Puiu Siru a predat documentele Revoluției din decembrie 1989 de la Focșani înainte să moară
Premoniție? Cu câteva zile înainte să se prăpădească, revoluționarul a predat la Arhivele Naționale mai multe documente din timpul evenimentelor din decembrie 1989 de la Focșani, dar și o fotografie de la o ședința a Consiliului Județean de Salvare Națională, alături de o copie după legitimația sa de membr u.„Securitatea o vom desființa! În acest moment Armata, Miliția și Securitatea sunt de partea noastră. Nu avem de cine să ne temem. Dar ce ne facem mâine? Cine ne dă mâncare? Cine ne apară? Trebuie să ne apărăm singuri” - se arată într-una din cuvântările ținute în fața mulțimii adunate în Piață Unirii, pe 22 decembrie 1989 care pare extrem de actuală. Directorul Direcției Județene a Arhivelor Naționale Vrancea spune că documentele scrise din perioada 22 decembrie 1989 și 15 ianuarie 1990 sunt rare. Liviu Ioan Stoiciu crede că Puiu Siru a avut o premoniție înainte să închidă ochii.
Revoluționarul Paraschiv Usturoi, alias „Puiu Siru” , fostul director al Culturii vrâncene, care a trecut în neființă cu cîteva zile înainte de primul tur al alegerilor prezidențiale din noiembrie 2009 (n.r. pe 19 noiembrie 2009), a predat Direcției Județene a Arhivelor Statului mai multe documente legate de evenimentele din decembrie 1989 cu doar trei zile înainte de a se prăpădi la ușa biroului său. Este vorba despre mai multe documente olografe întocmite pe 22 decembrie 1989, ziua în care a fugit dictatorul Nicolae Ceaușescu, iar vrâncenii au ieșit și ei în stradă în număr mare, dar și din perioada tulbure care a urmat, în care s-a făcut transferul de putere între Partidul Comunist Român și primul Comitet Județean de Salvare Națională, din care au făcut parte 28 de revoluționari, în frunte cu disidentul anticomunist Liviu Ioan Stoiciu. Chiar dacă multe nu sunt documente oficiale, notițele predate de Puiu Siru conțin zeci de nume de vrânceni care s-au implicat în evenimente, împărțiți pe „Comisii revoluționare". În plus, acestea arată problemele stringente din acea perioada, în care zvonurile despre otrăvirea apei potabile din Focșani sau lipsa aprovizionării cu alimente se propagau din gură în gură și creau panică în rândul populației. Interesant este că notițele din ședințele revoluției erau luate pe coli de hîrtie cu antentul Comitetului Județean Vrancea al PCR. Comunicatele dictate de Liviu Ioan Stoiciu, cel care a condus județul Vrancea timp de 73 de zile în acea perioada grea, și scrise de Puiu Siru, erau mai apoi citite mulțimii adunate în Piață Unirii din Focșani, care aștepta cu înfrigurare vești din primele zile de libertate după jumătate de secol de comunism. Acum, la 20 de ani de la revoluție (n.r. 35 de ani în decembrie 2024), „anticomuniștii" vrânceni se adună prin piețele publice, dar cu scopuri de „băieți deștepți".
„Securitatea o vom desființa!"
Pe două dintre aceste foi de hîrtie se află cuvântari susținute în față oamenilor adunați în Piață Unirii din Focșani, pentru că veștile trebuiau transmise în timp real, într-o perioada în care nu existau telefoane mobile și nici acces la internet, însă manipularea fostului regim nu capitulase.
„Cetățeni, Va vorbesc în numele membrilor Consiliului de Salvare Națională din județul Vrancea. Acum câteva momente s-a sfârșit prima noastră întrunire, hotărîrile luate vor ajunge la cunoștința dvs prin noul ziar local. Consiliul m-a împuternicit să vă rog să respectați valorile materiale și spirituale ale județului. S-au luat măsuri pentru asigurarea aprovizionării populației cu alimente, apă, energie electrică. Pentru asigurarea ordinii și liniștii publice. Apelăm la conștiința tuturor de mâine începând să vă reluați activitatea la locurile de muncă pentru a asigura hrană familiilor voastre, în special oamenii muncii din industria alimentară", se arată în documentul întocmit după prima ședința a Comitetului Județean de Salvare Națională Vrancea.
Puiu Siru, în calitatea sa de artist, era un fel de purtător de cuvânt al acestui Consiliu Județean incipient. Iată ce le-a transmis vrâncenilor de la balcon după fuga dictatorului:
„Securitatea o vom desființa! În acest moment Armata, Miliția și Securitatea sunt de partea noastră. Nu avem de cine să ne temem. Dar ce ne facem mâine? Cine ne dă mâncare? Cine ne apară? Trebuie să ne apărăm singuri casele, magazinele, locurile de muncă. Să ne alegem singuri cine să ne conducă provizoriu până la formarea noului guvern. Fiecare om al muncii să meargă la unitatea la care lucrează în vederea organizării conducerilor și să ia măsuri pentru pază și ordine pentru a se preveni evenimente care să ne lase fără locuri de muncă. Să facem pichete de muncitori cu banderole, însoțite de cadre militare care să asigure ordinea și liniștea în oraș", se arată într-un alt document predat de Puiu Siru.
„ Eram revoluționarii din <<1848, în fapt niște naivi"
Scriitorul Liviu Ioan Stoiciu, care s-a aflat în fruntea județului până în prima parte a anului 1990, recunoaște paternitatea unor asemenea cuvântări care au fost ținute în față oamenilor care umpleau Piața Unirii din Focșani. „ Asemenea cuvintari se țineau în Piața Uniri (n.r. din Focșani)i, care se umplea zilnic, în zilele în care încercam să încropim o echipă care să conducă județul. Citeam numele și din Piață erau contestați și așa s-a ajuns la un Consiliu curat, sau așa era iluzia. De fiecare dată, după ședință, se ținea o asemenea cuvântare. Din păcate n-am avut timp să țIn un jurnal, deși ar fi fost important. Dar eu dormeam acolo, în frig... <<La Casă Albă>> nu erau nici geamuri. Au venit «revoluționarii» cu topoare și au tăiat până și tocurile de la uși. S-au luat televizoare, covoare, tot. Lumea vorbea de un bufet, dar nu mai exista. Stăteam acolo, eram revoluționarii din <<1848, în fapt niște naivi>>", ne-a spus Liviu Ioan Stoiciu, care a fost printre puținii care nu și-a luat certificat de revoluționar scârbit de ce a urmat după răsturnarea regimului. Într-un articol mai vechi din ziarul nostru, scriitorul Liviu Ioan Stoiciu declara că revoluția, dacă a existat, a fost deja confiscată de „băieții deștepți ai României". El, alături de mulți dintre cei care credeau atunci în schimbare, nu a făcut decât să „ încălzească locul” pentru neocomuniști. Stoiciu a catalogat că fiind aproape incredibilă premoniția lui Puiu Siru, cu care a avut o relație apropiată, de a preda aceste documente la Arhivele Naționale înainte de a închide ochii. „E abosolut premoniție, că doar nu s-a sinucis!", a comentat L.I.S.
„Erau doar documente de supraviețuire"
Petre Obodariu, directorul Direcției Județene Vrancea a Arhivelor Naționale, spune că documentele sunt foarte importante întrucît s-au păstrat foarte puține hârtii oficiale din perioada cuprinsă între 22 decembrie 1989 și 15 ianuarie 1990. „Domnul Puiu Siru a venit cu câteva zile înainte de a muri cu aceste documente, pe care le-am fotocopiat. I-am spus că nu avem deloc documente din acea perioadă și s-a oferit să ni le aducă. Probabil că într-un fel știa că n-o să mai fie! O să le integrăm în colecția de documente a Direcției noastre. Sunt documente importante atâta vreme cât nu există altele. Sunt documente scrise în general de mână pentru că nu a existat o corespondență normală în acele zile. Cei care au preluat conducerea județului nu aveau experiență birocratică. Așa se explică și golul dintre 22 decembrie 1989 și 15 ianuarie 1990, pentru că eu nu am văzut niciun document din acea perioada. Noi am preluat arhivă de la CPUN, dar începe cu jumătatea lunii ianuarie (n.r. 1990), când apar primele documente administrative", ne-a declarat directorul de la Direcția Județeană Vrancea a Arhivelor Naționale. Spusele directorului Petru Obodariu sunt confirmate și de Liviu Ioan Stoiciu. „ Nimeni nu spunea nimic atunci, două săptămîni nu s-a primit nimic oficial. Fiecare făcea ce putea pe plan local. Documentele oficiale se primeau doar la nivelul Armatei. Într-adevăr e un gol masiv, nu s-au emis acte oficiale, erau doar documente de supraviețuire", ne-a spus scriitorul, care trăiește acum în București.
„ Poezia administrației libere"
Printre documentele de valoare istorică predate la Arhivele Naționale se numără și o scrisoare dactilografiată trimisă la București, Comitetului Salvării Naționale, în care se dau asigurări că „Întreagă populație a județului Vrancea este alături de poporul român și de întreaga țară. Pe străbunele plaiuri vrâncene ca și în orașul Unirii Focșani, este ordine și este asigurată continuitatea întregii activități. Armata asigură, alături de gărzile patriotice, paza bunurilor și ordinea". Aceasta este poezie administrativă a acelor zile în care înmugurea libertatea de exprimare și nimeni nu credea că 20 de ani vor fi prea puțini pentru a ne maturiza democrația. Tocmai de aceea gestul lui Paraschiv Siru Usturoi este nu doar unul nostalgic ci și util celor care vor să documenteze revoluția de la Focșani, despre care mulți încă se întreabă și astăzi dacă a fost sau nu a fost. (Silvia VRÎNCEANU)
Articol republicat în Ziarul de Vrancea.Prima publicare a fost în luna decembrie 2009