Procuratorul Cosor a pierdut definitiv în justiție Casa Apostoleanu, un simbol al vechiului Focșani, parte a istoriei acestor meleaguri
Joi 17 noiembrie judecătorii Tribunalului Vrancea au pronunțat soluția definitivă în acest dosar.”Solutia pe scurt: Respinge apelul ca nefondat. Definitivă. Pronunţată azi, 17.11.2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin grefa instanţei.” se menționează pe site-ul portal.just.ro Anterior pe 13 decembrie 2021 Judecătoria Focșani la faza de fond a procesului respinsese plângerea formulată de petent(n.r. procuratorul Marcel Cosor) ca neîntemeiată
Citiți și:O donație zbuciumată - Casa Apostoleanu din Focșani-articol publicat în Ziarul de Vrancea pe 20 decembrie 2021
În urmă cu 151 de ani, în nordul comunei urbane Focșani, marele boier și dregător Gheorghe Apostoleanu ridica frumosul edificiu cunoscut azi de multă lume pentru că este situat în curtea Spitalului Județean „Sf. Pantelimon”, în zona parcării respectivei unități sanitare.
Chiar dacă se prezintă într-o stare deplorabilă și pare abandonat de toți, acest lucru nu înseamnă că în spatele său disputele juridice și istorice nu sunt foarte intense.
Dimpotrivă, la Judecătoria Focșani s-a încheiat, pe 13 decembrie 2021 un proces interesant care poate avea legătură cu respectiva clădire și mai ales cu gestul nobil al doamnei Apostoleanu Tatiana Cecilia, care în urmă cu câțiva ani a hotărât că acest imobil, pe care îl stăpânea în proporție de 50% (teren + clădire) trebuie sa aparțină orașului Focșani și județului Vrancea.
Acest fapt a determinat-o să-și doneze partea ei de clădire, un lucru admirabil, ce-i drept însă cu condiția ca terenul, cota proprie, să fie achiziționat de administrația județeană, la un preț, probabil, convenabil ambelor părți.
Dar afacerea, deși părea simplă, s-a complicat dintr-o dată, când fostul partener de afaceri al doamnei în cauză a invocat unele clauze legale din cuprinsul actelor încheiate pe vremuri între dânșii și a încercat blocarea respectivei donații. Dacă va reuși sau nu, rămâne de văzut.
Până atunci, să încercăm să aflăm din documentele de arhivă ce a fost cu această superbă cladire, de la construire până în actualul moment.
A fost ridicată de Gheorghe Apostoleanu, un focșănean însemnat în secolul al XIX- lea și un învățat al acelor timpuri, cu studii juridice absolvite în Occident, personaj care și-a dăruit știința, atât la întocmirea primului Cod Civil românesc din 1864, cât și la alcătuirea Constituției tânărului stat românesc de la 1866.
Fiind ales în câteva legislaturi deputat sau senator, în Parlamentul României și-a servit țara de la înălțimea acestor ranguri și a făcut-o cum se cuvine, chiar dacă la epoca respectivă a avut destui defăimători. Starea lui materială, anterioară căsătoriei, nefiind una strălucită, a decis că trebuie să o îmbunătățească printr-o alianță matrimonială inspirată, așa că a găsit pe juna Smaranda Gâtză, odrasla unor podgoreni din zona Panciu, putred de bogați și a luat-o de nevastă pe când aceasta nu avea decât vreo 15-16 ani.
După oficierea ceremoniei de nuntă, părinții miresei au decis să procure o locuință noii perechi și au plătit un mare arhitect, cu siguranță unul străin, dar și numeroși muncitori angajați să înalțe micul palat al familiei Apostoleanu, chiar clădirea care azi așteaptă fondurile europene salvatoare a un secol și jumătate de istorie. În anul 1871 a început construcția cu așa de mare avânt încât s-a și încheiat în același an. Rezultatul era pentru Focșani unul remarcabil, iar târgoveții au putut admira din acel moment o casă cu un stil aparte, cu minunate elemente arhitectonice și încă un lucru care nu se mai întâlnea, probabil, decât la Galați sau Brăila, adică un luminator natural încorporat în arhitectura superioară a clădirii, care oferea casei Apostoleanu un farmec aparte și un element de distincție, ce i-a făcut pe focșăneni să țină minte mulți ani, după naționalizare, vestita de odinioară familie Apostoleanu.
La epoca aceea, lângă această casă nu era, evident, nici spitalul de azi, nici Intreprinderea de confecții. Existau doar grădinile întinse ale particularilor și la o oarecare distanță casa maleficului antiunionist Iordache Pruncu, cea atât de nefolositoare azi, situată în curtea Colegiului Cuza. Dar pe atunci, ambele clădiri, asemănatoare până la un punct, sclipeau de frumusețe și erau foarte bine îngrijite, poate chiar găsindu-se într-un fel de competiție una cu alta, deoarece proprietarii lor nu erau doar foarte bogați ci și foarte mândri.
Mai mult chiar Smaranda Apostoleanu a amenajat în această casă o sală de bal, pe pereții căreia a atârnat frumoase oglinzi venețiene și în care petrecerile se țineau lanț, cu tineri bogați veniți din toate colțurile țării pentru a-și găsi aici perechea potrivită. Dar nu doar acest lucru a făcut cunoscută clădirea.
La finele lui 1917, după un an extraordinar al Armatei Române (Mărăști, Mărășești și Oituz ), aici s-a semnat un armistițiu nu tocmai favorabil părții române, dar pentru câteva zile, clădirea și distinsa doamnă Smaranda i-a găzduit pe cei mai puternici oameni ai lumii din acel moment.
De-a lungul timpului, între aceste ziduri au mai poposit și alte personalități, printre ele putându-se aminti regele Carol I sau Ferdinand întregitorul.
În perioada interbelică, după moartea Smarandei, casa s-a împărțit între urmașii ei și cu mai mulți stăpâni nu a mai fost la fel de vestită ca pe vremea inimoasei soții a lui Gheorghe Apostoleanu, iar la naționalizarea din anul 1950, în clădire, comisia de confiscare a mai găsit doar o bătrână, pe Elena Manole, una dintre fiicele familiei Apostoleanu, cea care s-a încăpățânat să traiască, în ciuda tovarășilor aflați la putere, până în anul 1953 și să-i blesteme neîncetat pentru că au lăsat-o săracă lipită pământului.
După anul 2005 proprietatea a fost restituită doamnei Apostoleanu Tatiana Cecilia, care a putut să demonstreze că are dreptul doar la jumătate din dreptul de succesiune al vestitei familii Apostoleanu, iar de restul a rămas să se bucure Consiliul Județean Vrancea care, iată, încă din 2017, a beneficiat de respectiva donație și și-a întregit posesiunea, însă județul Vrancea nu a putut, încă, profita de ea din cauzele următoare sau altele
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
