Local

Tragicul caz al polițistului erou Doru Vărvărici, omorât în Focșani în timpul serviciului, în urmă cu 27 de ani

Daniel Muşat-Mureşanu
3 iul 2021 10168 vizualizări
 Monumenul  ridicat în fața fostului magazin „Favior” din centrul orașului Focșani, în memoria eroului sublocotenent post-mortem vrâncean Doru Vărvărici , ucis la datorie în acest loc în urmă cu 27 de ani, de un individ deosebit de agresiv, cu mintea rătăcită
Monumenul ridicat în fața fostului magazin „Favior” din centrul orașului Focșani, în memoria eroului sublocotenent post-mortem vrâncean Doru Vărvărici , ucis la datorie în acest loc în urmă cu 27 de ani, de un individ deosebit de agresiv, cu mintea rătăcită

Tragica poveste a polițistului erou vrâncean Doru Vărvărici, omorât în Focșani în timpul serviciului, în urmă cu 27 de ani, de un individ deosebit de agresiv, cu mintea rătăcită. Cazul este relatat într-un capitol din al doilea volum al cărții „Strada Mare a Unirii, colț cu Republicii”.

Menționăm că sâmbătă, 03.07.2021, la ora 11:00,  în fața monumentului ridicat în centrul municipiului Focșani , în vecinătatea fostului magazin „Favior”, preotul Florentin Răuță - slujitor al parohiei din cadrul Catedralei ortodoxe Focșani - va oficia o slujbă de pomenire în memoria eroului Doru Vărvărici.Toți cei care l-au cunoscut stimat și apreciat pe eroul sublocotenent post-mortem, Doru Vărvărici, sunt invitați să participe la acest eveniment.

Cazul eroului Doru Vărvărici

Era o zi frumoasă de vară, iar în liniștitul Focșani nu se întrevedea a se întâmpla ceva deosebit. Era o dimineață de început de iulie a anului 1994, o zi obișnuită în care îi puteai admira pe focșăneni cum plecau spre locurile de muncă, mergeau prin oraș cu treburi personale, își plimbau copiii și nepoții prin parcuri sau pur și simplu se plimbau pe străzi anonimi, în timp și savurau aroma florilor de tei ce străjuiau străzile orașului.

Nimeni nu bănuia că în acea zi, o întâmplare cu totul ieșită din comun va zgudui urbea, va provoca o tragedie despre care se va vorbi mult timp înainte. Vă spuneam că totul se întâmpla normal, ziua se scurgea frumos, mulți dintre noi își făceau planuri unde își vor petrece vacanțele și concediile. Mirosul de tei era atât de puternic, încât la fiecare adiere de vânt, esența tare a acestui arbore eminescian pătrundea în sufletul și căminul fiecărui focșănean.

Îmi amintesc că în dimineața acelei zile, ieșisem din tura de noapte și în jurul orei șase dimineața ajunsesem acasă, fără a-mi face însă planuri pentru restul zilei. Băiatul meu fiind în vacanță, m-a scutit de a-l mai duce la grădiniță, lucru ce mi-a permis să mă odihnesc câteva ore după obositorul serviciu de noapte. Aveam obiceiul ca atunci când ieșeam din tura de noapte, până în jurul orelor nouă, să nu mă odihnesc. Urmam acest obicei deoarece ca polițist, știam că până la acea oră, dacă nu sună telefonul, înseamnă că a fost o noapte fără evenimente.

De regulă, orice cetățean din Focșani, când se trezea să meargă la serviciu, până în ora nouă sesiza dacă i-a fost mașina spartă, dacă i-a fost debaraua devastată, dacă din garaj îi lipsesc bunuri sau pur și simplu agenții comerciali sesizează spargerea vreunui magazin. Dacă se întâmpla un asemenea eveniment, omul suna la poliție, iar ofițerul de serviciu era obligat să formeze echipa operativă complexă, compusă din: sectorist, judiciarist, criminalist sau... dacă era cazul, polițist de la compartimentul economic și cercetări penale. Această echipă însă, nu se deplasa la fața locului fără polițistul care noaptea fusese de serviciu în zona în care a avut loc infracțiunea. Polițistul ce desfășura serviciul în tura de noapte, de regulă lucrător în cadrul compartimentului de ordine publică, de multe ori deținea informații valoroase care conduceau la descoperirea „autorului” infracțiunii. Agentul de poliție legitima pe timp de noapte persoane ce i se păreau suspecte, își nota cu atenție datele acestora, le verifica prin stația radio la serviciul „Evidența populației” iar la ieșirea din serviciu, întocmea un raport ce urma a fi predat șefului de schimb. În cazul în care aveau loc spargeri, primul lucru pe care îl făcea șeful echipei operative era să studieze rapid raportul agentului din zona călcată de  infractori, îl chema de acasă pe polițistul din tura de noapte și trecea imediat la stabilirea de sarcini pentru fiecare lucrător. Sectoristul era cel care studia persoanele legitimate pe timp de noapte și de multe ori, pe baza acestor date, se identificau autorii furturilor. Nu de multe ori, am auzit în jurul meu expresii ca: polițistul are o muncă ușoară, uniformă frumoasă, bani mulți sau numeroase avantaje.

Puțini sunt însă cei ce cunosc cu adevărat viața acestor oameni. Sunt focșăneni care merg liniștiți pe stradă, se odihnesc nopțile în căminele lor, dar din umbră, un polițist veghează la ordinea și liniștea publică. Este ușor să judeci activitatea unei instituții fără să știi numărul nopților pierdute, al misiunilor desfășurate în locuri rău famate, a sărbătorilor de Paști, Crăciun și Revelion petrecute pe stradă, departe de cei dragi. Personal am trăit această viață și nu o dată, fiul meu rămânea trist, acasă, la gândul că nu puteam fi lângă el să îl așteptăm împreună pe Moș Crăciun. De multe ori eram nevoit să îi spun că la următoarea sărbătoare voi fi lângă el, dar eram trist că rar mă puteam ține de cuvânt. 

Trăirile unui polițist sunt aceleași, indiferent în ce parte a globului își desfășoară activitatea. Misiunea lor nobilă este să își sacrifice familiile și să fie în slujba cetățenilor la orice moment din zi și din noapte. Orice profesie are satisfacțiile și necazurile ei, riscuri și împliniri. Nimeni însă nu ne forțează să ne alegem profesia în viață și atunci când o facem, depunem un jurământ de credință ce trebuie respectat în toată cariera, acela de a apăra drepturile și libertățile omului. Așa cum un pompier pleacă în misiune și îi poate exploda o butelie în brațe, pierzându-și viața, intră prin foc salvând suflete, tot așa un polițist poate pleca în misiune știind în subconștientul său că ar putea fi pentru ultima oară când își îmbrățișează familia. Polițistul știe când pleacă de acasă, dar nu știe când se întoarce. El este în permanență în misiune. Oamenii care aleg aceste profesii riscante, dar și pline de realizări, se pot numi eroi deoarece în toată cariera lor se dedică binelui omului.

Dar vă spuneam că în acea zi de început de iulie, totul părea a fi normal. Ajuns acasă, am schimbat câteva vorbe cu soția, punând la punct niște planuri, după care aceasta a plecat la serviciu. Am rămas împreună cu fiul meu care încă dormea, mi-am servit cafeaua, după care știu că am citit ceva așteptând să se facă ora nouă și să mă odihnesc. Faptul că nu am fost deranjat de soneria telefonului, am respirat ușurat și mi-am dat seama că mi-am efectuat serviciul corect, fără să fie reclamat vreun eveniment neplăcut în sectorul meu de activitate. Nu știți cât de mult contează și ce satisfacție poate trăi un lucrător când în timpul serviciului său nu se întâmplă nimic deosebit. De fapt, aceasta este și o formulă de raport, raport prezentat superiorilor la sfârșitul programului: „Domnule comandant. În timpul serviciului meu nu s-a întâmplat nimic deosebit.”. 

Așadar, nefiind deranjat de nimeni, i-am spus copilului meu că mă odihnesc câteva ore, după care i-am promis că voi ieși cu el în parcul de lângă Teatru, unde îi plăcea foarte mult să se joace. Pentru că era vară, m-am retras în camera mea să mă odihnesc, am tras jaluzelele să fie mai întuneric și am deschis geamul pentru a intra aerul. Oboseala acumulată, acompaniată de mireasma florilor de tei, m-a ajutat să adorm foarte repede. Chiar nu am fost deranjat de nimeni.

În jurul orelor 12 m-am trezit și țin minte că am servit prânzul alături de fiul meu, după care ne-am pregătit să mergem în parc. În timp ce ne îmbrăcam, la un moment dat a sunat telefonul. Din instinct m-am uitat la ceas, dar m-am liniștit văzând că este cu mult trecut de ora nouă. Era deja prânzul și probabilitatea ca cineva să mai reclame vreun furt pe timp de noapte era redusă. M-am gândit că s-ar putea să mă sune soția sau tatăl meu care locuia în alt oraș. Ridicând însă receptorul am recunoscut vocea colegului meu care mă anunța cu un glas stins că unul dintre colegii mei, fusese ucis la datorie. Nu mi-a venit să cred și am sperat că poate este un zvon. Din păcate, totul era confirmat și cât se poate de real. M-am uitat lung la fiul meu și acesta a înțeles că se întâmplase ceva grav. Chiar m-a întrebat : 

- Tata, mai mergem în parc ? 

Nu voiam ca el să simtă tragedia și am dat din cap afirmativ. Am citit în ochii săi un sentiment de liniște. De fapt, un copil nu trebuie să trăiască evenimentele neplăcute ale tatălui său polițist. El trebuie ținut departe de necazurile și trăirile părintelui său. Aflasem așadar, că unul dintre colegii mei nu mai era printre noi. M-a fulgerat prin minte imaginea lui și am realizat că trecuse doar câteva ore de când mă salutasem cu el și îi dorisem servici ușor. La rândul său, el mi-a urat odihnă plăcută. Era vorba de Doru Vărvărici, care lucra pe funcția de sectorist în cadrul Poliției Municipiului Focșani. Chiar mă întrebase dacă știu de vreo problemă din zona sa, cea a Policlinicii nr. 2 și i-am răspuns că a fost liniște. Zâmbetul său cald ce îl caracteriza pe Doru,  mi-a rămas întipărit pe retină toată viața. Era un băiat calm și blând care asculta cu atenție toate problemele cetățenilor ce veneau la el să se plângă. Încerca din răsputeri să îi ajute pe toți și să le rezolve toate reclamațiile. Nu am auzit pe nimeni să spună ceva de rău despre colegul meu. De multe ori, când lucram, veneau persoane și mă întrebau dacă domnul Vărvărici este de serviciu pentru că doreau să îi relateze o problemă. Nu puțini erau cei care îi aduceau mulțumiri. De altfel și conducerea poliției municipale îl lăuda cu diferite ocazii. Eram bucuros că am un coleg care ne face cinste. Nici măcar nu împlinise 30 de ani și promitea o carieră de succes în profesia aleasă. 

În acea zi fatidică... de iulie ... ofițerul de serviciu, polițistul Gică Anghelache, un lucrător foarte bine pregătit și cu multă experiență, era anunțat prin telefon că o persoană cu un comportament bizar făcea scandal în incinta Policlinicii 2. Agresa cadre medicale și spărgea tot ce îi ieșea în cale. Individul fusese adus de sora sa și câteva rude apropiate la un cabinet medical și încerca să obțină niște acte în baza cărora „FIARA” să fie internată într-o clinică de specialitate. Simțind aceste intenții, criminalul cu nume de „FIARĂ” – Gheorghe Ursu, s-a dezlănțuit, a ieșit din policlinică, s-a dus la mașina cu care venise și a luat din torpedou o șurubelniță foarte bine ascuțită. În mintea sa diabolică se născuse planul de a omorî indiferent cine îi va sta în cale.

Ofițerul de serviciu luând act de această sesizare, a dirijat prin stația radio, în teren, o patrulă mobilă atrăgând atenția să se intervină cu mare atenție și prudență deoarece persoana în cauză pare a fi un bolnav psihic care acționează cu un comportament de sociopat. Prima ajunsă la fața locului, a fost patrula mobilă compusă din polițiștii Nelu Ștef și Cornel Lemnaru, polițiști tineri, dar cu experiență vastă de a acționa în astfel de situații. Ei au evaluat rapid problema și au cerut întăriri.

Aflându-se în zona de competență, sectoristul Doru Vărvărici a văzut cele întâmplate și l-a surprins pe psihopat care alerga haotic îndreptându-se spre zona centrală a orașului. A pornit imediat în urmărirea sa și în dreptul părculețului, unde în acea perioadă funcționa magazinul „Favior”, astăzi o sucursală BCR, a încercat să îl imobilizeze. Din spate, la câteva secunde a apărut a doua patrula mobilă formată din polițiștii Costel Tuvenia și Daniel Vlad care au coborât rapid, încercând să îl ajute pe Doru. Patrula rămăsese cu ușile deschise și motorul pornit.

Totul s-a întâmplat atât de repede, câteva fracțiuni de secundă, moment în care polițiștii de pe patrulă au sesizat că sectoristul se albise la față și râuri de ape îi cuprinseseră corpul. L-au întrebat dacă este bine. În acest timp, fiara dezlănțuită a profitat de moment și și-a continuat fuga diabolică și animalică. Doru Vărvărici le-a spus colegilor că simte o căldură în piept, aceștia au abandonat urmărirea fiarei și l-au transportat de urgență pe colegul lor la spital. Discutând cu el, acesta le-a spus că este bine, dar fierbințeala din piept se întețește. Ajunși la spital, medicul de gardă înțelegând gravitatea stării pacientului, a hotărât transferarea sa în sala de operații. Suferise o hemoragie internă puternică. Toate gândurile se legau de speranța că Doru va fi bine. Nici colegii de pe patrula auto nu înțelegeau exact ce se întâmplase pentru că totul se desfășurase fulgerător de repede. Au raportat imediat evenimentul ofițerului de serviciu Gică Anghelache, care la rândul său a trimis urgent o echipă operativă la sediul spitalului pentru a analiza împreună cu medicii starea de sănătate a colegului internat de urgență. În acest timp, goana după nebun continua și deja cetățenii, inimoșii focșăneni, se sesizaseră de eveniment și chiar ei porniseră în prinderea „Ursului”. 

Spre final, a fost doborât în zona „Lacto Vegetarian” din centrul orașului și imobilizat de un cetățean de bună credință și cu o condiție fizică foarte bună. Între timp, alți polițiști ajutați de cetățean, îi puneau cătușele criminalului. Dar de ce criminal? 

Ajunși la sediul poliției, lucrătorii ce însoțeau criminalul au aflat stupefiați că îndrăgitul lor coleg, Doru Vărvărici, a fost ucis în urma unei înțepături produsă de acel psihopat cu ajutorul unei șurubelnițe ce avea un vârf foarte bine ascuțit. Era chiar obiectul ridicat din torpedoul mașinii aflată în parcarea de lângă Policlinica 2. La aflarea acestei tragedii, deja multă lume, martoră la acest eveniment tragic, ce rar se întâmplă în Focșani, se strânsese în fața poliției cu intenția de a linșa criminalul. Unele voci civile strigau: „Domnilor polițiști, deschideți ușa patrulei să fugă criminalul și împușcați-l sub pretextul că fuge de sub escortă!” Dând dovadă de multă omenie, stăpânire de sine și adevărat profesionalism, alt coleg, sectorist, Cristian Matei, a făcut scut în fața criminalului protejându-l de furia mulțimii. În scurt timp, au apărut și ceilalți specialiști judiciariști care l-au flancat pe criminal și l-au protejat ducându-l într-un birou, pentru a fi audiat. Toți sectoriștii se adunaseră la sediul Poliției Municipiului Focșani și deși fiind sub influența și tensiunea gravului eveniment, au reușit să se împartă în două grupe: una pentru a-l proteja pe criminal împotriva furiei cetățenilor și cea de-a doua s-a alăturat grupei operative constituită pentru cercetarea criminalului. Dintre polițiștii care au făcut parte din cele două grupe organizate la nivelul Poliției Municipiului Focșani, amintesc pe: Traian Țoca, Gicu Avasiloaie, Cezar Valentin Lăpădătescu, Mihăiță Nichifor, Daniel Oanele, Marian Stoica și Costică Nistor. De fapt, tot efectivul de polițiști vrânceni au trăit drama colegului dispărut prematur în misiune.

Ca o ironie a sorții, în această tragedie, protejat a fost criminalul în locul polițistului. Și ca drama să fie și mai adâncă, faptul că „autorul” era bolnav psihic, a fost internat o perioadă la un sanatoriu, după care a fost pus în libertate. 

Aici se poate trage concluzia că profesia de polițist include riscuri la care poate fi expus în orice moment din zi și din noapte. Tragedia însă a continuat după producerea evenimentului. Seara, m-am prezentat la serviciu cu două ore mai devreme și cu mai mulți colegi am plecat spre comuna Garoafa, unde deja trupul lui Doru era depus la casa părintească. În acea casă se născuse, crescuse, își întemeiase o familie și luase hotărârea să se facă polițist. Privindu-l, am observat că zâmbetul lui cald nu îi dispăruse de pe chip. Parcă dorea să îl ierte pe criminal pentru abominabila faptă. Durerea cea mare a fost când mama sa plângea și ne întreba de ce i s-a întâmplat acest necaz fiului său. Cu lacrimi secate punea întrebarea deja obsedantă că: „Am dat țării un băiat tânăr și frumos și de ce mi-a fost adus acasă în patru scânduri ?”. Se mai poate oare comenta ceva ? Este bine-cunoscut faptul că este normal să îți îngropi părinții, copil fiind, dar este o tragedie ca părinte să îți îngropi propriul copil. Este de fapt ca și cum te-ai îngropa singur. 

A urmat ziua nefericită și nedorită de nimeni a înmormântării, unde este greu să descriu în cuvinte faptele de atunci. Voi trece peste aceste amănunte în memoria camaradului nostru Doru Vărvărici și trăim cu speranța că de Sus își veghează familia și foștii colegi. De fapt, cred că fiul său, Daniel Alexandru, nici nu își mai amintește de el, dar cu siguranță știe că a avut un tată EROU. Cu aripile frânte de durere și răni deschise pentru tot restul vieții, soția sa, Adina Gianina, departe de țară, și-a crescut singură fiul și nu a încetat să se roage pentru sufletul soțului său în fiecare clipă. 

La inițiativa polițistului Cristian Matei, vom propune conducerii I.G.P.R. și I.P.J. Vrancea ca sala de festivități a instituției să poarte numele: „Sublocotenent Post-mortem Doru Vărvărici” și amplasarea unei plăci comemorative încrustată cu numele său pe holul ce face accesul în sala de ședințe. 

Concluziile acestei întâmplări nu au întârziat să apară din partea I.G.P.R. care s-a grăbit să anunțe printr-un raport trimis către I.P.J Vrancea, unde se arăta la data respectivă că tragedia putea fi evitată dacă sectoristul folosea bastonul de cauciuc. NO COMMENT. Deci, un criminal psihopat nu poate fi acuzat de fapta sa, însă unui polițist i se poate atribui faptul că a acționat fără lipsă de tact. Și când mă gândesc că în locul lui Doru putea fi în acel moment orice coleg, inclusiv eu. Sunt convins că orice polițist demn ar fi acționat ca Doru Vărvărici. În urma sfârșitului său tragic, colegii au ridicat un monument în fața fostului magazin „Favior” din centrul municipiului Focșani și prin ordin de Inspector-șef, a fost avansat la gradul de sublocotenent post-mortem. Doru parcă a purtat un nume predestinat. Ne este DOR de tine!

Era o vară atât de liniștită, într-o zi de iulie, când nimic nu prevestea să se întâmple ceva rău pe străzile liniștite ale Focșaniului și în care regele copacilor era teiul și florile sale cu miros dumnezeesc. Aroma parfumată a florilor de tei îl călăuzesc pe Doru în Lumea cea dreaptă. Nu împlinise nici 30 de ani. Tinerețea lui s-a oprit în eternitate. Dumnezeu să te ierte!

Fragment inspirat din fapte reale! 

Mulți prieteni și cunoștințe mă întrebau până astăzi ce reprezintă acest monument situat aproape de centrul orașului Focșani și dacă cunosc semnificația acestuia. Le explicam verbal tragedia în urma căreia s-a ridicat monumentul din marmură albă, că acea poză îl reprezintă pe eroul sublocotenent Post-mortem Doru Vărvărici. Iar acum, cu tristețe am scris despre această nenorocire petrecută în luna lui cuptor a anului 1994, pentru ca toți cititorii mei dragi să înțeleagă despre ce este vorba. 

Capitol din volumul doi al cărții „Strada Mare a Unirii, colț cu Republicii” 

Cu drag al dumneavoastră, Daniel Mușat Mureșanu Focșani

1 iulie 2021 – FOCȘANI

În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.