Prin aproape, aproape! Interviu cu preotul-paroh Ion Miron de la Biserica ”Ovidenie-Armeni” din Focșani
Ziarul de Vrancea publică astăzi al șaisprezecelea interviu din seria celor realizate pentru cotidianul nostru de profesorii Elizia și Vasile Lefter, ”mai altfel”, cu vrânceni aflați în țară. Interviurile sunt publicate sub genericul „Prin aproape, aproape. Ei sunt ai Vrancei și ai Țării!”. Interviul de astăzi este realizat cu preotul-paroh Ion Miron de la Biserica ”Ovidenie-Armeni” din Focșani, „ Civilizația ne poate muta în orice colț al Pământului, cultura adevărată (adică originală) ne leagă numai de locul unde ne –am născut.” (Simion Mehedinți).
Întrebarea nr. 1 a profesorilor Elizia și Vasile Lefter: Părinte Miron, veniți din Pădurenii de Jariștea, un sat izolat în care se aude glasul muntelui. În această oază de liniște și spiritualitate ați descifrat primele slove, îndrumat de dascăli devotați învățăturii de carte. Vorbiți-ne ,vă rugăm , despre începuturile învățăturii și aventura în Galaxia Gutemberg.
Preotul-paroh Ion Miron de la Biserica Ovidenie-Armeni din Focșani:Începuturile învățăturii și aventura în Galexia Gutemberg sunt legate de vârsta de 6 ani, când pentru prima dată am pășit în Școala de la Pădureni cu emoții, dar și cu mare bucurie. Am avut parte de o pleiadă de învățători și profesori de excepție. De altfel, în Școala de la Pădureni am petrecut atât ciclul primar cât și cel gimnazial. Îmi aduc aminte cu dragoste de doamna învățătoare Valeria Bratu și de domnul învățător Marinel Său, care ne-au îndrumat pașii cu mare dragoste și atenție. Perioada gimnazială a fost una de excepție cu profesori de excepție. Îmi amintesc cu drag de domnul diriginte Nicolae Paraschiv, profesor de limba și literatura română, care ne-a învățat cum se spune în termeni noi, “să socializam”. Ne însoțea permanent atunci când era ziua de naștere a unui elev. Ne-a învățat să cântăm, să dansăm și să ne bucurăm de colegii dragi. Îmi amintesc cu drag de domnii profesori Ion Cîrjan, profersor de biologie, de doamna Viorica Clănțău, profesoara de matematică, de doamna Mariana Pulpă și în mod special de doamna profesoară de istorie Elizia Lefter. Dacă sunt ceea ce sunt acum, se datorează în mod special domniei sale, care m-a făcut să mă îndrăgostesc atât de materie cât și de profesor.
Întrebarea nr. 2 a profesorilor Elizia și Vasile Lefter: Când vi s-a arătat îngerul cel bun ,îndreptându-vă spre haina preoțească?
Preotul-paroh Ion Miron de la Biserica Ovidenie-Armeni din Focșani:Cred că îngerul cel bun m-a însoțit încă din momentul primirii Tainei Sfântului Botez. De la vârsta de 3 ani, pașii mei au fost călăuziți către biserica din sat, unde participam alături de părinții mei la Sfânta Liturghie. Am fost fascinat atât de biserică cât și de slujitorul ei, care la vremea aceea era părintele Toader Diaconu, pe care îl asemănam cu Moș Crăciun, datorită vârstei și blândeții sale. Pot mărturisi că mama a fost pentru mine “îngerul păzitor și bun” pentru că mi-a îndrumat pașii spre căile duhovnicești și pentru ca și-a dorit ca unicul ei fiu să ajungă sa slujească la Altarul străbun.
Întrebarea nr. 3 a profesorilor Elizia și Vasile Lefter: Studiile teologice v-au cucerit și la finalizarea lor vă aștepta haina preoțească. A trebuit să vă căsătoriți ,pentru a putea profesa. A fost un miracol unirea prin cununie în fața lui Dumnezeu cu doamna doctor cardiolog Mariana, devenită Mariana Miron? Destinul a adus în aceeași familie un medic, care să aibă grijă de trup, și un preot, care să aibă grijă de suflet. Să fie o simplă întâmplare sau mâna Domnului?
Preotul-paroh Ion Miron de la Biserica Ovidenie-Armeni din Focșani:Se spune că nimic nu este întâmplător, ci totul este mântuitor. Pot spune că a fost un miracol, dar și un dar primit de la Dumnezeu, unirea destinului meu cu al domnișoarei Mariana Cazacu, actualmente doamna doctor Mariana Miron. Ne-am cunoscut de Revelionul anului 1991 în casa părintelui Ticu Bolovan și aș putea spune că a fost dragoste la prima vedere. În toamna anului 1991, mai precis pe data de 1 septembrie, ne-am cununat religios în frumoasa biserică din Jariștea „Adormirea Maicii Domnului”, nașii fiind familia Magda și Gheorghe Bivolaru. Cred că așa a vrut pronia divina: soția să fie doctor de trup și eu sa fiu doctor de suflet. Ce poate fi mai frumos de atât!
Întrebarea nr. 4 a profesorilor Elizia și Vasile Lefter:Vorbiți-ne despre familia dumneavoastră și despre protecția divină care vă apără căminul conjugal.
Preotul-paroh Ion Miron de la Biserica Ovidenie-Armeni din Focșani: Pot spune pe bună dreptate că încă de la Taina Cununiei, familia întemeiată la vremea aceea a fost pusă sub protecția divina. Când ne-am căsătorit, eu eram în anul la III-lea la facultatea de Teologie din București, iar soția era studentă în primul an la facultatea de Medicina din Iași. Nu ne-a fost ușor, dar având încredere unul în celălalt am reușit să trecem peste toate problemele inerente vieții de familie. În anul 1994 s-a născut primul copil al familiei, Ana-Maria, care actualmente este medic rezident pe specialitatea de endocrinologie în anul al IV-lea la București. La 11 ani diferență, s-a născut cel de-al doilea copil al familiei, Ioan-Alexandru, care actualmente este elev in clasa a XI-a la Colegiul NaȚional „Unirea” din FocȘani.
Întrebarea nr. 5 a profesorilor Elizia și Vasile Lefter: Părinte –paroh Ion Miron, slujiți într-un lăcaș de cult prea mic pentru numărul mare de credincioși care vin la slujbă. Aveți și har și dar. Aveți binecuvîntare divină pentru preoție. Aveți glas cu inflexiuni ritualice. Discursul din predici e fluent și mesajul biblic ajunge direct la mintea și inima enoriașilor. La predica din duminica de lăsata-secului , ați cuvîntat mult despre sfârșitul lumii. E o chemare către pocăință?
Preotul-paroh Ion Miron de la Biserica Ovidenie-Armeni din Focșani: Întâlnirea noastră a coincis cu duminica „Înfricoșătoarei judecăți”. De fiecare dată când Domnul vorbește despre judecată, în sufletele auditorului își face loc parcă o ciudată tresăririe. Mântuitorul vine să arate că sfârșitul lumii va fi acompaniat de judecată. Criteriile judecății vor fi printre altele faptele bune săvârșite de fiecare în această viață. Când fapta bună devine îndeletnicire cotidiană și își are rădăcinile într-o convingere sinceră sălășluită în străfundul sufletului, nu ți se pare că faci ceva extraordinar. Precum subliniază Mântuitorul Însuși, judecata este o întâlnire. Pentru unii prima dintr-un șir al fericitelor întrevederi cu Domnul, pentru alții, cea din urmă, ce dă startul unei eternități chinuite. Să fim atenți și sensibili la ce așteaptă Domnul. Pe lângă chemarea la pocăință, cred că este o chemare la a săvârși fapte bune. Depinde de noi cum știm ca odată făcută alegerea să devenim consecvenți în faptă și mărturisire. Să medităm împreună la acest aspect. Și apoi să trecem la faptă.
Întrebarea nr. 6 a profesorilor Elizia și Vasile Lefter: Sunteți devotat profesiei , sunteți un adevărat model pentru credincioși, trăiți profund idealul creștin. Nu vă este greu în contextul actual să apărați cu ardoare Legile lui Hristos și poruncile Bisericii?
Preotul-paroh Ion Miron de la Biserica Ovidenie-Armeni din Focșani: Lumea în care tăaim a suprimat distanța dintre oameni, a sporit considerabil distanța dintre inimi. Renașterea spirituală și morală a neamului nu se va realiza dacă nu încălzim relațiile personale dintre membrii societății prin iubire, iertare și comuniune. Să vedem mereu în mintea și inima noastră cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos care ne spune că va mărturisi înaintea Tatălui din ceruri doar pe cel care L-a mărturisit pe El înaintea oamenilor. Mântuirea noastră va fi deplină atunci când lumina învierii lui Hristos și Hristos însuși va sălășlui în noi, ca să fim sare a pământului și lumină a lumii. Iisus Hristos este piatra care ne conferă puterea și stabilitatea să înfruntăm și să biruim încercările ceasului de față, căci acesta este mesajul adresat ucenicilor Săi în ajunul jertfei și învierii Sale: "Îndrăzniți, Eu am biruit lumea!". Nu este ușor a apăra cu ardoare Legile lui Hristos și poruncile bisericii, dar asta este datoria oricărui slujitor al Altarului. Mărturisirea și apărarea credinței ortodoxe este o poruncă evanghelică pentru orice creștin. Cu atât mai mult, aceasta este una din responsabilitățile fundamentale ale ierarhiei si a preotilor. Însă, aceasta trebuie făcută cu discernământ, dând mărturia bună a credinței Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească. Orice exces de zel, comportă riscuri foarte mari și se poate transforma în atitudini radicale, de răzvrătire, și chiar schismatice.
Întrebarea nr. 7 a profesorilor Elizia și Vasile Lefter: În școală, încă se mai predă religie. Preoții care funcționează în învățământ reușesc oare să apropie elvii de învățătura ortodoxă?
Preotul-paroh Ion Miron de la Biserica Ovidenie-Armeni din Focșani:Având în vedere că Școala Românească s-a născut în tinda Bisericii, între Școală și Biserică există o legătură intrinsec. Amândouă creează caractere pentru viitor. Tocmai de aceea nu pot fi despărțite. Din punct de vedere al copilului, prezența preotului în școală de la cea mai mică vârsăa a elevului este necesară, deoarece totdeauna la clasele mici preotul este asociat cu Doamne Doamne. Crescând în vârstă, elevul găsește în preot un sprijin la care poate apela ori de câte ori este nevoie. Programele derulate atât în Școală cât și în Biserică(Școala după Școală, excursii, tabere, concursuri, Hristos împărtășit copiilor) nu fac altceva decât să arate că preotul și Biserica își vor găsi întotdeauna locul în inimile copiilor. De aceea consider că religia nu este doar un obiect de studiu la clasă și că fapta și cuvântul preotului sunt cele care pot modela inima copiilor și că adevaratul „laborator” de religie nu este doar școala, ci si Biserica
Întrebarea nr. 8 a profesorilor Elizia și Vasile Lefter: Cum poate contracara Biserica numeroasele tendințe de abatere de la tradiții și comportamentul firesc al ființei umane?
Preotul-paroh Ion Miron de la Biserica Ovidenie-Armeni din Focșani: Plecând de la dezechilibru duhovnicesc între rațiune și simțire, între cunoașterea și împroprierea trăirii Tradiției Bisericii, credinciosul angajat în false experiențe mistice se îndepărtează de reperele unei vieți religioase sănătoase, luându-și libertatea nu numai de a-și crea alte repere (cele proprii îi devin singurele normative) ci și de a și le propaga între credincioșii apropiați lui. Cunoașterea Tradiției ortodoxe autentice, așadar, ferește pe orice credincios ortodox de excese, de exagerări și de erori, uneori chiar fatale, în calea mântuirii personale și comunitare prin Biserică. Ortodoxia pune totdeauna în lumină Adevărul ca Persoană, pe Mântuitorul Iisus Hristos și iubirea Lui de oameni prezentă și între credincioși, în Biserică, în rânduielile ei sfințitoare și mântuitoare. Orice inovație, orice abatere de la Sfânta Scriptură și de la Sfânta Tradiție a Bisericii Ortodoxe, orice „tradiție” și orice „libertate” care iese din cadrul cumințeniei Ortodoxiei, este limpede străină de Duhul Adevărului și deci nu duce la Adevăr, nu duce la mântuire. Mai mici sau mai mari, mai autohtone sau mai exotice, mai restrânse sau mai răspândite, formele eronate de evlavie, înainte de a se încetățeni ca „tradiții”, trebuie evitate și eliminate fără rezerve.
Întrebarea nr. 9 a profesorilor Elizia și Vasile Lefter: În săptămânile din urmă am constatat o creștere a numărului de oameni care merg la biserică. Recentele cutremure cu mii de morți să fi inoculcat frica de dezastru în rândul enoriașilor?
Preotul-paroh Ion Miron de la Biserica Ovidenie-Armeni din Focșani: Nu cred că recentele cutremure cu mii de morți ar fi inoculat frica de dezastru în rândul credincioșilor. Prezența numeroasă a credincioșilor în biserică se datorează credinței și dragostei față de Dumnezeu. Se spune că frica de Dumnezeu și aducerea aminte de moarte este începutul ințelepciunii. Spiritual, frica de Dumnezeu este văzută de Biserică mai degrabă ca un început de trezire a omului, chiar dacă asta implică gânduri, emoţii şi trăiri fizice negative. ”Frica de Dumnezeu - ca frică de urmările păcatului - poate fi un semn incipient al credinţei în Creator (,,inceputul înţelepciunii”...), în atotperfecţiunea Sa, în virtutea căreia Dumnezeu este Iubire absolută, dar este şi Dreptate absolută. Există, potrivit Descoperirii lui Dumnezeu în Sfânta Scriptură, judecata particulară, dupa moartea trupească, dar şi judecata de apoi (numită şi ,,înfricoşătoare”, căci înfricoşătoare sunt de fapt, adesea, urmările păcatelor noastre), la sfârşitul veacurilor. Uităm însă că Marele Judecător este Dumnezeu-Fiul - nu Tatăl sau Duhul Sfânt - Cel care S-a întrupat, şi-a asumat firea omenească, omenitatea, cu toate slăbiciunile, neputinţele, fricile ei (în afară de păcat); în consecinţă, la judecata finală va avea în vedere, ca Dumnezeu adevărat, dar şi om asemenea nouă, toate circumstanţele atenuante ale celor săvârşite de noi pe pământ. Va fi, de fapt, nu doar Judecător, ci şi Marele nostru Apărător.
Întrebarea nr. 10 a profesorilor Elizia și Vasile Lefter:Părinte paroh Ion Miron, poate deveni biserica o alternativă la neputința autoritățlor în caz de calamitate?
Preotul-paroh Ion Miron de la Biserica Ovidenie-Armeni din Focșani: În primul rând, să ne ferească Dumnezeu de calamități. Cred că fiecare în parte își are responsabilitățile proprii. Autoritățile în primul rând au pârghiile necesare pentru a interveni în caz de calamitate. Biserica poate ajuta prin credincioșii pe care îi păstorește punând la dispoziție celor aflați în nevoi cele necesare: un loc de cazare în casele credincioșilor, o masă caldă, un sprijin financiar și moral. De altfel să nu uităm că biserica se roagă pentru a fi feriți de molimă, de cutremur, de potop, de foc de sabie și de războiul cel dintre noi. Să ne ferească Dumnezeu de cele rele!
Întrebarea nr. 11 a profesorilor Elizia și Vasile Lefter. Cărțile bisericești nu conțin expresia „Crede și nu cerceta” , ortodoxismul , creștinismul acceptă colaborarea credinței cu știința . Cum interpretați această relație?
Preotul-paroh Ion Miron de la Biserica Ovidenie-Armeni din Focșani: Teologia răsăriteană, în ansamblul ei, nu s-a aflat niciodată într-o poziție de ostilitate față de știința adevărată, mai întâi, fiindcă nu a confundat scopul ei cu acela al științei și nu și-a abandonat idealul. Acest ideal este mântuirea omului sau cunoașterea lui Dumnezeu (Ioan 17,3). Teologia răsăriteană a înțeles în mod admirabil că știința are menirea de a descoperi legile și rațiunile divine în creație și că tocmai prin aceasta contribuie la descoperirea lui Dumnezeu în univers. Preocupată de transfigurarea universului, teologia răsăriteană folosește datele și observațiile științei ca să fundamenteze legătura universului cu Dumnezeu și misiunea omului de a participa la transformarea lumii în împărăție a lui Dumnezeu.
Credincioasă acestor principii, Ortodoxia a evitat atât confuzia dintre știință și teologie, cât și conflictul dintre ele. Așa se face că mulți dintre sfinții Bisericii au fost și teologi și au dobândit și cunoașterea științifică. Astfel, la prâznuirea Sfintei Ecaterina (25 noiembrie), troparul sfintei glăsuiește: "Cu întelepciunea ca și cu razele soarelui ai luminat pe filosofii cei păgâni și ca o lună prea luminoasă, care strălucea în noaptea necredinței, întunericul l-ai gonit".
"Credința este cunoașterea Celui Nezidit, iar știința este cunoașterea celui zidit". Călăuzitorul în cele duhovnicești, învățatul sau așa-numitul "bătrân" este adevărat om de știință, fiindcă deține cunoașterea Celui Nezidit. Atât teologul cât și omul de știință, pentru a cerceta, fiecare în domeniul său, au nevoie de credință, pentru a înainta spre cunoaștere pe calea experienței.
Sfinții sunt interpreți autentici ai Revelației fiindcă prin aplecarea asupra datelor Revelației ajung să experimenteze conținutul acesteia și asttel, inspirați de Dumnezeu, dobândesc aceleași experiențe pe care le-au trăit Profeții și Sfinții Apostoli. Credința îi este indispensabilă și omului de știință, fiindcă numai acceptarea rezultatelor cercetărilor aparținând înaintașilor în domeniu îi poate înlesni omului de știință realizarea unui progres și cunoașterea științifică temeinică pe calea experienței adecvate domeniului. De aceea Mântuitorul Iisus Hirtos ne îndeamnă “ Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Ca oricine cere ia, cel care caută află și celui ce bate i se va deschide”(Matei 7:7-8) Mulțumim!
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Local
