Preotul MănăstirIi Recea , din comuna Dumbrăveni, părintele IANICHIE ,a pierdut lupta cu boala cumplita și a trecut la cele veșnice
Informația apare pe contul de facebook al unui localnic din Dumbrăveni
”Comuna Dumbrăveni a îmbrăcat straiele de doliu : preotul Mănăstirii Recea ,părintele IANICHIE ,a pierdut lupta cu boala cumplită și a trecut la cele veșnice , foarte timpuriu, la nici 51 de ani! Am o legătură aparte cu Mănăstirea Recea, aici e locul copilăriei mele, am avut norocul să fiu botezat de nepotul Sfintei Maici Starețe IULIANA, profesorul universitar (de limba română )Lucian Panait ! Dumnezeu să vă ierte ,părinte IANICHIE ,și să aveți în pază acest loc binecuvântat! Mă rog bunului Dumnezeu ca urmașul dumneavoastră să fie la fel de gospodar”
Text informații+ foto:Antonescu Lucian
Despre Mănăstirea Recea din comuna Dumbrăveni, județul Vrancea
Mănăstirea Recea este una dintre mănăstirile ortodoxe aflate în județul Vrancea, în zona Subcarpaților de Curbură. Așezată în localitatea Cândești, comuna Dumbăaveni, la marginea pădurii, mănăstirea adăpostește o obște de maici.
Drumul până la Mănăstirea Recea este relativ ușor, fie direct din șoseaua națională, pe lângă albia râului Recea, fie din satul Bordești, pe un drum asfaltat, până în apropierea mănăstirii. De pe drumul ce leagă între ele orașele Focșani și Râmnicu Sărat, la o distanță de 20 de kilometri de Focșani, din localitatea Dumbrăveni, se merge cale de trei kilometri înspre vest, până în satul Dragosloveni, de unde se mai parcurg alți doi kilometri, înspre sud.
Mănăstirea Recea, din județul Vrancea.
Prima atestare documentară a unui locașs de cult, pe locul actualei mănăstiri, datează din anul 1685, când, într-un hrisov al vremii, este menționat și Schitul Recea. Alte menționări ale schitului datează din anii 1700 li 1710. Biserica locașului monahal este inchinată Adormirii Maicii Domnului.
Biserica schitului a fost reconstruită, la începutul secolului al XIX-lea, alte lucrări de reparații având loc, mai apoi, în anii 1850, 1948 și 1983. În urma secularizării averilor mănăstirești, aplicată în anul 1863, așezământul monahal Recea este desființat, biserica acestuia fiind folosită ca biserică parohială, până în anul 1947.
Începând cu anul 1947, câteva maici se așează în vechiul schit, reluând viața monahală de odinioară. Potrivit tradiției locului, trei maici au poposit în acest loc, printre care și monahia Iuliana Caragioiu. După numai câțiva ani, maicile au început să fie asuprite de comuniști.
Biserica Adormirea Maicii Domnului a fost consolidată, în perioada anilor 1985-1990. După anul 1990, Mănăstirea Recea a fost reînființata, cu această ocazie, executându-se mai multe lucrări de restaurare și construcție. Obștea monahala numară astăzi câteva zeci de monahii.
Biserica cea veche a fost zugravită în frescă, odată cu reînființarea mănăstirii. Biserica are forma tradițională de navă, având trei turle pe pronaos și două turle pe Altar. Intrarea în biserică se face pe o ușă metalică, în fostul pridvor, care astăzi este o prelungire a pronaosului. La rândul său, pronaosul este delimitat de naos, prin stâlpi de zid. Catapeteasma bisericii este din lemn și datează din anul 1987.
În clădirea cea nouă este amenajat și un muzeu monahal, care cuprinde comorile duhovnicești și artistice ale mănăstirii. În camerele acestuia se află așezate mai multe obiecte de cult, adunate de-a lungul timpului: icoane vechi de peste două secole; cărămida cu inscripția "Antipa monahul. 1877"; Sfânta Evanghelie, din anul 1749; clopotul de 70 de kilograme, donat către mănăstire, în anul 1847; și alte asemenea odoare.
Cărămida a fost descoperită în timpul săpăturilor pentru reconstrucția bisericii, chiar pe locul Altarului, și reprezintă mărturia nu numai a existenței vechii mănăstiri, ci și o dovadă a darului duhovnicesc al maicii Iuliana Caragiou, care, în anul 1947, s-a oprit exact pe locul fostei mănăstiri.
Statuia ecvestră a generalului Suvorov este un monument de seamă din zonă, aceasta fiind amplasată chiar lângă șoseaua națională, în centrul văii râului Râmna. Alexandr Vasilievici Suvorov, după numele său complet, a fost un general rus care a trăit între anii 1726-1800. El a intrat în istoria acestor meleaguri în anul 1788, când a obținut două strălucite victorii, în războiul ruso-turc, la Focșani și la Râmnicu Sărat. Inaugurarea primei statui a generalului a avut loc în anul 1913. Statuia actuală a fost ridicată în anul 1959, fiind opera sculptorului Marius Butunoiu.
"Cimitirul ostașilor români și germani căzuți în Primul Război Mondial" se află pe culmea unui deal, în stânga șoselei ce duce, din Dumbrăveni, spre Dumitrești, la ieșirea din comuna Bordești. Acest cimitir-monument este amenajat și întreținut de Societatea Cultul Eroilor și o asociație germană.
Acest cimitir a fost înființat în perioada 1930-1932, fiind organizat pe trei terase, dominate de o cruce simplă. Cele aproximativ trei sute de morminte sunt aliniate printre arbori înalți. Cimitirul este delimitat de un zid înalt, din cărămidă, dincolo de care, în partea de sud-vest, se văd mai multe văi, străjuite de munții Vrancei.
Text informații + foto:crestinortodox.ro
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
