Și El a trecut...pe lângă mine, pe străzile vechiului Focșani. În memoria lui Radu Rush Dochioiu
Despre personajul meu de azi, s-au vorbit multe și s-au speculat fel de fel de păreri; mi-ar fi fost nespus de ușor să intru în paginile internetului și să extrag informații, pe care să vi le prezint și dumneavoastră, dar nu am făcut niciodată acest lucru și vă asigur că nici de acum înainte nu voi proceda așa! Scriu doar despre amintirile și trăirile mele, despre oameni și întâmplări! Probabil că mulți dintre dumneavoastră, în tinerețe, l-ați cunoscut pe RADU DOCHIOIU, care era un om simpatic, poate puțin parșiv, dar care oricând era în stare să întindă o mână de ajutor oamenilor care îl solicitau când se aflau în nevoie. Ajuta cât putea de mult în special, OAMENII STRĂZII! Despre el au circulat multe povești, legende aș putea spune, nu știu câte dintre ele sunt adevărate dar...ce vă voi povesti eu, sunt amintiri reale. Și spun amintiri pentru că l-am cunoscut pe Radu!
S-a născut în data de 6 august 1952 în comuna Nereju, județul Vrancea. Când avea aproximativ 16 ani, s-a mutat împreună cu părinții în localitatea Odobești, era fiul lui Ștefan și Bucura. Relația sa cu părinții nu a fost una apropiată fiindcă aceștia obișnuiau să consume alcool, să se certe des de față cu el, fapt ce l-a determinat pe tânărul Radu, să stea departe de acest viciu! Ocazional consuma bere sau vin cu sifon. Alcoolul se pare că a adus și sfârșitul tatălui său. Prima dată când l-am văzut pe Radu Dochioiu, a fost pe la sfârșitul anilor '70, când obișnuia să organizeze discoteci pentru tineri la Casa de Cultură din Focșani. Era un tip interesant, care purta blue-jens, tricou cu mânecă scurtă alb cu dungi roșii, ochelari de soare și barbă. O asemenea ținută însemna un adevărat curaj în anii aceia, când puterea comunismului nu cunoștea limite. Fiind un om curajos, se strecura ușor de ochii vigilenți ai miliției sau securității.
Mai avea un AS în mânecă! Stăpânea destul de bine câteva limbi străine, în special germana. Unii tineri, îi spuneau chiar ,,Neamțul"! În acea perioadă se tot vorbea prin Focșaniul nostru vechi că, într-o vară, fiind la Mare în stațiunea Eforie a auzit un turist cum țipa după ajutor, gata să se înece. Văzând pericolul de moarte, nu a stat nicio clipă pe gânduri, s-a aruncat în valurile mării și a salvat viața acelui om. Acel turist era cetățean german! În semn de recunoștință i-a făcut cadou un autoturism Mercedes, de culoare albă. Cu acea mașină și eu l-am văzut de multe ori. Mai târziu și-a schimbat mașina primită cadou, tot într- un Mercedes, dar negru. Se zvonea la un moment dat că nu ar fi deținut permis de conducere, dar acest lucru nu a fost confirmat. La cât de mult fusese verificat și aflat în atenția securității, era imposibil să fi circulat fără permis. Te cucerea imediat de cum deschidea gura! Așa...probabil l-a cucerit și pe marele regizor SERGIU NICOLAESCU, care l-a distribuit în filmele sale pe Radu Rush în multe scene de cascadorie. Până în anii Revoluției, prin 1986, sătul de încercările de a părăsi țara definitiv, a renunțat la acest vis de a trăi în occident și o perioadă a fost angajat la fostul I.J.P.I.P.S. Lucra pe post de merceolog. Cum pe vremea aceea se lucra mult pentru export, directorul de atunci, inginerul Ion Doldor, se ajuta mult de Dochioiu, folosindu-l ca translator în limba germană, când fabrica avea contracte cu nemții, în special. Și aici mă refer la ,,EUROPALEȚI" care se confecționau la atelierul de tâmplărie situat în incinta fostului Castel de Apă. Într-una din zile când muncitorii erau la schimbul ll, în jurul orelor 18, în fața atelierului de tâmplărie s-a oprit un trailer. Din el cine credeți că a coborât? Chiar Radu Dochioiu! A vrut să stea de vorbă cu unul dintre maiștri. Fiind trecut bine de ora 16, aceștia nu se mai aflau la servici, dar în locul lor se afla șeful de echipă, numit dintre cei mai pricepuți meșteri. Șeful de echipă Radu Constantin zis Paul Antonescu, l-a recunoscut imediat pe merceolog și l-a întrebat cu ce ocazie la acea oră, la fabrică. Acesta i-a răspuns că a venit cu delegatul neamț, pentru a încărca trailerul cu ,,EUROPALEȚI". Bineînțeles că șeful de echipă nu a fost de acord să livreze marfa, în lipsa șefilor de secție! Nu vă spun ce tare s-a supărat Radu Dochioiu! Pe undeva, situația devenise chiar comică pentru că el îi explica delegatului, care era și șofer, că nu poate rezolva transportul fiind târziu, pe de altă parte, se certa și îl amenința pe șeful de echipă că toată problema, a doua zi la prima oră, va fi pusă pe masa lui Doldor. Era atât de agitat că la un moment dat i se adresa șefului de echipă în limba germană, iar cu delegatul neamț vorbea românește. Nimeni nu mai înțelegea nimic! Sesizând situația Dochioiu a început să râdă, a înjurat românește și a revenit a doua zi, când maiștrii erau la serviciu și au rezolvat problema transportului.
Radu era tipul de om pe care niciodată nu puteai fi supărat! Tot pe la mijlocul anilor '86, mama sa locuia în cartierul Obor. Vă povesteam că relația sa cu părinții nu a fost foarte apropiată, însă nu ezita să îi ajute. Într-o zi a venit la ,,Castel" de unde a obținut o aprobare de la maistrul Clipea și magazionerul Șorodoc și a încărcat cu doi manipulanți o remorcă cu deșeuri, pe care a dus-o mamei sale pentru a avea cu ce face focul pe timp de iarnă. Unul dintre manipulanții care au descărcat remorca cu deșeuri în curtea mamei din cartierul Obor, ne-a povestit ce s-a întâmplat când Rush a ajuns în fața porții cu acestea. Mama sa în loc să se bucure, l-a făcut de tot râsul! I-a reproșat că trece foarte rar pe la ea și că din cauza cu*velor nu își va găsi rostul în viață! Era un tip foarte sufletist, dornic de aventură și arăta foarte bine. Era uns cu toate alifiile cum se spune pe la noi. Nu se dădea înapoi de la nimic, mai ales de la plăcerile oferite de viață.
Mai târziu după Revoluția din '89, l-am întâlnit pe personajul meu pe Bulevardul Unirii, se afla în fața unui magazin ,,Non- Stop" situat în fața bisericii Capela- Militară. Executam un serviciu mobil de patrulare împreună cu un coleg polițist când am primit prin stația-radio un apel, pentru a mă deplasa la locul mai sus amintit. Mi se explica de către Ofițerul de serviciu că la locul indicat, ar fi o stare conflictuală. Ajuns la fața locului am constatat că un polițist care era de serviciu în acea zonă, oprise pentru legitimare o persoană. Acea persoană era Radu Dochioiu. Am întrebat ce se întâmplă iar acesta când m-a văzut a tresărit, m-a îmbrățișat și m-a întrebat:
,,Te-ai făcut polițist?” i-am răspuns afirmativ și m-a felicitat! L-am întrebat pe colegul meu ce s-a întâmplat; fiind mai tânăr, nu îl cunoștea și...de aceea se iscase un dialog contradictoriu. Mi-a spus: ,,L-am întrebat pe domnul cum se numește, l-am rugat să se legitimeze și ce caută la acel <<Non- Stop>>"!
„Și ce a urmat?” l-am întrebat.„Mi-a spus că s-a oprit la acel chioșc, să își cumpere un pachet de țigări, Kent” am adăugat eu. „Dar îl cunoașteți?” m-a întrebat colegul care îl legitimase. „Continuă”, l-am rugat. „După ce mi-a spus că dorește să își cumpere un pachet de Kent, l-am întrebat cum se numește și mi-a spus”: ,,Eu sunt Radu Dochioiu puștiule și am luptat în batalionul Căștilor- Albastre conduse de generalul Morion"! - Acum că vrea să cumpere omul țigări am înțeles, dar că a luptat în Forțele O.N.U.nu prea cred. Și de aici a pornit conflictul verbal, pe un ton ridicat.
I-am spus colegului că îl cunosc și că...într-adevăr se numește Radu Dochioiu. În glumă, i-am mai spus colegului mai tânăr că Rush fuma țigări Kent de pe timpul lui Ceaușescu dar că a luptat în trupele Căștilor - Albastre, nici eu nu sunt sigur, dar acesta era Radu Dochioiu, plin de imaginație în orice moment.
Deși fusese urmărit de securitate și poate de multe ori hărțuit, el nu purta mânie. Cel puțin cu băieții de la poliție avea o relație foarte prietenoasă. Intra în cabinetul șefului poliției municipiului Focșani foarte ușor, fără să se înscrie în audiență.
,,Am trecut pe la nea Mircea (comandantul) să îi mai povestesc câte ceva”, îi spunea el Ofițerului de serviciu. Când eram liber și mergeam pe stradă cu soția și se întâmpla să mă găsesc cu el, avea obiceiul să dea mâna cu mine într- un fel protocolar, iar soției îi spunea: „Sărut mâna cu pioșenie, frumoasă doamnă"! soțul dumneavoastră este foarte cumsecade! Îi plăcea să mă laude!
În fața blocului unde locuia, în cartierul nou din Bahne, într-o parcare își amenajase într-o rulotă un fel de bar. Bărulețul funcționa până noaptea târziu, dar niciodată acolo nu a fost tulburată liniștea. El singur făcea ordine și dacă vreun client chefliu vorbea tare, îl lua de umeri și îl trimitea acasă, spunându-i: „Lasă că și mâine este o zi"! Era respectat și avea acea forță de a se impune. Se mai întâmpla să mă invite la o cafea și dacă îl refuzam, avea o replică: Dacă mă refuzi „să plângă Bety și Robert", nimeni alții decât cei doi copii ai săi pe care obișnuia să-i plimbe de mână prin oraș. Pe lângă cascadoriile și aventurile sale prin această lume, lui Radu îi plăcea foarte mult să se relaxeze la pescuit.
Era singurul loc unde își găsea liniștea. Poate ați sesizat că acest capitol, este scris la timpul trecut. Da, pentru că din păcate, Radu Dochioiu (Rush) s-a stins în ziua de 28 decembrie 2014, la trei zile după Sfântul Crăciun. A fost diagnosticat cu metastază hepatică, după ce fusese diagnosticat cu metastază la un plămân (operat dar...fără succes). A fost internat de urgență la spitalul Santo-Spirito din Roma, în ultimele 48 de ore din viața lui, după ce făcuse terapie acasă. Își doarme somnul de veci în cimitirul ,,Prima- Porta" situat tot în Roma.
Așa cum mi-a relatat fiica sa, Beatrice, relația lui Radu cu copiiii săi nu a fost una prea caldă dar...aflând de suferințele sale, s-au apropiat mai mult. Atât Beatrice cât și Robert au învățat de la tatăl lor, ce înseamnă altruismul.
,,De la el am învățat împreună cu fratele meu să fim generoși! Se lăsa pe el și dădea altora"! (Beatrice Dochioiu).
Dacă pe această lume Radu Dochioiu a avut o viață agitată, în Cer...poate și-a găsit liniștea. Cred acest lucru, privind poza sa de pe mormânt, unde ține în mâini un pește, lucrul care...îl liniștea cel mai mult: Pescuitul!
Dumnezeu să îl odihnească în pace!
,,Ai avut o viață scurtă, dar intensă, și vei rămâne în amintirea tuturor!”
Mulțumesc copiilor săi, Beatrice și Robert pentru informații și să aibă putere să nu îl dea uitării!
A scris pentru dumneavoastră și pentru Radu Rush cu „PIOȘENIE”...pentru că și El a trecut pe lângă mine, pe străzile vechiului Focșani!
Daniel Mușat - Mureșanu Focșani
București
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
