Oare în casele Muzeului Etnografic nu au locuit țăranii eroi, apărători ai plaiurilor vrâncene?
Ploaia și indiferența ne degradează patrimoniul etnografic din Crângul Petrești. Banii dați culturii, cu țârâita, nu pot rezolva problema degradării care se poate constata de către orice vizitator care pătrunde dincolo de poarta Muzeului Etnografic. Oare din banii rămași de la Centenarul Marelui Război nu se găsește niște mărunțiș pentru ”eroii” care au locuit în casele ce constituie acum patrimoniul etnografic al Vrancei? Doar ne întrebăm, însă nu ar strica să dăm mai multă atenție și acestui sector. Acei țărani au apărat pământurile Vrancei Arhaice și s-au judecat, cu bani puțini obținuți din sudoare, cu latifundiarii jecmănitori ai vremii, doar ca să spunem astăzi că avem plai vrâncean autentic.
Câți dintre voi știți că avem un Muzeu etnografic în aer liber situat în Crângul Petrești? Cei care ați trecut pe acolo desigur știți, dar dacă sunteți din afara Vrancei nici măcar nu aveți vreun indicator care să vă indice faptul că ceea ce rar mai vezi acum în satele Vrancei, se poate vizita în acest muzeu. Un muzeu nu atât de mare ca cel al ”Țăranului Român” din București sau ca Astra din Sibiu, dar destul de bine gândit astfel încât să-ți faci o idee despre tipologia celor 22 de gospodării autentice din toate regiunile Vrancei, despre ocupația sătenilor atât din vremurile arhaice și păstrate până astăzi, despre Școala lui Mehedinți, despre tradiție și spiritualitate, toate reflectate în acel spațiu ce reprezintă Vrancea în miniatură.
Respectul pentru cultură și patrimoniu mai lasă de dorit uneori
Muzeul Etnografic din Crângul Petrești aparține Muzeului Vrancei, instituție aflată în subordinea Consiliului Județean. Se află la 3 km de orașul Focșani, în aria naturală Crângul Petrești, parte din aceasta fiind amenajată în scopuri recreative și de agrement, în urma unui proiect în care s-au investit foarte mulți bani. Nu mai spunem câți. Consiliul Județean Vrancea a mai finanțat renovarea clădirilor Muzeului Vrancei, din Focșani, cum ar fi secția istorie sau științele naturii, Muzeul Unirii arată și el destul de bine, nu zicem nu. Mai trebuie să promovăm aceste colecții și să atragem și vizitatorii, nu de alta dar ne gândim la angajați, să nu cumva să se plictisească. În ceea ce privește Muzeul Etnografic din Crângul Petrești se vede cu ochiul liber că mai e mult de lucru. Orice lipsă de întreținere conduce la degradarea patrimoniului vechi de peste un secol. Sunt multe de făcut și lăsat de izbeliște. Începând de la asfaltul care se întrerupe în poarta muzeului, cu siguranță cu motivul că atât a fost specificat în proiect, dacă e să-l întrebi pe ”Dorel”, continuând cu aleea de la intrare ale cărei dale sunt atât de crăpate și sfârâmate încât nu-ți vine să crezi că așa se poate întâmpina un vizitator. Îți vine să plângi când vezi acoperișurile din șindrilă găurite sau unele anexe gospodărești care aproape se prăbușeșc. Unde mai putem găsi în Vrancea contemporană o dârstă, o vâltoare, moară de apă sau de vânt? Casele din lut sunt întreținute din bani puțini de cele două angajate ale muzeului pe care le-am surprins nu azi sau ieri, ci mai mereu în cei 10 ani de când tot merg în vizită pe acolo. Cu mânuțele lor lipesc prispele, pereții, dar nu pot șindrili și acoperișurile, nu pot spune ploii să nu cadă, nu pot cere respect de la șefi pentru că și șefii lor depind de alți șefi și tot așa. Cercul se mărește, dar pereții se tot îngălbenesc și ploaia nu poate fi oprită la comandă. Doar la Mărășești s-a putut! Șoarecii își fac cuib la ”Primărie” și obiectele de inventar stau în calea pericolului. Să nu mai spunem că unele dintre aceste obiecte sunt atinse de vizitatori în ciuda interdicției sau sunt luate pur și simplu și aruncate în pădure. Că doar deh... de ce să existe lingura bunicii pe măsuța din casa autentică adusă în muzeu?
Ce e de făcut? Să vă amintiți doar că există și acest loc unde se păstrează o parte din istoria Vrancei, nu doar aceea de pe câmpul de luptă, ci și acea istorie milenară a țăranului vrâncean.
Dați 4 lei pentru muzeu
Vizitatorii au rolul lor în întreținerea spațiului etnografic. Păi dacă focșăneanul sau vrânceanul e sătul să vadă casa bunicului și străbunicului în spațiul etnografic amenajat și nu vrea să dea niciun ban pentru asta, atunci ce-l oprește să promoveze acest obiectiv prietenilor din afara Vrancei care doresc să știe mai multe despre cultura noastră? Cu fiecare bilet cumpărat se poate strânge o sumă pentru o găleată de var, o roabă de lut, câțiva metri pătrați de șindrilă și tot așa, până se repară cele 6 case cu acoperișurile găurite și alte anexe care trebuie musai să fie recondiționate. ”Dați un leu pentru Ateneu” se poate adapta în ”Dați 4 lei pentru muzeu”. Indiferența autorităților publice județene poate fi pusă pe seama prea multor griji pe care le au și bugetului cam sărăcit, asta ca să nu fim prea critici, dar indiferența cetățeanului autohton pe ce poate fi pusă? Desigur, și cadrele didactice ar trebui să vină cu grupurile de elevi mai des în vizită la acest muzeu, iar activitățile interactive și evenimentele specifice în interiorul acestuia trebuie să fie mai multe, mai diverse, intens promovate. Vizitatorii nu vin dacă nu găsesc ”lipici”. Nu-i așa?
Ah... și să nu uit!!! Nu pot încheia mica mea intervenție publicistică fără să atrag atenția doamnelor că în Muzeul Etnografic nu se pătrunde decât cu încălțăminte adecvată și în interiorul caselor nu se intră cu pantofi cu toc. Găurile lăsate de tocuri, în podea, le repară tot doamnele care muncesc din primăvară până-n toamnă pentru 4 lei pe care i-ai dat la intrare. (A. TĂTARU)
