Profesorul vrâncean Sorin Pantelimon: PĂDUREA - Scut protector al bazinelor hidrografice
Pădurea constituie un factor de echilibru al mediului geografic prin atenuarea extremelor în cadrul proceselor dinamice care se desfășoară în natură.
Prin situarea lor în special în regiunea munților și dealurilor înalte, în zone cu mare energie de relief și cu pante pronunțate, respectiv în regiunile cele mai bogate în precipitații și mai expuse la o denudație accelerată, pădurile dețin rolul unui adevărat scut de protecție, care asigură pe de o parte o regularizare a scurgerilor de suprafață, iar pe de altă parte o alimentare echilibrată și permanentă a rezervelor de apă subterană.
Cercetările efectuate până în prezent atestă rolul pădurii în atenuarea viiturilor și în diminuarea efectelor marilor inundații.
Pădurile au o capacitate de reținere și înmagazinare în sol de 10000 mc, apă pe an pe ha. Pentru a produce lemn, pădurile consumă din aceasta 3000-4000 mc, restul de 6000-7000 mc apă se înmagazinează ca rezervă, iar prin stratul freatic alimentează debitul izvoarelor. Sub aspectul protecției solului și apei, pe lângă extinderea vegetației forestiere interesează modul de amplasare a pădurii pe versant și în special structura acesteia, care este determinată în principal de modul de gospodărire aplicat. În această direcție se poate sublinia că sub o pădure de fag, cu consistență de 0,9 cu litieră (strat de frunze moarte și alte resturi vegetale și animale care acoperă solul în pădure), eroziunea solului este de 84 ori mai mică decât pe terenul descoperit, iar sub aceeași pădure fără litieră efectul este de numai 6 ori mai mic.
Foto: În zonele montane a bazinelor hidrografice cu suprafață până la 4000 ha, debitele maxime au fost cu 35-40% mai mici în bazinele complet împădurite și cu 25% mai mici în bazinele acoperite pe jumătate cu pădure.
Foto: De pe terenurile agricole în pantă, cu eroziune excesivă și de adâncime, se pot scurge debite solide specifice până la 50-120 mc/ha/an, în timp ce pe terenurile acoperite cu păduri cu consistență plină, transportul de aluviuni este de 65-250 ori mai mic.
Foto: Turbiditatea medie a râurilor (gradul de încărcare), în bazinele de recepție bine împădurite este sub 100 g/mc față de până la 5000 g/mc în zonele înalte, neîmpădurite și cu substrat litologic friabil.
Foto: Nici un alt ecosistem terestru, nu asigură un echilibru mai complex şi o mai mare stabilitate, decat pădurea. Spaţiile verzi, indiferent de apartenenţă şi destinaţie, servesc la îmbunătăţirea calităţii mediului, menţinerea echilibrului ecologic.
Foto: Rolul fizico-geografic al pădurilor se manifestă în câteva direcţii: geomorfologic, climatic, asupra solului, hidrologic, asupra culturilor agricole, asupra sănătății oamenilor și un rol social.
Foto: Intervenţia brutală în structura echilibrată a ecosistemului forestier prin tăierea rasă a pădurii, duce la creşterea scurgerii totale cu 40 % în primii ani de după tăierea pădurii.
Foto: Tăierile rase pe suprafeţe mari au dezavantajul de a favoriza eroziunea pe terenurile in pantă, de a deregla ciclul bioelementelor, de a tulbura brusc bioclima din apropierea solului şi alte consecinţe rezultând din modul exploatării, scoaterii lemnului, folosirii maşinilor, etc.
Foto: Ca urmarea a defrişărilor masive, criza ecologică se acutizează tot mai vertiginos, ducând la intensificarea proceselor de erodare a solurilor
Foto: Intervenţia brutală în structura echilibrată a ecosistemului forestier prin tăierea rasă a pădurii, duce la creşterea scurgerii totale cu 40 % în primii ani de după tăierea pădurii.
Foto: În urma despăduririi, frecvența viiturilor crește de 4 ori, timpul până la apariția vârfului viiturii scade sub jumătate, iar debitul maxim crește de 7 ori
Foto: Pădurile reduc până la 62% din viteza vântului, ce duce cu el o parte din umezeala solului, pe care îl usucă îl spulberă.
Autor: Sorin Pantelimon, profesor al Școlii Gimnaziale Jitia
