Poveste trista de Craciun dintr-o casa cu noua copii
Am intrat in curte si am vazut o casa veche, din lut, usor inclinata. Inauntru era o singura camera incalzita, cu trei paturi in care dormeau toti. Cat am povestit putin cu ei, am avut surpriza sa vad intrand pe usa unul din copii, carand cel mai ieftin suc de pe piata si incantat ne-a turnat in pahare. Am plecat de acolo tragand de poarta, care se tinea de niste sarme si m-am intrebat de ce nu au tata? Murise... Povestea s-a repetat si urmatorii ani, cu aceleasi conditii si acelasi entuziasm ca venim la ei.
Insa, anul acesta s-a schimbat ceva. 
Una dintre fetele mai mari ne-a primit la poarta cu zambetul larg si ne-a invitat sa ii vedem bebelusul de 5 luni. Se pare ca familia se marise intre timp. Curtea era plina de haine atarnate pe sarme si garduri. Nu mai vazusem asa ceva de cand eram copil si mama spala foarte des, dar aici erau de opt ori mai multe. Am intrat in camaruta lor si am vazut cealalta fata majora care legana pe brate copilasul. Ceilalti s-au napustit peste jucariile pe care le-am aruncat pe pat. Fetele mi-au povestit drama lor, cum ca mama ii parasise si plecase cu un barbat in alta parte, iar povara ramasese pe spatele acestora. Au acum datorii la lumina si se chinuiesc sa supravietuiasca din ajutorul social pe care il primesc pentru bebelus. Am simtit ca intre cei patru pereti in care ma aflam era o batalie pentru supravietuire. Daca nu ar primi de pomana, nu ar avea cum sa traiasca de azi pe maine. Despre Educatie e greu sa ma pronunt, pentru ca nu am vorbit cu ei asptectele educatiei lor. Insa, nu este greu de dedus, atunci cand ceata de copii fara mama, fara tata, sta singura si traieste din mila oamenilor. Le-am promis ca ma voi intoarce cu haine pentru cel mai mic dintre ei, insa e mult prea putin. Ei sunt copii pierduti fara educatie, fara familie, fara idealuri. Am scris povestea lor asa cum am simtit-o eu si sperand ca fotografiile va vor transpune in povestea mea, va cer ajutorul sa facem cumva ca viata lor sa ia un curs firesc. Familia si parintii nu ni-i alegem, asa ca nu este vina lor ca au ajuns pe lumea in locul nepotrivit.
Copiii pot fi vizitati in satul Ciuslea, la iesire spre barajul Movileni, aproape de capat, pe partea stanga. Au o poarta rosie si o casa veche din chirpici. Probabil ca rufele intinse mai tot timpul in curte vor indica cel mai bine locul. Au in primul rind nevoie de mancare pentru a trece peste aceasta iarna grea. Pentru alte detalii contactati Asociatia " Pe Aripile Cunoasterii" la numarul de telefon 0762652929.
Florenta Necula
Mai multe imagini aici: Asociatia pe aripile cunoasterii
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 5
Adaugă comentariu
maria, acum 4490 zile, 5 ore, 28 minute, 59 secunde
danb, acum 4490 zile, 12 ore, 58 minute, 11 secunde
, acum 4490 zile, 14 ore, 12 minute, 23 secunde
stroe vasilica, acum 4490 zile, 18 ore, 53 minute, 5 secunde
neverlandd, acum 4490 zile, 19 ore, 47 minute, 52 secunde 
