Local

VIDEO | Școala artistului focșănean Cristian Cigolea a fost certificată „Cea mai bună școală de muzică din Canada”

Ziarul de Vrancea
31 oct 2021 1070 vizualizări

Știrea a apărut miercuri seară, 27 octombrie 2021, în jurul orei 23:00, ora României. Informația a fost transmisă pe Facebook de Chris Cigolea, marele muzician originar din Focșani.

„Sunt foarte încântat și onorat să împărtășesc cu toată lumea această veste grozavă. Consiliul Canadian de Review Business Board a acordat Școala de Arte Performing C.I.G. cu certificatul de «Cea mai bună școală de muzică din Canada». Acest lucru nu ar fi fost posibil fără profesorii și educatorii noștri dedicați din trecut și prezent, John McLelland, Ekaterina Tikanova, Sheila Smyth, Oriana Abrahamse, Michael Austin Harris, Mike Grace, Heather Kozuska, Daniel Cigolea, D’eve Archer, Ton Y Hastings, Andrew Craig, Adrian Raso. Mulțumim tuturor părinților și elevilor, familiei și prietenilor și tuturor celor care au crezut în noi, pentru tot ajutorul și sprijinul acordat. Sunteți tari!”, a transmis focşăneanul Cristian Cigolea, iniţiatorul Festivalului Internaţional de Blues de la Focşani, primul trompetist care şi-a dat doctoratul în acest instrument muzical la Universitatea din Toronto.

Citiți despre focşăneanul Cristian Cigolea articolul publicat în Ziarul de Vrancea pe 17 iulie 2015, un interviu cu muzicianul stabilit în Canada, accesând titlul alăturat:VIDEO!!!! "Dacă toţi cei plecaţi ar face ceva pentru locul natal, am trăi într-o lume mai bună"

Citiți și un fragment din acel interviu publicat în Ziarul de Vrancea pe 17 iulie 2015, cu muzicianul focșănean stabilit în Canada

 Cine este Chris Cigolea?

M-am născut în Năruja, unde părinţii mei erau învăţători. La câteva luni s-au mutat în Focşani. Am stat în Sud, la M1, un cartier foarte drăguţ, pe vremea aia. Acum mi s-a rupt inima când am văzut că terenul de joacă e o parcare cu gropi şi cu iarbă de trei metri. Era frumos atunci, eram copii, nu ne dădeam seama ce se întâmplă. Am început să studiez vioara la Şcoala Populară de Artă. Tatăl meu a cântat la vioară şi m-a încurajat mult. Bunicul meu a cântat la clarinet, taragot, saxofon şi am învăţat şi de la el foarte mult. După clasa a opta m-am mutat în Bucureşti, la Liceul Militar de Muzică, şi acolo am învăţat trompeta. Am avut nişte profesori foarte buni şi un regim milităresc de a studia. Pe urmă am dat la Conservator. Nu mă aşteptam să devin un muzician. Trăiam cum erau timpurile atunci, de pe o zi pe alta. Am terminat Conservatorul, am cunoscut-o pe soţia mea şi ne-am mutat în Canada în ‘96, în februarie, unde  am început o nouă viaţă.

 Am renăscut, pentru că te duci într-o ţară în care nu cunoşti limba, cultura şi veneam de departe. M-am dus la Wilfrid Laurier University, unde am terminat un program care se numeşte Diploma and Performance. Apoi am fost acceptat la un program de Master la Universitatea din Toronto. În timpul acesta am studiat cu muzicieni extraordinari şi atunci mi-am dat seama că vreau să ajung muzician. Când am ajuns în Canada nu eram sigur că stilul de acolo mi se potriveşte. Şi noroc cu oamenii extraordinari de la Canadian Brass, o trupă de brass, un cvintet de suflători. Am studiat cu ei timp de doi ani, a fost o experienţă inedită şi am zis că vreau să fiu ca ei. Şi am ajuns doctor în trompetă. Când am ajuns în anul trei de Universitate, am vrut să mă transfer la University of Toronto, pentru că avea profesori foarte buni şi oferea mai multe posibilităţi. Când am dat examenul, mi-au spus că am luat, m-au felicitat şi mi-au spus că ne vedem în toamnă. Mi s-a părut ok, dar nu mi-au trimis niciun răspuns scris. I-am sunat şi i-am întrebat ce se întâmplă. Decanul Universităţii mi-a spus: ”Chris, avem o problemă. Tu eşti prea avansat pentru studenţii noştri şi nu putem să te băgăm în anul III.” Şi apoi a adăugat:” Poţi să îţi ofer un deal: noi nu avem un program de master la trompetă, dar poţi să creezi un program de master şi îţi dau şi un job aici, să predai trompeta la studenţii noştri". Era o chestie extraordinară, am crezut că glumeşte. Aveam doar trei ani în Canada. Am zis da şi am fost primul trompetist (nu român sau din Focşani) care a terminat masterul la Universitatea din Toronto în trompetă. Apoi, ei au creat un program de doctorat pentru trompetă. Şi m-au chemat ştiind că eu cânt cu orchestre, ca solist, ştiind că vreau să fac şi un doctorat. A fost o onoare pentru mine şi am fost şi primul trompetist care a terminat doctoratul la Toronto.

"În fiecare concert pun şi piese româneşti"

 Ce înseamnă să fii doctor în trompetă?

Ceva frumos. Noi nu dăm reţete decât pentru suflet. Trompeta este cel mai frumos instrument.

Cât este de important să ne întoarcem de unde ne tragem rădăcinile?

Este totul. Când ne naştem, rămânem înrădăcinaţi acolo. Chiar dacă încercăm noi să ne mutăm rădăcinile, locul nostru tot aici rămâne. Bineînţeles că îţi laşi prieteni, familie, rude, dar locul în care te naşti rămâne locul tău. Şi dacă poţi să faci ceva pentru locul ăla, este extraordinar. Dacă toată lumea ar face lucrul ăsta, am trăi într-o lume mai bună.

 Cum se vede România din Canada? Ce ştiu acei oameni despre ţara noastră?

 Acum ştiu foarte multe. Dirijez două orchestre şi de fiecare dată încerc să am ceva românesc în program. În fiecare concert solo pe care l-am avut în Canada am pus şi piese româneşti. Sunt parte din România.

Ai o melodie pe care o identifici cu ţara?

 Da, “Rapsodia” lui Enescu pe care am transcris-o pentru trompetă şi pian. Am cântat-o de multe ori pe scenele canadiene. Chiar şi în America am cântat-o de câteva ori. E cea mai românească piesă.

Mai este trompeta un instrument la modă pentru tinerii care studiază astăzi muzica?

Este foarte la modă. În America, în fiecare an are loc o conferinţă internaţională de trompetă unde se strâng mii de trompetişti.

 Ce şanse are un tânăr din România care vrea să calce pe urmele lui Chris Cigolea?

Să studieze foarte mult. Mai ales acum când avem această sursă, internetul, putem să învăţăm singuri acasă. Sunt o grămadă de lucruri care pe vremea când studiam trompeta nu erau. Tot timpul trebuia să mă duc la Ambasada Americii să ascult jazz şi stăteam cu orele. Acum intri pe Youtube şi vezi lecţii, vezi cum se studiază jazz-ul. Şcoala de trompetă românească a fost la un moment dat foarte bună. Când eram în liceu, mergeam la concursurile pe meserii cu trompeta.

 Există un Guanieri al trompetei?

 Sunt foarte mulţi. Depinde ce instrument ţi se potriveşte. De exemplu, eu am o trompetă care e făcută de un român în America. Se numeşte Ben Zăgrean şi mi-a făcut o trompetă pentru mine, din alamă şi cupru. Dar modul în care a fost gândită este exact ce îmi trebuie mie pentru muzica pe care o cânt.

A consemnat Silvia Vrînceanu


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.