Tomata 2026, la final de program
Programul de susţinere a producţiei de legume în spaţii protejate (cunoscut sub numele de „Programul Tomata”) este un ajutor de minimis iniţiat şi susţinut de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR). Schema financiară este destinată legumicultorilor pentru a stimula producţia autohtonă în sere şi solarii. Guvernul a aprobat acordarea unui ajutor de minimis de 1.500 euro/1.000 mp. Deşi a fost o iarnă dificilă, în care s-a consumat mult combustibil pentru încălzirea solariilor, legumicultorii s-au apucat imediat de treabă. Experienţa acumulată în anii trecuţi i-a ajutat să aleagă cele mai bune seminţe, soiuri tradiţionale, gustoase, căutate pe piaţă. Roşia românească, „Inimă de Bou” - care aproape dispăruse într-o vreme este, şi în 2026, VEDETA sezonului, vedeta pieţii.
- Aceasta este roşia adevărată, „Inimă de bou”? întreb
- „Da!”
- Ce calităţi are?
-„ În primul şi în primul rând este foarte gustoasă. Această roşie, „Inimă de Bou”, are un gust faţă de hibrid, un gust plăcut, suculent,” spune domnul Iulian Gheorghiţă din satul Făurei, com. Garoafa, jud Vrancea.
Deşi e multă muncă cei doi soţi spun că pentru ei este cultura preferată. De la an la an şi-au mărit suprafaţa de lucru şi, pe lângă roşii, au introdus şi alte legume pe care le vor scoate la vânzare. Pentru tânăra familie este o adevărată bucurie să intre dimineaţa în solar. Roşiile stau rânduri, rânduri aliniate ca la armată.
Iulian este foarte mândru de roşiie sale care acum au mai multe roşii pe curpen decât frunze.
- „Această roşie are în jur de 1,5kg... ” spune legumicultorul.
- Te uiţi şi nu-ţi vine a crede, spun.
Incredibil, cum pot arăta rândurile de roşii care par să aibă mai multe fructe decât frunze.
Ranona, soţia lui Iulian, abia se vede în solar printre castraveţii care ajung până in tavan.
- Ce soi de castraveti aveţi?
- „Avem un soi ILLONARA, foarte bun, gustos, rezistent şi la boli şi la transport, sunt foarte buni.”
Totul arată ca după „Neckermann...” ( catalog de modă prin anii 60-70.), ca să spun aşa.
- Ca să ajungeţi aici, câtă muncă a fost? întreb
- „Este multă muncă, uneori zi lumină. Mâncăm pe fugă şi nu ieşim din solar până nu se întunecă. Dar nouă ne place ce facem. Este o plăcere să urmăreşti dezvoltarea unei plante... Am învăţat de la părinţi, dar acum suntem proprii noştri stăpâni. Este muncă..., e adevărat, dar şi satisfacţie la urmă când vezi rodul care este.”
-„ Deja a început să se aglomereze piaţa…”, spune Iulian.
- Cât costă kilogramul?
- „Depinde, în jur de 10 lei ... ”
- Dar o roşie, ca a dumneavoastră, cât ar merita?
- „Cât mai mult, dar aşa, ca sa fie un preţ bun, 15 lei...”
- Au oamenii bani? întreb
-„ Au, cum avem şi noi...”, spune domnul Gheorghiţă zâmbind.
Deocamdată nu-şi fac socoteli, aşteaptă să vadă cum merge piaţa anul acesta şi încep pregătirile pentru anul care vine, mai ales că, în mare, au tot ce le trebuie ca să continue afacerea, solarii bune, sămânţa de calitate, sistem de irigaţii la picătură, mai puţin banii care veneau de la Ministerul Agriculturii, dar se descurcă...
- Mulţumit? întreb
- „Mulţumit până acum…”, spune domnul Iulian Gheorghiţă din satul Făurei, comuna Garoafa, jud. Vrancea..
Deşi progranul Tomata se termină în 2027, legumicultorii spun că vor continua. Cei 107 fermierii, cu aproximativ 21 ha de solarii sunt în acest moment verificaţi de către specialiştii Direcţiei Agricole Vrancea.
- „S-a iesit anul acesta un pic mai târziu, de obicei aveam primele roşii coapte de Sf. Constantin şi Elena . Anul acesta s-a întârziat cam cu o săptămână. S-a inceput, ca preţ, cu un 25, 20, actualmente sunt între 12- 18 lei kg.”, spune domnul Crin Constantinescu - expert în legumicultura - Dir. Agricola Vrancea.
Un program ajunge la final, altul demarează. Până în acet moment în programul usturoiul s-au încris 24 de solicitanţi cu un total de 51 ha.
- „La usturoi trebuie să ai minim 3000p şi se dă 3 euro/mp ”, spune domnul Crin Constantinescu, expert Direcţia Agricolă Vrancea.
Deşi este tentant fam. Gheorghiţă are o reţinere.
- „M-ar tenta să accesez şi programul usturoiul, dar nu avem solul adecvat pentru usturoi. La usturoi trebuie un sol mai uşor, mai afânat pe când aici, la noi, e un sol mai greu şi nu se face usturoiul. Cam jumătate de comună ar merge, că are alt sol, iar jumatate nu”.
Din iarnă, când încep să pregătească răsadurile şi până la cules, legumicultorii stau cu sabia lui Damokles deasupra capului: ploile sunt binevenite în general, dar sunt şi culturi preteţioase la umiditate, sunt dăunatori care strică legumele, la castraveţi intră mucegaiul.
- „Este ora 12.00 şi se vede cu ochiul liber cât de umede sunt plantele, deşi este totul deschis. ”
Dar, Ramona Gheorghită, din satul Făurei, com Garoafa şi soţul ei, tot din familie de legumicultori, şi-au învăţat lecţia...
- „Până la urmă, cât se strică, se strică, cât rămâne este al nostru! ”
( Janine VADISLAV)
Ziarul de Vrancea nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.