit la masa, incit chiar si acum isi mai face singur terci, pe care il considera bun pentru git. "Era mare sarbatoare daca ne scapau un cubulet de zahar. In inchisoare nu aveai voie sa te saturi". In timp ce povesteste despre conditiile din celule ii cad alte doua lacrimi mari pe miinile tremurinde si neputincioase. "Dupa ce am facut 10 ani de puscarie s-au gindit comunistii sa faca si un proces. Dupa ce am iesit de la Canal au spus ca nu sint reeducat si m-au retrimis in lagar, la Onesti. Le spuneam ca atunci cind o sa venim noi la putere nu o sa facem ce au facut ei. Atit mi-a trebuit! De aici am ajuns in inchisoarea Mariei Tereza de la Suceava, de unde mi s-a dat drumul dupa 14 luni de penitenta celulara", ne-a mai rememorat avocatul. "Vroiau sa ne aresteze si gindirea", continua vrinceanul care figureaza in dictionarul victimelor comunismului.


De la "neagra" la cartea nearga a comunismului


In afara de izolare, privare de somn, batai, foame, umilire, detinutilor politici li se interzicea sa vorbeasca intre ei. Nu primeau informatii din exterior. "Daca aveam noroc, la WC mai citeam cite

o bucata de ziar cu care se stergeau gardienii. Era bun si ala, desi era plin de propaganda". La Gherla sau Vacaresti nu avea voie sa priveasca pe fereastra. Cei care nu se spupuneau erau trimisi "la neagra", o celula foarte mica, umeda si fara lumina. "Sase luni de zile n-am vazut pamintul. Dupa sase luni de zile m-au scos afara, dar noaptea". Isi aminteste cum a fost pedepsit pentru un set de piese de sah facute din ratia sa de piine. "Jucam singur. Gardianul care facea celula m-a prins si m-au pus sa stau intr-un picior pina am lesinat. M-a intrebat «ba\', de unde ai tu astea?». «Astea sint pentru minte, dom\'le»". Spune despre anchetatorii sai ca erau niste brute analfabete. "«Tu ai supt singele poporului!», imi spuneau. Si eu ii spun: «n-am facut nici un rau, tovarase». «Ce, ma, tu esti tovaras cu mine?». Si na bataie!... Si de atuncea ne-au impus ca noi, intelectualii, sa le zicem lor domni, deoarece nu eram tovarasi de lupta cu ei. Ii cautau pe prosti ca sa-i invrajbeasca impotriva intelectualitatii. Eu, ca avocat, eram foarte prost vazut dupa gratii. Ma intrebau de ce m-am facut avocat. Eu le-am raspuns ca nu am facut nimica impotriva neamului meu romanesc. Am fost pentru pace, am facut razboiul, mi-am aparat tara, pina cind o venit peste noi rusii si ne-au luat Basarabia. In 1955, in noiembrie, m-au chemat si mi-au zis: «fapta dumitale n-o sa o uitam niciodata»". Dupa eliberare i s-a luat dreptul de a fi avocat.


In 1990 a luat-o de la capat


Alexandru Huianu s-a aflat mai mereu fata in fata cu istoria despre care spune ca nu are timp sa fie dreapta. Dupa 1989, pensionar fiind, s-a dedicat trup si suflet partidului, dupa cum ne spune Silvia Dragomir, neapoata sa. "Mergea si de doua ori pe zi, acorda consultatii, se implica cu tot sufletul", ne spune cea care se ocupa ce batrin. "Pe 5 ianuarie 1990, impreuna cu avocatul Iordache Harabor, preotul Enache Graur, doctorul Nicu Georgescu si Nicu Manaila am pus bazele PNTCD-ului in Vrancea si am incercat sa atragem cit mai multi aderenti in spiritul doctrinei democrat- crestine. Eu, ca secretar de partid, nu am intrebat pe nimeni ce a fost mama,ce a fost tata, ca asa era la comunisti", spune cel care a fost pina acum citiva ani secretat general al organizatiei. In tulburatoarea sa viata a vazut marirea si decaderea PNT. In mai multe rinduri a fost cel care a stins lumina la partid. Brusc, devine din nou trist. "Daca eram eu sanatos, nu ramineam noi fara sediu", spune avocatul, amintindu-si cum Marian Oprisan, seful Consiliului Judetean, i-a evacuat pe taranisti din sediu. Cele doua ore de rememorare a trecutului l-au obosit pe seniorul anticomunist. Cu toate ca batrinetile i-au pus plumb in picioare, tine sa ne conduca pina la iesire, ca "asa se cuvine". De pe cerdacul casei, avocatul anticomunist Alexandru Huianu a ridicat doua degete sus, semn ca a invins istoria. Din ochii umezi s-au scurs doua lacrimi care au adunat in ele aproape un secol de suferinta. (Silvia VRINCEANU)


"Daca mai traiesc, merg la vot"


Alexandru Huianu crede in puterea votului. "Daca mai traiesc pina simbata, ma duc sa votez!". Crede ca "luptele liberale de astazi nu sint departe de ce era ieri". "Acuma s-au unit tot cei care au furat 17 ani dar parerea mea este ca gresesc. Daca il dau si pe Basescu jos e haos, fereasca D-zeu de vreo insingerare. Ma duc la referendum si votez cu dinsul", a comentat situatia politica. Crede ca nici Constitutia nu-l ajuta pe Traian Basescu pentru ca "Ion Iliescu si-a facut haina dupa masura lui". Cu toate ca a ajuns la capatul vietii, crede ca Romania trebuie sa ajunga macar la prosperitatea care era pina la dictatura lui Carol al II-lea. "Cu conditia sa scape de lichelism". Cit despre taranisti, crede ca trec printr-o criza de lideri. "Au nevoie de o scinteie. Un om capabil, muncitor, un sfatuitor al maselor si cu autoritate morala. Tinerilor le spun sa dea dovada de cinste si corectitudine, sa fie exemplu pentru ceilalti. Pentru ca in Romania este nevoie de cinste". Cu toate ca taranistii au fost uriti, crede ca istoria le va reconsidera guvernarea, care a intors Romania cu fata catre Europa. Chiar daca patru ani inseamna putin in istorie, sustine ca PNTCD a fostun partid pro-occidental care a inceput negocierile cu UE, a incheiat parteneriat strategic cu NATO si a aparat proprietatea privata. Le da un ultim sfat si colegilor sai: "In Focsani sint 80.000 de votanti care asteapta ceva. Tineretul trebuie sa citeasca, sa le pui la dispozitie profesori, sa organizezi conferinte, dezbateri, ca altfel pleaca".


"Maniu a zis ca PNT-ul nu merge cu comunistii"


Reporter: Cum s-au fraudat alegerile generale in 1946?

Alexandru Huianu: Eu, ca deputat, am ramas la numaratoarea voturilor, la Botosani. Doi ofiteri m-au scos afara din incinta, m-au luat cu o trasura, un ofiter in dreapta, altul in stinga. Eu eram si atunci o mina de om. Ce era sa fac?

R.: Ca sa poata inlocui rezultatul votului?

A.H.: Ei au luat tot. Au inversat rezultatele, ca taranistii erau atunci iubiti de popor. Puteam sa facem singuri guvernul.

R.: Populatia a votat atunci masiv cu PNT?

A.H.: Noi am avut in \'46 semnul ochiul. Toata lumea stia de ochiul nostru, spuneau "eu votez ochiul". Si votau. Eu i-am prins cu mina mea pe doi cetateni care aveau stampile false pentru comunisti.

R.: Si cum ati decis sa protestati?

A.H.: Ne-au chemat la Bucuresti ca sa vada pe toti candidatii. L-am asteptat pe Maniu care era plecat la Majestatea Sa. Regele Mihai trebuia sa vina a doua zi la inaugurarea lucrarilor Parlamentului. Si atuncea eu am dat sa deschid usa si Coposu, care era solid, a intrat cu Iuliu Maniu, era si Ion Mihalache. Maniu

s-a urcat sus, la catedra si Mihalache a zis sa stam jos. Ne-a urat "bine ati venit!", ne-a multumit si a fost miscat cind ne-a zis ca PNT-ul nu merge cu comunistii. Presa scria ca Partidul Taranist este de acord cu aceste alegeri.

R.: Era o manipulare.

A.H.: Da. Atunci, Maniu a intrebat: "vreti sa mergem alaturi de comunisti?". Eu am sarit in sus. Nu! Si cu mine toata sala.

R.: Deci au spus un nu in grup.

A.H.: In unanimitate.

R.: Si, dupa aceea, a inceput prigoana?

A.H.: A inceput din acea clipa.


  • Ultimul interviu

  • P.S.: Acesta a fost ultimul interviu pe care venerabilul avocat Alexandru Huianu l-a acordat Ziarului de Vrancea, in urma cu citeva zile, pe care il publicam astazi ca un ultim omagiu. Aseara, la orele 19.00, luptatorul anticomunist a trecut in lumea de dincolo, dupa cum a anuntat familia prin intermediul presedintelui PNTCD Focsani, Lilian Ilie. Trupul sau neinsufletit va fi depus miercuri la Cimitirul Sfintul Mina. "Comunismul este doctrina lui Iisus Hristos, ca toata lumea sa fie egala, dar in padure nu este posibil, in societate nu, poate in cer da! Poate voi avea si eu parte de asta cind voi fi la Cimitirul Sf. Mina". Acestea au fost ultimele cuvinte despre comunism ale unui om care i-a invins pe comunisti.


    În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

    Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

    Comentarii: 2

    Adaugă comentariu
    Gheorghita B, acum 1661 zile, 15 ore, 57 minute, 13 secunde
    Un articol excelent......felicitari Silvia Vranceanu !
    cirap ioan, acum 1661 zile, 16 ore, 31 minute, 4 secunde
    FOARTE BUN, DZEU SA-L ODIHNEASCA
    Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
    Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
    1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
    2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
    3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
    4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
    Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
    Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
    Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.