Vrancea uitată: Jetoanele de la Chiojdeni spun povestea unei industrii dispărute din Valea Râmnicului
Descoperite prin casele localnicilor, jetoanele de la Chiojdeni dezvăluie istoria unei fabrici de cherestea, a capitalului străin și a unei epoci în care nordul Vrancei era un centru economic în plină dezvoltare
Jetoanele de la Chiojdeni și povestea fabricii de cherestea
Puțini dintre cei care mai găsesc astăzi, prin sertare vechi sau prin cotloanele gospodăriilor, câte un jeton inscripționat „Chiojdeni” știu că țin în palmă o mică bucată din istoria economică a Văii Râmnicului. Aceste piese, considerate de multe ori simple curiozități numismatice, sunt de fapt martori ai unei epoci în care Chiojdeniul și Dumitreștiul trăiau sub semnul unei dezvoltări neobișnuite pentru începutul secolului al XX-lea. Ele spun povestea fabricii de cherestea, a capitalului străin intrat în zonă, a muncitorilor, a cantinei fabricii și a mocăniței care cobora lemnul spre vale.
După 1900, capitalul străin, mai ales cel german, a început să joace un rol important în economia românească. Au fost finanțate drumuri, căi ferate, fabrici și exploatări ale bogățiilor solului și subsolului. În acest context trebuie înțeleasă și apariția jetoanelor de la Chiojdeni. Ele au fost emise la începutul secolului XX în comuna Chiojdeni, pe atunci aflată în plasa Dumitrești, județul Râmnicu Sărat, de către două întreprinderi cu capital german și de către o societate românească. Jetoanele erau distribuite angajaților, iar aceștia puteau cumpăra cu ele produse de la anumite magazine din zonă sau puteau servi masa la cantina fabricii. Cu alte cuvinte, nu era vorba despre monedă oficială, ci despre semne valorice cu circulație locală, legate direct de viața economică a fabricii.
Înaintea seriei Grimm & Dörffel au existat jetoanele fraților Rosenberg. În izvoarele cercetate apar ca Gebr. Rosenberg, adică frații Rosenberg, Siegfrid din Cernăuți și Arthur din Galați. Ei dețineau afaceri la Cernăuți, Köln și Galați și erau proprietari de exploatări forestiere, fabrici de cherestea și de hârtie, inclusiv fabrica de la Chiojdeni, înființată cel mai probabil în anul 1904, an înscris și pe jetoanele lor. Piesele Rosenberg erau rotunde, din alamă sau cupru, și au circulat o perioadă scurtă, de aproximativ patru-cinci ani. După 1908, fabrica de cherestea de la Chiojdeni a fost preluată de Walter Grimm și Dörffel, iar de aici începe etapa cea mai cunoscută a jetoanelor de la Chiojdeni.
Presa vremii vorbea despre fabrica Grimm și Dörffel în termeni elogioși. Era situată la circa un kilometru și jumătate de Dumitrești, pe teritoriul comunei Chiojdeni, și era considerată „una din cele mai mari și mai frumoase din țară”. Nu era o simplă instalație industrială pierdută între dealuri, ci un adevărat centru economic și social. Walter Grimm apare în presa locală și în viața publică a zonei, fiind menționat printre cei care au sprijinit ridicarea monumentului Independenței de la Dumitrești. Mai mult, banchetul organizat cu prilejul inaugurării monumentului a avut loc la cantina fabricii Grimm, iar seara s-a încheiat cu dans în saloanele cantinei. Toate aceste detalii arată că fabrica de cherestea nu însemna doar exploatarea lemnului, ci și prestigiu local, relații sociale, investiții și o anumită eleganță a epocii.
Tot în acei ani a început și construcția căii ferate forestiere Râmnicu Sărat–Chiojdeni–Motnău, legată direct de activitatea fabricii. Cartea arată că această cale ferată, cu ecartament de 760 mm, avea 67 km și a reprezentat un impuls important pentru extinderea exploatărilor forestiere și pentru dezvoltarea comerțului în întreaga Vale a Râmnicului. Lemnul cobora cu trenul, fabrica lucra, cantina deservea muncitorii, iar jetoanele circulau în acest mic univers economic de sine stătător. În mod firesc, ele trebuie privite nu separat, ci ca parte a acestui întreg.
Jetoanele Grimm & Dörffel sunt astăzi cele mai interesante dintre toate aceste emisiuni locale. Ele aveau formă octogonală și se cunosc în cinci valori: 5 bani, 10 bani, 20 bani, 50 bani și 1 leu. Piesele de 5, 10 și 20 de bani erau din alamă, cea de 50 bani din zinc nichelat, iar jetonul de 1 leu din zinc. Pe una dintre fețe era trecută valoarea nominală, iar pe cealaltă apărea inscripția GRIMM / & / DÖRFFEL / CHIOJDENI. Aceste jetoane au circulat până în anul 1912, când fabrica de cherestea și calea ferată au fost preluate de Gustav Eichler.
În jurul fabricii gravita și cantina de la Chiojdeni, un loc foarte important în viața de zi cu zi a muncitorilor, dar și în viața mondenă a epocii. Proprietarul acesteia, N. Poteceanu, apare în presa vremii și este legat de un al treilea tip de jetoane care au circulat în arealul Dumitrești–Chiojdeni. Asta întărește ideea că serviciile de hrană pentru angajații fabricii erau organizate distinct și că sistemul jetoanelor era bine înrădăcinat în economia locală. Practic, fabrica, exploatările forestiere, cantina și calea ferată formau împreună un mecanism bine articulat.
Sfârșitul acestei lumi a venit repede. După 1912, fabrica a trecut la Gustav Eichler, iar câțiva ani mai târziu războiul a lovit nemilos Valea Râmnicului. În timpul luptelor din 1916, zona a fost zguduită de retrageri, jafuri și distrugeri, iar fabrica de cherestea a fost bombardată, punându-se astfel capăt unei perioade de dezvoltare economică remarcabilă pentru aceste locuri. Jetoanele rămase din acea epocă au supraviețuit, însă lumea care le dăduse rost s-a risipit.
Care este astăzi valoarea lor? Înainte de orice, valoarea lor este istorică. Ele sunt documente metalice ale unei epoci dispărute. Au apoi o valoare numismatică reală, tocmai fiindcă au circulat într-o arie restrânsă și sunt greu de găsit. Cu cât piesa este mai bine păstrată, mai rară și mai clar lizibilă, cu atât interesul colecționarilor este mai mare. Dar dincolo de orice preț, jetoanele Chiojdeni au o valoare simbolică aparte: ele vorbesc despre o vreme în care pe aici trecea un tren, funcționa o mare fabrică de cherestea, iar Valea Râmnicului era legată de un circuit economic modern, viu și plin de promisiuni.
Astăzi, aceste jetoane au depășit de mult hotarele comunei. Unele au ajuns în colecții din țară și din străinătate. Și totuși, este foarte posibil ca multe dintre ele să se afle încă în casele localnicilor, uitate prin lăzi, dulapuri și sertare. Tocmai de aceea, ele merită nu doar admirate, ci și cercetate cu răbdare. Fiindcă, uneori, istoria mare a unui loc nu se păstrează doar în arhive și în cărți, ci și în aceste mici semne de metal, rămase în urma unei lumi care a fost cândva și care astăzi mai poate fi reconstituită doar din fragmente.
Marian Găloiu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Local
Tragedie pentru două familii din Vrancea: un vrâncean a murit, altul a fost grav rănit într-un accident pe Autostrada A7, la Buzău
De același autor
