VIDEO + Foto | A trecut la cele veșnice preotul Gheorghe Țigăeru, unul dintre cei mai cunoscuți preoți de pe Valea Milcovului
Valea Milcovului are și a avut numeroşi slujitori dăruiţi altarului şi semenilor. Unul dintre aceştia a fost părintele Gheorghe Țigăeru din Valea Rea, comuna Mera, care a plecat la Domnul și a trecut pragul veșniciei după o grea suferință. Fire dinamică și cu râvnă pentru casa lui Hristos, părintele și-a pus amprenta în toate comunitățile pe care le-a păstorit timp de aproape 4 decenii.
Vasile Tarciniu: „ Am primit vestea, cu adâncă durere, de trecerea din această viață, sâmbătă, 16 noiembrie 2024, a distinsului și vrednicului preot Gheorghe Țigăeru. Am fost la înmormântarea lui și am venit de acolo cu câteva gânduri. Am zis să nu le las să se piardă. Nu credeam vreodată că voi ajunge să scriu aceste rânduri, vorbind la trecut despre părinte. L-am cunoscut în anul 1981. Nu am să uit vreodată seara aceea de mai a anului 1981, când aveam să îl întâlnesc pentru prima oară pe părintele Gheorghe Țigăeru și mi-am putut contura părerea despre omul care oferea un zâmbet aparte, o privire limpede, se remarca prin blândețea și sensibilitatea firii sale. L-am apreciat ca o persoană caldă, apropiată, sensibilă și delicată, mereu dispusă să dea un sfat. Ne dădea tuturor ȋndrăzneala de a-i căuta sfatul, de a-l ȋntȃlni şi a ne bucura. Așa era părintele Gheorghiță Țigăeru, un preot model sau cel puțin așa l-am văzut și l-am simțit eu. Preotul nu a făcut rabat de la bucuria de a trăi, de a vorbi și bucuria de a fi. Plecarea lui dintre noi înseamnă o grea pierdere pentru familia sa, pentru credincioşii care l-au urmat, şi pentru Biserica lui Hristos în care s-a ostenit. A slujit cu dăruire și respect, vreme de 37 de ani comunitățile din Prahuda, Căpătanu, Arva și Valea Rea.”
În data de 16 noiembrie 2024, reputatul preot Gheorghe Țigăeru, a trecut la cele veșnice, după o îndelungată și grea suferință. A purtat o cruce grea îndurată cu stoicism. A fost un om al dreptății, un preot cu har, un soț, un tată împlinit. Sute de oameni împietriţi de durere, lacrimi, flori şi multe rugăciuni l-au însoţit marți, 19 noiembrie 2024, pe ultimul drum. Ceremonia înmormântării, care a avut loc în jurul amiezii, la Biserica „Sfântul Gheorghe” din satul Valea Rea,comuna Mera,unde părintele Gheorghe a slujit în ultimii ani de activitate.
Foto: Sute de credincioşi au venit să îi aducă un ultim omagiu.
Slujba a fost oficiată de Pr. Aurel Boțan – protoiereu de la Protoieria 1 Focșani. Au participat, alături de părintele protoiereu, preoți, colegi ai părintelui, precum și foarte mulți credincioși care l-au cunoscut și apreciat pe părintele Gheorghe. Soborul impresionat de 15 preoți a oficiat toată rânduiala creștinească specifică preoţilor mutaţi în Ceruri.
Foto: Soborul de preoți a fost condus de pr.protoiereu Aurel Boțan
La căpătâiul regretatului preot au stat îndurerați soția sa Jana, fiul său Valentin-Florinel și cumnata sa Oancea Silvia. Pe parcursul slujbei, atmosfera a fost una încărcată de emoţie, solemnitate şi evlavie, preoţii, dar şi cântăreţii de la strană încercând să mângâie prin rugăciuni suferința familiei şi a enoriaşilor care l-au cunoscut și preţuit pe părintele Gheorghe Țigăeru. După câteva ore de rugăciune, preoţii prezenţi la momentul trist și-au luat rămas bun de la fostul lor coleg, apoi familia preotului,soţia lui şi fiul acestuia şi-au luat adio de la părintele lor. Apoi sicriul cu trupul părintelui Gheorghe Țigăeru a fost scos din biserică în curte, fiind purtat pe umeri de mai mulţi preoți. A urmat de o procesiune în jurul bisericii, întreg soborul de preoți şi mulţimea de credincioşi au înconjurat biserica, făcând trei opriri.
Foto: Procesiunea în jurul bisericii
Apoi, a fost purtat către cimitir, unde s-au făcut rugăciuni la mormânt, după care sicriul a fost aşezat în mormântul proaspăt săpat de lângă biserică. Cu chipurile cernite de durere, pe tot parcursul ceremoniei de înmormântare, nedeslipiţi de sicriu au fost soția Jana și Valentin-Florinel fiul părintelui, însoţiţi de alţi membri ai familiei. Trupul său a fost așezat lângă cel al tatălui, pe care l-a iubit și respectat atât de mult.
Foto: Locul de veci se afla in apropierea bisericii
Părintele va veghea la ușa bisericii
Înmormântat în cimitirul bisericii, părintele va fi în continuare la biserica în care a slujit. „Părintele va veghea la ușa bisericii”. Ne-a părăsit, dar liniştit şi în pace, lăsând în urmă o mare durere în sufletele celor care l-au preţuit. A plecat să slujească cu îngerii în Ceruri, Sfânta Liturghie. Multe flori s-au ridicat deasupra mormântului în care îşi va dormi somnul de veci părintele Gheorghe Țigăeru.
Foto: Părintele va veghea asupra Bisericii
Au vorbit la căpătâiul preotului:
Pr. Protoiereu Aurel Boțan: „Am aflat cu durere despre plecarea din lumea aceasta, a preotului Gheorghe Țigăeru, unul dintre slujitorii destoinici ai sfintelor altare. Suntem aici să conducem pe ultimul drum, pe unul din slujitorii de seamă și slujitorii vrednici ai bisericii. Este un moment trist pentru întreaga comunitate din această zonă și pentru toată comunitatea preoților din Vrancea și dincolo de limitele județului. Nu l-am cunoscut în mod direct pe părintele Gheorghe Țigăeru. M-a întristat aflarea veştii că părintele a părăsit acest pelerinaj pământesc şi a trecut la Domnul. A fost un preot cu alese calități sufletești, implicat în activități pastoral-duhovnicești, dar și în lucrări de înfrumusețare a lăcașurilor de cult unde și-a desfășurat misiunea. Am aflat că prin osteneala și implicare sa, Biserica „Sfântul Gheorghe” a fost reabilitată și a fost pictată, așa cum este scris în pisania din biserică.”
Pr. Costică Popa: „Am avut bucuria de a fi coleg cu părintele. Au fost anii frumoși de seminar, acum merge să se întâlnească în cer, cu foștii colegi și părinții profesori, părintele prof. Dumitru Luca (director), prof.arhim. Ștefan Pruteanu (prof muzică), părintele prof. Teofil Dumitrescu (spiritual). Ultimii ani au fost cu multă suferință pentru părinte, care a privit boala ca pe o binecuvântare și purificare sufletească pentru dobândirea mântuirii. Acum la ceas de despărțire îl rugăm să ne ierte dacă l-am supărat cu ceva și îl încredințăm că va rămâne veșnic în amintirea noastră. Va fi permanent pomenit alături de colegii și profesorii noștri care nu mai sunt, la sfânta liturghie.”
Andrei Stan: „La o margine de toamnă, frunze-îngălbenite plâng. Prohodesc trunchiul cel falnic doborât din al lor crâng. Le este greu, dar stau și ascultă și îndeasă-n amintiri, cântul slujbei de îngropare zguduind atâtea firi. Tot ținutul Vrancei mișcă, azi, doar doina de jale. Hai, părinte doar o vorbă, cum ziceați și altădat-Ținem minte cuvântarea: iubind trecem de păcat.”
Viața părintelui Gheorghe Țigăeru
Părintele Gheorghe Țigăeru rămâne, prin toată viața sa, un reper de bucurie, de bunătate, de jertfă, de credință, de pătimire, care a împărțit lumină semenilor săi și a cultivat onestitatea, corectitudinea, hărnicia, responsabilitatea, chibzuința, rugăciunea, înfrânarea, generozitatea. Preacucernicul părinte Gheorghe Țigăeru s-a născut la 5 iulie 1948 în satul Valea Rea, comuna Mera, pe valea Milcovului, nu departe (cca 20 km) de oraşul Focșani. A fost al 3-lea din cei cinci copii (trei băieţi – Panaite, Gheorghe şi Mircea și două fete – Mărioara și Veronica) ai soţilor Țigăeru Toader şi Sofia, o famile de oameni credincioși și cu frică de Dumnezeu. Părinții săi i-au insuflat tânărului Gheorghiță dragostea față de Dumnezeu și față de semeni, din fragedă pruncie, oferindu-i acestuia temelia pentru viitoarea slujire preoțească. De mic copil mergea alături de părinți la sfânta biserică, de fapt la cele trei biserici din care era alcătuită parohia Căpătanu. A urmat cursurile școlii primare în satul natal Valea Rea și gimnaziale în localitatea Mera. Dragostea față de cele sfinte și buna creștere duhovnicească insuflată de părinți a rodit în sufletul lui, l-au motivat să dea curs imboldului sufletesc de a se înscrie la Seminarul Teologic din Buzău. Începând din 1962 urmează cursurile Seminarului Teologic din Buzău. De la copilul alergând pe dealurile frumoase din apropiere, a ales să îl slujească pe Dumnezeu și a trecut, ca învățăcel, să studieze ceea ce-i va marca apoi, întreaga viață - câștigarea harului duhovnicesc. A fost calea lui, a urmat-o din suflet, cu evlavie, cu pasiune, cu credință, cu smerenie. Între anii 1962-1967 a absolvit Seminarul.
La Seminarul Teologic din Buzău, au intrat 34 elevi și au terminat 19. Toți cei înscriși în această prezentare au avut realizări importante la parohiile încredințate: Codreanu Cezar, preot în Galați (decedat); Iulian Negoiță, preot la Beceni, Gârlași, Sf. Apostol Andrei,Buzău, fost secretar eparhial și consilier economic (pensionar); Viorel Caloianu, doctorand (decedat, necăsătorit); Mihăilă Dorel, preot la Cândești (pensionar); Ștefan Maftei, preot la Răcoasa, Odobești, protopop de Odobești (pensionar,văduv); Udrea Aurelian, preot la Largu (pensionar,văduv); Traian Pricop, preot la Năruja, Odobești (decedat); Nicolae Latu, preot la Scutelnici, București (decedat); Constantin Predoiu, preot la Beciu, Cărpiniștea (decedat); Gheorghe Grigore, preot la Cândești, Joseni (pensionar); Gheorghe Ilie, preot la Pelinu, Amara Slobozia, protopop, consilier economic (pensionar); Gheorghe Horhocea, preot la Păunești, Cochirleanca (decedat); Constantin Radu, preot în Arhiepiscopia Bucureștilor (pensionar); Tudor Serafim, preot la Prăhuda, Gologanu, Rădulești, Gugești (decedat); Gheorghe Țigăeru, preot la Prahuda, Căpătanu, Arva, Valea Rea(decedat); Constantin Popa, preot la Câmpeni, Zărnești-Cernătești(văduv); Ionel Roșioru, preot la Dâra Lunci-Lopatari (decedat); Valeriu Boștiog, preot la Irești; Drăghici Toader, preot la Sârbești, Vintilă-Vodă (decedat). Aceștia au avut părinții profesori care erau și slujitori ai liturghiei: părintele prof. Teofil Dumitrescu (spiritual); părintele prof. Gheorghe Mihai; părintele prof.arhim. Ghenadie Nițoiu; părintele prof.dr. Ioan Constantinescu (diriginte); părintele prof. Dumitru Luca (director); părintele prof.dr.Vasile Sibiescu; părintele prof. arhim. Ștefan Pruteanu (prof muzică); părintele Ioan (Jan) Constantinescu și diacon Mihalache Tudor(secretar).
Însetat de cunoaștere și dornic de aprofundare a învățăturilor de credință, s-a înscris la Institutul de Teologie din București, arătând prin aceasta aplecarea sa spre cele duhovnicești. Între anii 1967-1971 a absolvit cursurile Institutului. De menționat că în toți anii de Seminar și de Institut a fost bursier, dovadă că învăța foarte bine. În data de 31 octombrie 1971, părintele a pășit spre taina familiei căsătorindu-se cu domnișoara Jana Muscă, din Arva, com. Broșteni. S-a cununat, în data de 31 octombrie 1971, în Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din satul Arva, având nași pe distinsul preot Gheorghe Tincu și deosebita învățătoare Ecaterina Tincu. După absolvirea Seminarului Teologic Ortodox din Buzău și a Facultății de Teologie Ortodoxă din București, în 1972, vrednicul de pomenire ierarh Antim Angelescu, Episcopul Buzăului, l-a hirotonit preot pe seama Parohiei Prahuda, comuna Paltin, din Episcopia Buzăului, unde părintele devine vlăstar roditor în via Domnului, slujind cu timp și fără timp în această parohie, până în luna aprilie, anul 1976, păstorind, 4 ani, comunitatea de aici. Nu era un simplu lucru să treci de la tânărul fără griji—la tânărul care urma să fie părintele spiritual a sute și sute de oameni. La 24 de ani era deja tânăr paroh la Prahuda, abia căsătorit, cu tinerețea-n suflet, a trebuit să uite de viața laică și să devină preotul Gheorghe, să păstorească familiile din această localitate, să le dea sfaturi și să învețe enoriașii dragostea de Dumnezeu, de credință, de iertare, de smerenie. Aici era repartizată ca învățătore și soția Jana. Încă de la instalarea în parohie, au locuit în casă parohială și au foarte îndrăgiți de oameni. S-a dedicat slujirii preoţeşti cu dragoste şi cu jertfelnicie, doamna preoteasă fiindu-i sprijin şi sfetnic, nu numai în cele ale casei, ci adesea şi în treburile bisericeşti. Împreună cu soția sa, Jana Țigăeru, au trebuit să devină modele pentru cei din jurul lor, să ajute când era nevoie, să formeze oamenii din jur. Amândoi erau bine cunoscuţi autorităţilor locale, unde însoţeau pe cei în nevoie, punând, pe cât era posibil, o vorbă bună pentru ei. Cu durere în suflet se desparte de cei din Prahuda, cu care trăise și păstorise timp de 4 ani. Deși a plecat de acolo, oamenii nu l-au uitat niciodată. În 1976, era un om matur, preot cu experiență, a părăsit Prahuda și oamenii dragi de acolo și a revenit la locurile natale, unde de mic copil, mergea alături de părinți, la cele trei biserici din care era alcătuită parohia Căpătanu. A păşit cu hărnicie în largul ogor al Parohiei, întinsă pe teritoriul celor trei sate, potrivit împărţirii administrativ-teritoriale din acea vreme. A ajuns să slujească la cele trei biserici : biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din satul natal Valea Rea, biserica „Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul” din satul Arva și biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din satul Căpătanu. La un după mutarea la Broșteni, familiei Țigăeru i se naște singurul copil al familiei, Valentin-Florinel, bucuria familiei, pe care l-a crescut cu dăruire, cu aceași dăruire cu care și-a făcut profesia. A slujit la cele 3 biserici, din anul 1976 până în anul 2009, a fost harnic, a muncit mult, niciodată nu şi-a cruţat propria persoană. A avut de alergat mult în cele trei sate Căpătanu, Arva și Valea Rea, mereu prezent în mijlocul credincioşilor, ajutându-i cu cuvântul şi cu fapta, prin împărtăşirea harului în a cărui slujire era pus, spre a răspunde cât mai deplin trebuinţelor sufleteşti ale tuturor păstoriţilor săi. Poveri multe i-au apăsat umerii în cei 37 de ani de muncă și s-a îmbolnăvit cu picioarele, sănătatea s-a șubrezit, au urmat suferințile zilnice pe care le-a îndurat cu creştinească îngăduinţă. Drumul spre cele trei biserici devenise din ce în ce mai greu și mai lung, dar el îl făcea cu aceeași iubire de oameni, cu aceeași dăruire pentru credincioșii pe care i-a ajutat ori de cîte ori a fost nevoie, cu drag și din suflet. La 61 de ani viața i se schimbă, din omul energic și plin de avânt a trebuit să accepte ca viața de acum înainte va fi altfel, suferința, în acele momente, îl copleșea. A fost lângă enoriașii lui, până în ultima zi în care picioarele l-au mai ținut. Din cauza suferinței sale a fost nevoit să se pensioneze, la cerere, în luna mai, anul 2009. A predat ștafeta altor preoți, care au urmat la aceste biserici din Căpătanu, Arva și Valea Rea. La Capatanu, s-au succedat pr. Bogdan Pogan, apoi pr. Marcu Adrian și acum pr. Călțun Gelu. La Arva, doar Calțun Gelu. La Valea Rea a fost pr. Lățcan George Marian, iar acum pr.Gavrilă Ticu.După pensionare, a avut dureri şi necazuri, dar părintele Gheorghe și-a asumat și dus totul cu smerenie și demnitate. În viața personală a fost un soț și un tată devotat, a crescut și a educat un copil deosebit, fiind un exemplu pentru cei din jur. În data de 16 noiembrie 2024, s-a stins din viață, după o îndelungată și grea suferință, îndurată cu stoicism.
Înfăptuirile gospodărești ale părintelui Gheorghe Țigăeru
A desfăşurat nu numai activitate preoţească, au fost și preocupările administrativ-gospodăreşti, îngrijindu-se de lucrările de întreținere la toate bisericile. Enumerăm, mai jos, câteva din înfăptuirile gospodăreşti ale părintelui Gheorghe Țigăeru la bisericile Prahuda, Căpătanu, Arva, Valea Rea: s-a preocupat îndeaproape şi a intervenit la autorităţi pentru reparaţii și lucrări de consolidare a bisericilor după cutremurul din 1977; curăţenie generală, întreţinerea spaţiilor verzi și a cimitirelor; lucrări de reparaţii la instalaţia electrică, tâmplărie (uşi, geamuri şi mobilierul unităţii); repararea, învelirea clopotnițelor; întreținerea, învelirea cu tablă a casei parohiale; împrejmuirea cimitirelor cu garduri din sârmă-plasă. Impresionat de frumuseţea vechiului locaş de cult — Biserica „Sfântul Gheorghe” de la Valea Rea şi apreciind valoarea sa istorică şi culturală, a fost preocupat de renovarea întregului ansamblu, făcând demersuri la autorităţi în acest sens. A început restaurarea picturii, dar din cauza sănătății nu a terminat, pensionându-se. Aceste lucrări par simple, dar foarte greu erau de realizat în timpul comunismului, toate acestea dincolo de misiunea lui ecumenică, cu o parohie cu enoriași puțini, mulți truditori ai pământului, iar părintele nu obișnuia să meargă prin sat să ceară bani, el cunoştea foarte bine realităţile cu care se confruntă fiecare familie, știindu-le situația materială, deoarece a crescut cu ei, fiind satul lui natal. A fost trup și suflet pentru enoriașii lui, pentru biserici, pentru generațiile de oameni creștinați, cununați, spovediți, înmormântați, vieți și vieți cu vise, bucurii, păcate, tristeți, împliniri, neâmpliniri. Câte o fărâmă din sufletul lui Gheorghee sădită în inima fiecăruia din enoriașii lui.
Un interviu cu părintele GheorgheȚigăeru
Interviul a fost realizat în vara anului 2015, de către preotul Daniel Bahnea și publicat în revista „Glasul Adevărului”.Pr.Bahnea Daniel, din Arva, comuna Broșteni, a învăţat la Seminarul din Buzău, a studiat la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, lucrează la Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei. Este profesor la Seminarul Teologic din Buzău și spiritualul Seminarului. Fiind din Arva, avea deseori plăcerea să-l viziteze pe părintele Țigăeru, mai ales când era elev la Seminarul Teologic din Buzău și să poarte conversații pe teme de istorie, religie, dogmatică. Când era student la Institutul Teologic din București i-a luat un interviu, înregistrat pe care mai târziu l-a publicat în revista „Glasul Adevărului”, cu titlul „OAMENI ȘI GÂNDURI DIN VEACUL DE IERI ȘI CEL DE AZI”
Gânduri după înmormântarea părintelui
Daniel Bahnea: „Părintele Gheorghe Țigăeru și-a dat sufletul în mâinile Celui pe care l-a slujit o viață întreagă. După ani de durere, de suferință, a trecut la odihna cea veșnică omul căruia îi datorez, într-o măsură hotărâtoare, tot ceea ce sunt astăzi. Acest om mi-a fost și îmi va rămâne până la sfârșitul vieții un model și un părinte în toată puterea cuvântului. Părintele m-a afundat „de la moarte, la viață”, în apa Sfântului Botez, m-a întărit cu darurile Sfântului Duh, prin Sfânta Taină a Mirungerii și m-a împărtășit cel dintâi cu Trupul și Sângele Mântuitorului. El m-a introdus, pentru prima dată, în Sfântul Altar și lui îi datorez ultima cuminecătură a tatei. De la părintele Țigăeru am înțeles că preotul trebuie să fie un om al cărții și al cunoașterii, un om al căutărilor. Iar el așa a fost. Am atâtea motive de recunoștință și de mulțumire față de dânsul, pentru orele și zilele pe care le-am petrecut alături, printre amintiri, povestiri și destăinuiri... câte lecții primite! Vă mulțumesc, scumpe părinte, pentru încrederea neclintită pe care mi-ați acordat-o! Să vă dăruiască Dumnezeu toate bucuriile (așa cum ne urați mereu) cerești și să vă sălășluiască în curțile Sale!”
Stana Georgescu: „ Un învățăcel care-și cinstește <<dascălii>> - minunat lucru în lume. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în Împărăția Sa de lumină și pace pe părintele care a lăsat urme așa de frumoase într-un suflet frumos!”
Alanei Ion: „ Dumnezeu să-l odihnească în liniște, lumina și pace pe părintele Gheorghe Tigaeru, care ne-a spus și învățat numai lucruri bune despre viața! Nu te voi uita niciodată părinte!”
Nica Mocanu: „Țărâna să-i fie ușoară, veșnică pomenire și îndelungă să-i fie amintirea. Dumnezeu să-l ierte pe cel ce ne-a botezat copii și ne-a cununat religios!”
Preot din zonă: „ Plânge azi comuna Mera, Valea Rea amar jelește, căci un om cu suflet mare, pleacă și ne părăsește. E părintele Gheorghiță, fiu iubit și ascultat în lucrarea preoției, de toată lumea din sat. Şaptezeci și șase de ani trecură, de când ca prunc a venit. Tata Toader, mama Sofia, mult copilul și-au iubit, l-au ajutat în școală, ca să ajungă om mare. Nu a renunțat la școală, ascultarea, munca, cinstea și darul lui Dumnezeu, cu el au fost mereu și nimic nu i-a fost prea greu, seminarul, facultatea, preoția. A slujit lângă doamna Jana, rostul și l-au împlinit. E durerea despărțirii - dânsa azi privește în urmă și oftează - jale mare…stând în gânduri cu aducerile-aminte. Numai fiul Valentin, știe-n suflet ce o doare și-i oferă alinare. E durerea despărțirii, oare noi ce putem face? Noi avem legea iubirii, chiar de părintele Gheorghiță, predată. Noi nu te vom uita, căci părinte drag ne-ai fost și vom urma povața ta, că ne-ai dat sfatul cel bun și cu inimă curată, să slujim Domnului. Trecu viața pe pământ, iar acum se deschide ceru, să primească al tău suflet, preot Gheorghe Țigăeru.”
Foto: părintele Daniel Bahnea, la mormântul părintelui Gheorghe Țigăeru
Să ne rugăm pentru el, să nu-l uităm
Părintele a plecat dintre noi cu bucuria misiunii împlinite. A botezat, a cununat, a fost stâlp al sănătăţii din zona noastră şi stâlp la parohiile la care a slujit. A plecat într-o lume mai bună unde va avea sigur loc printre îngeri. Să nu-l uităm pe părintele Gheorghe, care a reuşit să fie iubit, respectat, un părinte bun și iubitor, în comuniune cu toţi fraţii preoţi. Să credem că părintele Gheorghe va ajunge acolo unde a fost chemat şi să ne rugăm pentru el, să nu-l uităm. Cu siguranță, numărul mare de credincioşi care au ţinut să participe la înmormântare, nu au venit doar pentru prestigiul familiei, ci şi pentru părintele Gheorghe, un om care, cum se spune, „a ars în picioare”. Să vă fie cinste, dragă familie, pentru asemenea tată, soţ, preot. „ Dumnezeu să-l ierte, să-l primească și să-l odihnească în Împărăția Sa, pe dreptul preot Gheorghe Țigăeru! ”. Veșnica lui pomenire din neam în neam!
A consemnat: Prof. Vasile Tarciniu, Odobești
Foto: Prof. Vasile Tarciniu
Video: Prof. Vasile Tarciniu
Profesorul de matematică Vasile Tarciniu este colaborator al Ziarului de Vrancea
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Local
AUDIO | Reportaj difuzat la Radio România Actualități despre dezbaterea de la sala „Balada” pe tema colectării deșeurilor din Focșani
De același autor
