S-A DUS O LEGENDĂ…
Zilele acestea a plecat dintre noi, în mare grabă, Corneliu Şt. Marcu, bădia sau bădica, aşa cum îi spuneau prietenii.
Era în acest apelativ o recunoaştere a unei boierii umane şi intelectuale, o recunoaştere a unei vieţi zbuciumate trăite de preotul Ştefan Marcu şi împreună cu el de întreaga familie, pentru vina de a nu se fi închinat la Antihrist.
L-am cunoscut din copilărie, când a ajuns la Negrileşti cu mama sa, prezbitera Elena Chifulescu, soţia preotului Ştefan Marcu, învăţătoare prigonită de ,,ciuma roşie” pentru vina de a fi fost căsătorită cu ,,preotul-martir al rezistenţei vrâncene”. Pentru a putea supravieţui şi a-şi creşte copiii, învăţătoarea Elena Chifulescu a divorţat de preot. Doamna învăţătoare Chifulescu a funcţionat la Şcoala Negrileşti un an sau doi, timp în care Corneliu învăţa la Bârseşti, deoarece la Negrileşti nu funcţionau clasele V-VII. Copil fiind, la vremea aceea m-am întrebat de ce pe mamă o cheamă într-un, iar pe copil în alt fel.
Ne-am revăzut după ani şi ani când eu am ajuns profesor la Şcoala Cârligele, iar el era inginer la CAP-ul din comună, la o fermă din Bonţeşti. Ne-am recunoscut datorită doamnei învăţătoare Elena Baciu care a legat firul din anii copilăriei. Era acum un bărbat falnic şi impetuos sigur pe vorba şi pe opiniile sale, un bărbat care spunea verde-n faţă tot ce gândea, fără să ocolească adevărul nici măcar cu o centimă. Parcă uneori era prea categoric şi tranşant.
Am observat foarte repede că mai marii zilei nu-l agreau, deşi era un om foarte generos şi deschis. Nu l-am întrebat niciodată de acea situaţie, pentru că el nu se plângea de nimeni Cum eu făceam naveta pe jos de la Bonţeşti la Coteşti, de unde luam autobuzul spre Focşani, având acelaşi drum şi el, venea şi mă lua cu şareta de la şcoală şi mergeam la Coteşti. Când era vreme rea, iar el nu era la fermă, venea vizitiul şi mă ducea la Coteşti.
De la Cârligele, Corneliu Marcu a plecat la CAP Soveja. Am rămas buni prieteni, deşi ne vedeam destul de rar. Abia după decembrie 1989 ne-am apropiat mai mult după ce eu am scăpat de navetă.
Revelaţia mea a fost atunci când am început proiectul ,,Asociaţia Simion Mehedinţi”. A venit cu tot entuziasmul de care era în stare, a devenit membru activ al Asociaţiei, a participat la multe din activităţile noastre, a atras câţiva colaboratori la Zilele ,,Simion Mehedinţi” sau la revista Milcovia (prof. Ion Coja, Răzvan Codrescu etc.) Îmi aduc aminte cu plăcere cât a fost de entuziast atunci când am retipărit lucrările lui Simion Mehedinţi: Parabole şi învăţături din Evanghelie (20.000 de ex); Altă Creştere. Şcoala muncii (3000 de ex.) şi Creştinismul Românesc (3500 de ex.), tiraje ,,gigant” pentru acele timpuri. Tot timpul ne îndemna să mai retipărim Altă creştere. Şcoala muncii pentru că tinerii au nevoie de pedagogia lui Mehedinţi.
Corneliu Marcu avea vocaţie de educator şi de sfătuitor, motive pentru care de multe ori l-am îndemnat să pună pe hârtie ceea ce spunea cu atâta har prin cuvânt. Cred că va fi lăsat ceva scris pentru că avea lecturi temeinice de istorie, cultură populară, ne mai vorbind despre cultura sa creştină din care m-am adăpat deseori.
Astăzi la despărţirea de Bădia Corneliu Marcu, îndemn pe cei ce i-au stat aproape şi îi cunosc mai bine frământările să dea formă scrisă acelor gânduri.
Las o lacrimă să cadă şi un gând pios pentru cel plecat prea devreme dintre noi. La una din ultimele întâlniri lasă o uşă deschisă spre viitor. Era foarte bucuros că în toamnă va fi socru…
Bunul Dumnezeu să te aibă în pază, dragul meu prieten!
Costică NEAGU
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
