Iată așadar câteva din aceste mărturii documentare: în anul 1900, luna iunie, ziua 6, ora patru seara, s-a înregistrat nașterea copilului Neculai sau Nicolae ( tatăl lui Tudor Vornicu ), de sex bărbătesc, religia ortodoxă ,născut alaltăieri, la ora două dimineața, în casa părinților săi din comuna Anghelești, fiu legitim al lui Tache Vornicu( bunicul lui Tudor ), de 44 de ani și Tudora Vornicu de 40 ani, ambii de profesie agricultori și domiciliați în comuna Anghelesti. Act consemnat după declarația făcută de tatăl său care au înfățisat copilul. Semneaza Tache Vornicu și alti doi martori din comuna Anghelești. A confirmat primarul comunei Anghelești ,Neculai Briciu.


Pe marginea acestui act de stare civilă se mai găsesc două mențiuni importante, anume că în anul 1925 s-a căsătorit cu Geanette Silvana din comuna Ruginesti , iar in anul 1973 a decedat, la data de 14 ianuarie. Deci tatăl lui Tudor, Nicolae, a venit pe lume în familia lui Tache Vornicu, fiind ultimul lor vlăstar, născut 25 de ani mai târziu față de primul copil al cuplului.Capul familiei avea, în momentul nașterii lui Nicolae, 44 de ani și era, încă în viață, dovadă că el a semnat, ca declarant, actul de nastere a lui Nicolae, dar probabil a murit la scurt timp dupa acest moment
Tatăl lui Tudor Vornicu și cei sapte frați au crescut în casa văduvei Tudora, care s-a stins și aceasta după 4 decenii de văduvie. Nicolae a devenit învățător în satul natal, ajutat cu siguranță, de un frate mai mare,Gheorghe Vornicu, absolvent de Școală Pedagogica și ajuns cadru didactic de prestigiu.Nicolae i-a urmat exemplul și a fost repartizat ca învățator al satului Anghelești. Însă l-a lovit un mare necaz atunci când a ascultat de necazurile țăranilor împroprietăriți. Aceștia trebuiau, după sacrificiile lor în Primul Război Mondial, să-și mai și răscumpere loturile primite la Reforma Agrară. Imediat Neculai, fiind si el direct implicat, ca participant la război și apoi împroprietărit, cu o obligație de plată în sarcină, a început să scrie petiții în sprijinul țăranilor. Această atitudine a supărat autoritățile care l-au acuzat că instigă lumea la nesupunere și l-au dat afară din învățământ.După care a început periplul său și al familiei sale prin județele vecine, în căutare de alte locuri de muncă.



Au revenit cu toții în satul natal, Anghelești, abia după al -II- lea Război Mondial, iar în arhiva de atunci a autorității locale am depistat câteva indicii precum repartizarea de porumb, zahăr și alte asemenea alimente de strictă necesitate către membrii familiei Vornicu.Erau vremuri grele, după război și după secetă, când, pentru puțină mâncare sau gaz, trebuia să te încolonezi la Primăria locală și să speri că vei primi ceva cu care să supraviețuiești.
Au mai fost identificați și în listele electorale din 1946, moment când s-a legitimat noua orânduire comunistă, dar și într-un alt document Când trebuiau aduse niște ajutoare pentru necăjiții din satul Anghelești și pentru acest lucru a fost desemnat tot Neculai T. Vornicu (tatăl lui Tudor Vornicu), semn că autoritățile aveau o încredere totală în această familie vrednică.

În ceea ce o privește pe mama lui Tudor Vornicu, italianca Silvana Gianetti, aceasta se trăgea din Guido Gianetti, care împreună cu Louisa (Luiza) au plecat într -un voiaj cu vaporul pe Dunăre Aici au avut parte de-o întâlnire cu un aristocrat care le-a vorbit despre ținuturile românești și despre o familie nobiliară cu multe bogății localizate în ținutul Putnei. Plus că acești boieri căutau un administrator. Si pe loc Guido s-a hotărât că aceasta este soluția pentru un trai mai bun al cuplului, anume meseria de vechil de moșie. Dar mai întâi s-au oprit pentru puțin timp la Odobasca, din actuala Poiana Cristei, unde a venit pe lume, în 1897, mama lui Tudor Vornicu, Silvana. Iată cum sună actul ei de naștere. „În 23 mai la anul 1897 s-a înregistrat actul de naștere a copilei Silvana, de sex femeiesc, de religiune ortodoxă, de națiune italiană, născuta alaltăieri, pe la ora patru si jumătate, în casa părinților săi din această comună, fiică nelegitimă a d-lui Guido Geanetti, în etate de ani, douăzeci si patru, de profesiune doctor în legi și al d-nei Luiza Guido Geanetti, de ani douăzeci, de profesiune menajeră, ambii domiciliați în comuna Odobasca etc etc. ”.

Cei doi nu erau oricine, dovadă că în anul 1948 Consulatul Italiei se interesa de soarta lor, așa cum dovedește actul alăturat: „Avem onoarea a vă comunica că supusul italian Guido Geanette se află în localitatea Anghelești împreună cu două fete, un ginere și patru feciori. Soția îi este decedată de câțiva ani.” Concluzionând, ar trebui să admirăm grija altor țări față de supușii lor, chiar și după atâta timp de când plecaseră de acolo. Iar această Silvana Geanetti, cu sânge aprig italian, s-a căsătorit, în 1925, cu Neculai Vornicu, învățătorul din satul Anghelești și în anul următor, 1926, l-au adus pe lume pe viitorul om de televiziune, Tudor Vornicu.

Mai departe viața acestuia poate fi aflată din lucrarea „Tudor Vornicu” a autoarei Annie Muscă și mare lucru nu mai poate fi adăugat la cele deja consemnate acolo. Poate doar că, la fel ca întregul popor român și Tudor Vornicu a simțit, pe propria piele, paranoia celor doua Cabinete,1 și 2, ce conduceau cu mână de fier România. Anume că programul Televiziunii Române să fie, după anul 1982, doar de două ore zilnic, interval orar în care emisiunile talentatului realizator nu au mai avut loc. Pe lânga alte teorii cum că ar fi fost lichidat de unii sau de alții, în 1989, fie ei securiști ori agenți străini, un lucru e deosebit de clar: spiritul său a fost înăbușit cu mult înainte de acest an. Si acest lucru s-a întâmplat din momentul când el și emisiunea lui nu au mai încăput pe sticla singurei televiziuni din țară. Lucru pentru care trebuie să mulțumim figurelor de tristă amintire ale României: tovarășii Nicolae și Elena Ceaușescu.
Ziarul de Vrancea nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.