Festivalul “Vin’ la Teatru”: “Cel mai greu a fost să-i convingem pe oamenii mari de aici, din Focşani”
La nici 23 de ani, Mihai Cojocaru, actor şi student la un master de Pedagogie teatrală, a reuşit să-şi mobilizeze prietenii pentru a aduce teatru de calitate la Focşani, prin ceea ce devine uşor-uşor un brand: “Vin’ la Teatru”, "Festival de teatru de bunăvoie". Echipa ZdV a stat de vorbă cu Mihai şi vă spune povestea din spatele festivalului la care au aplaudat în jur de 3.000 de focşăneni. Prima ediţie a avut loc între 18 şi 21 iulie 2013, iar retrospectiva - între 27 noiembrie şi 5 decembrie. Mihai a jucat şi el într-una dintre piese, care s-a intitulat “Aproape”. Interviul nostru a fost înregistrat la finalul acestui spectacol, care a încheiat retrospectiva, chiar pe scena municipalului focşănean.
FOTO: “Aş vrea să fac lumea aceasta mai bună!”, iată dorinţa unui tanăr de 23 de ani
Silvia Vrînceanu: Piesa voastră din această seară s-a numit “Aproape”. Cat de aproape aţi fost de teatru, de Focşani?
Mihai Cojocaru: Asta ţine de fiecare, dar au fost aici vreo 300 de spectatori şi cred că fiecare a simţit ceva aproape. Asta a fost ideea, asta a fost apropierea mea de Focşani! Ne-am gândit că dacă tot avem clădirea aceasta – Teatrul Pastia- de ce să nu o exploatăm? Chiar acesta este cuvântul, ar trebui exploatată! Ne-am strâns mai mulţi colegi, unii care susţineau examene de licenţă cu spectacole de actorie, şi am zis să facem ceva. Mare baftă am avut că nişte prieteni, focşăneni de asemenea, simţeau aceeaşi nevoie.
S. V: Tu eşti sufletul acestui eveniment care se află, iată, la a doua ediţie. Cum ai coalizat echipa în jurul proiectului?
M. C: Nu aş spune că sunt sufletul. Eu am început, eu i-am sunat. Mi-a venit aşa o idee, după ce am participat şi eu într-un festival asemănător în Bucureşti şi am zis “de ce nu putem face şi noi asta?” şi uite că am putut! Am început să sun prieteni care aveau cumva legătură cu teatrul, indiferent că au jucat în teatrul de amatori aici, în liceu, sau pur şi simplu le plăcea, şi am spus: «Uite asta vreau să fac. Vreţi să mă ajutaţi?» şi ei au spus «Da!».
S. V: Ce a fost mai greu?
M. C: Nu ştiu dacă e bine să le dau eu pe faţă… Cred că cel mai greu lucru a fost să-i convingem pe oamenii mari de aici, din Focşani, în general oamenii mari, chiar şi părinţii noştri uneori, că nu muncim chiar în zadar, aşa cum pare, chiar dacă nu aveam nimic de câştigat, pentru că nimeni nu a luat niciun ban de pe urma festivalului.
“Dovada vie că focşănenii vor să vadă teatru”
S. V: Ce a fost mai frumos la Festivalul “Vin’ la Teatru”?
M. C: Cred că cel mai frumos a fost chiar asta, sala plină. A fost toată perioada aia de patru zile (n. r: între 18 şi 21 iulie 2013) în care sala aceasta a fost de două ori pe zi plină, ceea ce nu am mai văzut de când eram în clasa a VII-a şi am jucat aici în piesa “Femeia din manuscris”. Faptul că oamenii au venit aici este dovada vie că vor să vadă teatru.
S. V: Dar cel mai frumos feed-back?
M. C: La ultimul spectacol din festival, din ediţia din vară, “Pisica verde”, sala, de 330 de locuri aproximativ, a fost plină până la refuz, de nu se mai deschideau uşile de oameni. Au stat o grămadă în picioare, pe o căldură... ştiţi cum e, vara, în iulie. Au fost peste 500 de oameni cred, într-o sală de 330 care vor să vadă un spectacol.
S. V: Iar asta arată că Focşaniul are nevoie de evenimente culturale de calitate, acesta fiind până la urmă şi obiectivul festivalului. Vorbeşte-ne puţin despre echipa cu care ai lucrat.
M. C: O să încerc să-i enumăr pe toţi. Ioana Alexandru este absolventă a secţiei de Teatrologie a UNATC şi s-a ocupat de comunicare; Dragoş Dragomir, student la Politehnică, bun la toate; Oana Bogzaru, studentă la Teatrologie; Elena Dumitrescu, care a terminat Colegiul Unirea din Braşov, cumva este uniristă şi ea, mai ales că pentru început am folosit Asociaţia Uniriştii din Focşani; Diana Mereoiu, absolventă a UNATC- Comunicare Audio Vizuală, persoana pe care o sunam la orice oră să ne rezolve problemele; Gabriel Chirilă; Florin Perişan, colegi fotografi. Efectiv au fost vreo 30 de oameni. Îmi cer scuze că nu i-am enumerat acum pe toţi. (n.r: lista voluntarilor se află la finalul interviului)
S. V: 30 de oameni care au adus caţi oameni la teatru?
M. C: Făcusem noi un calcul şi cred că au fost cam 2.800 în opt spectacole. Am vrea să continuăm pentru că ne-am bucurat de Asociaţia Uniriştii, de Teatru.
S. V: Voi sunteţi şi unirişti, nu?
M. C: Nu am fost numai unirişti, am fost focşăneni, asta am fost.
S. V: Practic, o echipă unită de ideea de voluntariat şi dragostea faţă de teatru?
M. C: De dorinţa de a determina o comunitate care beneficiază de o asemenea clădire - care ştim cu toţii cu ce greutăţi şi cum a fost construită de Pastia - să vină şi să vadă teatru. Noi încercăm - şi sperăm să şi reuşim- să dezvoltăm partea aceasta culturală a Focşaniului mai mult decât doar prin venitul la teatru.
S. V: Cum sună viitorul Festivalului “Vin’ la Teatru” la Focşani?
M. C: Anul viitor, în vară, vom face ediţia a doua, pentru că aceasta de acum a fost retrospectiva ediţiei întâi.
“Aş vrea să fac lumea aceasta mai bună!”
S. V: Cum vezi tu teatrul din Focşani?
M. C: Miroase a teatru înăuntru, cred că simţim asta cu toţii, şi noi, şi oamenii care vin aici şi văd spectacole. Ei bine, eu am avut norocul să fac diferenţa, fiindcă am jucat şi în alte săli. Dar sala aceasta - e clar! - miroase a teatru, există aici energia asta atât de pozitivă pe care o simţi cand vii.
S. V: Teatrul nostru a împlinit o sută de ani. A fost ridicat la dorinţa unui om care şi-a pus la dispoziţie nu numai banii, ci toată disponibilitatea sufletească, timpul, pentru un proiect de care noi ne bucurăm acum. A fost în acelaşi timp un gest unic, pe care nici un focşănean nu l-a mai făcut în acelaşi mod. Cum l-ai caracteriza pe cetăţeanul Pastia?
M. C: Cred că generozitatea este cel mai important cuvânt care l-ar putea descrie şi cred că aceasta este principala calitate a oamenilor care ar dori să facă societatea mai bună. Dacă ne dorim să dezvoltăm comunitatea, e clar că nu dorim să o dezvoltăm numai pentru noi, pentru viaţa noastră. Dar generozitatea de care a dat dovadă dl Pastia prin construirea Teatrului, apoi a Ateneului, pentru care şi-a cheltuit şi ultimul bănuţ, se simte şi acum. Dacă ar mai exista astfel de oameni, ar fi extraordinar. Dar oamenii au posibilitatea să facă un bine şi fără să dea chiar totul. Asta vrem să dezvoltăm noi.
S. V: Exact despre fapte bune vreau să vorbim, pentru că voi aţi făcut o faptă bună, iar în Ediţia Veştilor Bune le dăm cititorilor veşti bune despre fapte bune.
M. C: Felicitări!
S. V: Tu urmezi un program de master în Bucureşti şi faci fapte bune.
M. C: Sunt student în anul întâi la masterul de Pedagogie Teatrală. M-am gândit că cel mai practic mod de a da mai departe - nu ştiu cum să numesc chestia aceasta care zace în mine - ar fi nu atât prin spectacole de teatru, la care nu renunţ oricum, ci încercând să-i învăţ pe alţii cum să “guste” teatrul. Asta chiar este o satisfacţie!
S. V: Cine şi mai ales cum e Mihai Cojocaru?
M. C: La ultimele cursuri pe care le-am susţinut, la Liceul Unirea, unde am absolvit, aveam o serie de întrebări unde fiecare spunea despre el, ce dorinţă, ce scop mare ar avea în viaţă şi ce calitate apreciază la un om. Acestea, după părera mea, sunt două criterii după care poţi să clasifici nişte oameni, dacă e nevoie să-i clasifici. La un moment dat, m-a întrebat şi pe mine cineva: “Bun, dar tu de ce nu spui?”. Am rămas un pic încurcat, evident că nu mă aşteptam, eu, pedagogul, să facă asta, şi prima idee care mi-a venit a fost că aş vrea să fac lumea aceasta mai bună, cu menţiunea că nu particip la nici un concurs. Prin încercarea de a educa copiii, dacă vrem să îi numim aşa, să gândească pentru toţi. Mă simt prost deja pentru că sunt pus eu în centrul atenţiei, pentru că mai sunt oameni care fac asta.
S. V: Tu eşti purtătorul de cuvânt al acestui proiect, acesta e rolul tău în cadrul acestui interviu.
M. C: Ok, să fie foarte bine înţeles că nu sunt singur deloc, mai sunt o grămadă de oameni care vor să facă asta şi au nevoie şi de susţinerea altora.
A consemnat Silvia VRÎNCEANU
Misiunea Festivalului „Vin’ la Teatru”
„Teatrul este un mediu rafinat de comunicare, un spaţiu de întâlnire şi de dezbatere unde sunt puse în discuţie probleme fundamentale ale individului şi comunităţii. De aceea, în mijlocul unei colectivităţi puternice, se află un teatru care funcţionează.”
De aici a pornit ideea de a aduce un festival de teatru la Focşani, oraş-reşedinţă de judeţ unde spectacolele de teatru sunt evenimente rare, iar biletele au preţ de multe ori prohibitiv. Totuşi, dorinţa de cultură şi, în special, de teatru există. În aceste condiţii, Festivalul „Vin’ la Teatru” a venit ca un răspuns firesc la nevoia de cultură a comunităţii, un proiect care îşi propune stimularea apetitului pentru cultură al focşănenilor.
Echipa de voluntari ai Festivalului „Vin’ la Teatru”
Mihai Cojocaru
Elena Dumitrescu
Dragoş Dragomir
Diana Mereoiu
Ioana Alexandru
Oana Bogzaru
Emilia Rădulescu
Claudiu Statache
Mircea Giurcă
Sergiu Statache
Serena Ţenea
Maria Ion
Ana Maria Raiu
Diana Mazilu
Bogdana Alexandrescu
Iulia View
Simona Delegeanu
Larisa Simion
Sorin Marius
Gabriel Chirilă
Adrian Dima
Emanuel Crivăţ
Rareş Neagu
Alexandru Caţavei
Ruxandra Dobre
Andreea Stanca
Claudia Ciolan
Asociaţia "Uniriştii"
Teatrul Municipal "Maior Ghe. Pastia"
