Sursele electronice îl menționează ca fiind născut la Vaslui pe 5 iulie 1880 (stil vechi).Vaslui, municipiul de reședință al județului cu același nume a fost și reședința județului istoric interbelic Vaslui, apoi oraș de subordonare regională, din 1956, în cadrul regiunii Iași (1956-1968 ).Când s-a format actualul județ Vaslui, în 1968,  toată populația din această unitate administrativ- teritorială s-a așteptat ca fostul oraș regional Bârlad(1952-1956 ) să devină reședința județului Vaslui.Însă a fost preferat, din alte raționamente, orașul Vaslui.Asta în ciuda protestelor bârlădenilor.Așadar în acest oraș Vaslui, cu istorie tumultoasă recentă, a venit pe lume viitorul și marele actor Constantin Tănase.Dar prima parte a vieții sale a fost deosebit de dificilă. A fost solicitat în copilărie la câteva reprezentații teatrale din zona sa natală, ca simplu figurant, dar nu s-a putut intui, atunci, măiestria sa de mai târziu.Așa că nesprijinit de nimeni a luat-o pe  drumul vieții, inițial, în alte direcții. A încercat să fie admis la un liceu militar, dar a povestit că a picat din cauza unei pile.A mers mai departe.

A ajuns învățător la țară și aici a făcut revoluție în sistemul didactic de la acea vreme.În loc să țină copiii să buchisească și să memoreze chestiunile școlare a început să le povestească despre toate câte le știa.Astfel a devenit extrem de îndrăgit și copiii se buluceau să vină la orele lui.Probleme însă a început( n.r. Constantin Tănase) să aibă cu părinții școlarilor!Țărani  nevoiași ce-si țineau odraslele ocupate mai mult cu muncile agricole sau cu cele din gospodărie.Faptul ca aceștia preferau sa meargă tot timpul la școală era un lucru deosebit de neplăcut pentru cei de acasă.Astfel Constantin Tănase s-a trezit pe cap, nu cu inspectorii școlari, ci cu câțiva părinți furioși.Care i-au reproșat că îi atrage pe copiii lor „mișelește”  la școală,  în loc să-i lase să prefere statul acasă, spre a-și ajuta familia la toate activitățile curente.Învățătorul i-a potolit cât de cât, dar când aceștia au ajuns la conducerea școlii acest lucru nu a rămas nesancționat.Așa că Tănase a fost nevoit să părăsească școala.

A ajuns la București, a încercat să se înroleze, dar în acelasi timp a hotărât că trebuie să urmeze și Conservatorul unde a fost admis de o comisie în care talentul lui  a plăcut, mai ales lui C. Nottara.Dar bani n-avea de nicăieri, foamea îi mistuia măruntaiele și randamentul la cursuri era deosebit de scăzut.Nottara aproape regreta că îl selectase.Însă i-a intuit problema și probabil ca l-a sfătuit cum să iasă din această ecuație neplăcută.Prin urmare Tănase s-a angajat în armată și astfel s-a putut întreține până a terminat Conservatorul în 1905.Apoi a început să lucreze ca actor. Si din acest moment au apărut contactele și cu  orașul nostru Focsani.Unde știm cu toții nu exista, în trecut,  un loc adecvat în care să se țină reprezentațiile teatrale sau de divertisment.Fusese pe la 1900 un teatru insalubru, anume „ al lui Lupescu” ( în Grădina publică ), dar acest actor murise. Rămăsese nevasta lui să-l administreze, care așa de bine ce s-a ocupat de el, încât teatrul respectiv nu mai avea niciun succes.De fapt era o galerie săpată în pământ, acoperită,  pentru mai multa căldură iarna, după cum socotise proprietarul.Însă tot aici erau depozitate și butoaiele cu varză ale familiei Lupescu!Așa că la reprezentațiile de la acele timpuri spectatorii trebuiau să suporte acest miros, plus pe cel de mucegai, tot timpul cât durau piesele respective.

Astfel nu se puteau distra focșănenii și acest lucru l-a înțeles cel mai bine marele nostru filantrop Maior Ghe Pastia.În anul 1908 a făcut actul de donație către Primăria Focșani și după 5 ani în orașul nostru s-a putut admira una dintre cele mai frumoase clădiri de teatru din țară.Cel pe care-l cunoaștem cu toții și în care prima piesă jucată a fost o creație a poetului Vasile Alecsandri.Constantin Tănase nu avea așadar cum să lipsească din acest edificiu splendid și în conformitate cu documentele de arhivă putem afla următoarele: în anul 1915 i se închiriază cu 150 de lei scena Teatrului comunal.Cererea marelui artist o puteți vedea alăturat prezentelor rânduri și începe destul de interesant:

„ Jos semnatul dorim a reprezenta revista <<Plici>> jucată cu mult succes la București.Așa că rugăm pentru a ne pune la dispoziție sala teatrului pentru seara zilei de miercuri, 3 iunie 1915, în condițiuni cât mai avantajoase.”Rezultatul petiției a fost, pe lângă aprobarea cererii, și  suma destul de mică pentru respectiva închiriere, de 150 de lei, chiar dacă leul de atunci avea o valoare foarte mare.Succesul spectacolului a fost garantat. Așa că tot în anul 1915, 4 luni mai târziu, reia corespondența cu autoritatea locală solicitând scena pentru seara zilei de 7 octombrie, menționând că „vine cu întregul personal, cu requizite, decoruri și orchestra proprie, așa că roagă să fie satisfăcut în cererea sa cu un minim de preț”.

În timpul Primului Război Mondial nimeni nu a mai avut timp și chef de distracții sau șușanele.Nici românii, focșănenii nici atât, dar nici Constantin Tănase.Însă după ce a acesta a luat sfârșit, toată lumea a răsuflat ușurată și a început a se distra teribil, de parcă atunci descoperise acest lucru!Constantin Tănase atât a așteptat!Și a trimis de mai multe ori în perioada interbelică scrisori către Primaria comunală ( urbană ) Focșani rugând „ să i se aprobe, fie un matineu, fie alte campanii artistice, la prețuri cât de cât avantajoase”  afacerii marelui artist.Asta mai ales pentru că acesta susținea în petițiile sale că vine cu „ un personal enorm, cu trupă și elemente străine mult mai multe”. Niciodată primarii din Focșani nu i-au refuzat solicitările și niciodată nu i-au respins rugămințile prin care cerea „să-i fie atribuită sala Teatrului Comunal ( cum i se zicea în acea epocă ) la un preț ceva mai mic decât o permitea regulamentul comunal urban” . 

Astfel a procedat vestitul Constantin Tănase, între cele două războaie, de câte ori a venit la Focșani și de aici pot rezulta mai multe concluzii.Anume că  încasările erau mulțumitoare, dar și că prezența lui era cerută de numeroșii săi  prieteni și admiratori din acest  loc. În concluzie putem spune fără ezitare că și Constantin Tănase a fost amicul focșănenilor la fel cum a fost și George Enescu, care ne a vizitat și acesta de câteva ori, dar chiar și marea cântăreață Maria Tănase. Ultima a venit în două rânduri la Focșani și a produs admirație maximă.  Revenind la Constantin Tănase acesta stârnește la 80 de ani de la moarte, dacă nu senzație pentru cupletele sale, care poate nu ni se mai par așa de spumoase ca în acele timpuri când au fost jucate, cel  puțin ne provoacă o nedumerire despre sfârșitul său declarat de unii misterios. Anume că în ultimul an de viață, după ce Armata Roșie a URSS( aliată) ne invadase și soldații ei cei barbari se dedaseră la toate blestemățiile posibile, artistul Constantin Tănase, în stilul său caracteristic, începuse să-i critice de  pe scena teatrului său. Poezia „Era rău cu was is das. Dar mai rău-i cu davai ceas!Davai ceas, davai moșie.Harașo tovărășie! ”se zice că i- a adus pieirea.Sau poate momentul când s-a înfățișat publicului cu o pendulă uriașă atârnată de gât, zicând doar atât: „ el tic, eu tac!”  Alte materiale pomenesc că, de fapt, s-ar fi îmbolnăvit de la o bere rece care i-ar fi stârnit o infecție în gât și apoi în tot organismul.   Destul de nesigură și aceasta variantă.Așa că, probabil,  nu vom afla niciodată adevărata cauză a morții sale.Vârsta înaintată nu ar fi tocmai un motiv. Avea doar 65 de ani când s-a stins sau „ a fost ajutat să se stingă” .Rămâne însă pentru totdeauna amintirea sa și încă ceva, descoperirea sa măreață, anume „ privighetoarea cântecului popular  românesc” Maria Tănase.

Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale

Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea

VIDEO:CINECLIC+