Ultima oră

Emanuel Tanjală, despre arta fotografică şi pozele făcute cu telefonul: “Fotografia vieţii nu am obţinut-o, dar nu renunţ!”

Invitat sambătă la Focşani pentru lansarea cărţii “Jurnalul unui fotograf”, fotojurnalistul Emanuel Tanjală a avut amabilitatea să ne acorde un interviu în care vorbeşte despre pasiunea pentru imagine dar şi despre cum poţi ajunge să devii bun şi apreciat în lumea exclusivistă a fotografilor de top.Intrebat ce sfat le dă tinerilor pasionaţi Emanuel Tanjală declară: “Să fie zbătători, să nu se lase pe tânjală şi să fie curioşi până la nebunie, selectivi şi discreţi”.Iar aparatele sofisticate şi scumpe nu te ajută să obţii o fotografie mare: “Cu aparate simple a devenit Hanrry Cartier Bresson cel mai de seamă fotograf cunoscut până astăzi”

Silvia Vrînceanu:  Într-o lume a imaginii, de ce este importantă fotografia şi cum poate ea schimba lumea?
Emanuel Tânjală: Fotografia trebuie să aibă un rol puternic în lumea noastră plină de imagini. Nu vreau să consider că fotografia manipulează şi ea. Fotografia nu trebuie să mintă ci trebuie să ajute ca noi să fim mai buni. Trebuie să fie un cât de sinceritate.
S. V.: Cum au fost începuturile tale fotografice? Când ai luat contact cu aparatul foto şi cum a ajuns pasiunea să se transforme în meserie?
E. M.: De necrezut astăzi, dar am început să fotografiez Valea Putnei cu un aparat rudimentar, uitat în bibloteca familiei. Ar fi trebuit să devin muzician, după dorineţele părinţilor mei, dar am ajuns să devin fotograf de presă şi nu ştii ce mare bucurie am primit de la Dumnezeu.
S. V.: Se spune că primele 10.000 fotografii ale oricărui fotograf sunt cele mai proaste. Care este graniţa dintre amatorism şi fotograful profesionist?
E. M.: Dacă ai chibzuinţă şi ravnă, devii şi profesinonist, dar nu este de ajuns. Ai nevoie de cultură, ai nevoie să asculţi muzică bună, ai nevoie să ai o mare cantitate de fanatism şi pasiune dusă la maxim. Am devenit profesionist pentru că mi-am dorit-o şi că am vrut să urc pe treptele reuşitei. Nu este uşor, dar nici imposibil.

“Cel mai greu lucru de obţinut în fotografie este portretul.”

S. V.: Sunt memorabile portretele tale cu artişti, dar şi cu ţăranii români pe care i-ai zugrăvit în fotografii ca pe nişte adevăraţi actori de cinema. Cât de greu este să abordezi portretul în fotografie şi ce îţi trebuie pentru ca oamenii să-şi recunoască personalitatea în fotografiile pe care le faci?
E. M.: Trebuie să îi cunoşti, să ai răbdarea să se obişnuiască cu tine, să le cunoşti metehnele şi plăcerile. Cel mai greu lucru de obţinut în fotografie este portretul. Orcine fotografiază chipuri de oameni, dar puţini sunt aceia care realizează şi obţin fotografii memorabile, sau cel puţin bune.
S. V.: Eşti îndrăgostit de ţăranul român, de satul românesc autentic, îţi place să fotografiezi firul de iarbă care se ridică după ploaie, să descoperi locuri neumblate. În ce surse îţi mai găseşti inspiraţia? Mai este satul actual acelaşi cu cel pe care îl vedem în fotografiile tale mai vechi?
E. M.: Ţăranul român a fost şi este pasiunea mea cea mai fierbinte. Cu el am început să fotografiez şi după el sufăr eu în America. Satul are o taină aparte, are un fior desăvârşit al continuităţii noastre. Blaga, Eminescu, Noica, Brâncuşi au plecat de la ţară. Nobleţea lui şi relaţia lui cu Dumnezeu, numai la el se găseşte. Îmi place să fotografiez oameni şi asta îmi dă sensul mersului meu înainte.

Primul aFotografia autorului ne-a fost oferita de Radu Sandovici de la  www.vertizontal.ro si a fost facuta la lansarea care a avut loc la Libraria Cosmigiu din Bucuresti

 

“Fotografia este a fotografului şi nu a aparatului”

S. V.: Trăim într-o epocă în care în fiecare clipă se fac mii şi mii de fotografii, cu aparate din ce în ce mai sofisticate. A crescut şi calitatea imaginii fotografice odată cu avansarea tehnologiei?
E. M.: Îmi place această întrebare. Aparatele sofisticate, foarte scumpe şi pretenţioase, nu te ajută la a obţine o fotografie mare. Cu aparate simple a devenit Hanrry Cartier Bresson, cel mai de seamă fotograf cunoscut până astăzi. Fiţele se pot obţine uşor cu aparate sofisticate, dar fotografia o face persoana din spatele aparatului de fotografiat. Este bine să ai aparate performante astăzi, cum ai avea şi o maşină bună, sau un computer puternic, dar eu consider că fotografia este a fotografului şi nu a aparatului.
S. V.: Este clar că omul face fotografia şi nu aparatul. Crezi în fotografii memorabile făcute cu telefonul mobil sau cu aparate obişnuite, de buzunar?
E. M.: Dacă eşti un om al ochiului, cum spun eu despre un fotograf, poţi face fotografii bune şi cu telefonul mobil, dar îţi lipsesc picseli, adică rezoluţie mare, pentru publicare. Pentru uz casnic este bine şi aşa.
“Două aparate - mai bine decât unul.”
S. V.: Care este imaginea ta preferată şi de ce ţi-e aşa de dragă?
E. M.: Am mai multe, dar rămâne ţăranca din Maramureş cu mâna la gură. Are o poveste tristă, într-o lume minunată, pe care noi nu ştim să o preţuim. Fotografia mea preferată rămâne ţăranul român.
S. V.: Ce sfaturi le-ai da tinerilor care se simt apropiaţi de fotografie şi vor să performeze în domeniu?
E. M.: În primul rând să citească cartea mea, că îi va ajuta imens. Să fie zbătători, să nu se lase pe tânjală şi să fie curioşi până la nebunie, selectivi şi discreţi. Să citească mult, dar numai cărţi care să îi ajute, să asculte muzica simfonică, sau muzică bună. Cred că manelele îi va intoxica.
S. V.: Care este recuzita minimă a unui fotograf respectabil?
E. M.: Dacă are două aparate este mai bine decât unul. Un obiectiv de 20, 28, 55, 105, 300, sau un zoom care să le suplinească pe toate. Să caute obiective cu diafragma mare şi cu un teleobiectiv.
S. V.: Există lucruri pe care le surprinde fotografia, însă nu le vede ochiul liber?
E. M.: Da, sunt imagini pe care le faci şi când le descarci pe computer ai surpriza să vezi ceva în plus sau ceva pe care nu l-ai observat înainte. Ochiul are percepţia a ce vezi, dar lentila diminuază, sau adaugă în reuşita unei fotografii. De aceea trebuie să fii atent când fixezi aparatul la ochi.

“Fotografia vieţii este în permanentă aşteptare”

S. V.: Ne spui în “Jurnalul unui fotograf” că nu ai făcut încă fotoreportajul vieţii tale? Cum ţi-l imaginezi? E un fel de fata morgana, pentru că ţinteşti mereu mai mult?
E. M.: Misiunea este terminată când nu mai poţi merge, când nu mai poţi vedea. Fotografia vieţii este în permanentă aşteptare, eu nu am obţinut-o, dar nu renunţ. Victoria este a luptătorului şi nu a visătorului, spunea un filozof.
S. V.: Se poate trăi în România din fotografie?
E. M.:  Sunt destui care trăiesc din fotografie în Românica şi trăiesc bine. Dacă eşti bun şi valoros se poate trăi ghini din fotografie.
S. V.: Satele noastre din Vrancea şi oamenii locului au un loc aparte în colecţia ta de fotografii. Ne spui în cartea că aici ai trăit cele mai fericite momente. Cum arată Vrancea din fotografiile tale? Mai e un loc în care îţi încarci bateriile?
E. M.: Vrancea este cu adevarat SINGURUL loc din ţara mea de naştere care mă ajută imens să mă bucur că trăiesc şi că am părinţi minunaţi. Păcat că Vrancea nu vine cu mine în Virginia, dar nu ştii câte mii, şi mii, şi mii de fotografii din Vrancea mea am cu mine acolo. Îmi este tare greu în exilul din care nu mai pot să ies. România nu îmi oferă calea de întoarcere. Hotărârea de a fugi din cuib a fost sinucigaşă, dar Monarhia nu se mai întoarce, stânga bolşevizată se cramponează să rămână pe baricade şi noi, cei de afară, acolo rămânem. Păcat!

A consemnat Silvia Vrînceanu

Iată câteva fotografii semnate de Emanuel Tânjală

“Fotografia mea preferată rămâne ţăranul român”, spune Emanuel Tanjală

• Vă invităm la lansarea cărţii ”Jurnalul unui fotograf”

Sâmbătă, 18 ianuarie 2014, la ora 14.00, la Ateneul Popular “Maior Gheorghe Pastia” Focşani, va avea loc lansarea cărţii “Jurnalul unui fotograf”, semnată de fotograful Emanuel Tânjală, apărută la Editura Humanitas. La eveniment vor fi prezenţi fotojurnalistul Emanuel Tânjală, autorul volumului, alături de Ioana Avădani, director executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent, una dintre cele mai puternice şi autorizate voci ale societăţii civile, care va vorbi despre carte, dar şi despre fotografia de presă de azi. Lansarea va fi completată de o expoziţie de fotografie organizată în holul Ateneului. Cartea scrisă cu multă pasiune de Emanuel Tânjală, care cuprinde şi 170 de fotografii, este o spovedanie a experienţei sale ca fotograf, este o carte a unei vieţi dedicată fotografiei, dar şi un adevărat manual pentru fotografii de presă. Evenimentul cultural este organizat de Ziarul de Vrancea şi Editura Humanitas, în parteneriat cu Ateneul Popular “Maior Gheorghe Pastia” Focşani, în cadrul activităţilor dedicate aniversării a 17 ani de cand echipa ziarului nostru practică jurnalism de calitate în Vrancea.

---