Local

Negrileștii Vrancei - Evoluția administrativă (I)

Costică NEAGU
1 sep 2020 2668 vizualizări

Negrileștii Vrancei s-au integrat activ, în privința organizării administrative, spațiului vrâncean. Așa cum în documentul din 1585 apare un preot, demonstrând că satul avea biserică la acea dată, la fel, în anul 1751, la întâlnirea de la Bârsești a Sfatului cel Mare al Vrancei, Negrilești este reprezentat, printre alții, de ,,Ioan nemesnicul”, primul conducător de sat nominalizat într-un document vrâncean, iar în anii 1801-1814 între cei trei vechili (avocați) ai Vrancei (preotul Șerban Bălan – Năruja; Constandin Taftă – Negrilești; Toader Țârdea - Păulești) era din Negrilești. Atunci când vorbim și ne lăudăm cu trecutul glorios și eroic al Vrancei, trei sunt momentele cele mai înălțătoare: Legenda Tudorei Vrâncioaia, Procesul dezrobirii (1801-1814) și Războiul de Întregire Națională (1916-1918) în care cel mai mare tribut de sânge l-a dat Județul Putna, azi Vrancea.

,,La acest sfat al satelor vrâncene situate la graniţa cu Transilvania, cel mai vechi [Sfat al Vrancei n.a.] cunoscut până acum, participă Vornicul de Vrancea, Ioan Kiltul şi următorii împuterniciți din Negrilești: Toader Zbârciog, Ioannemesnicul (primarul satului), Neculai Ieşean şi popa Toader din Negrileşti”1. În Catagrafia din 1770, în 10 din cele 14 sate vrăncenești, apare câte un nemesnic, la Negrileşti fiind, de data aceasta Toma Baină, probabil Bahnă, pentru că acest nume ,,Bahnă”, mai apare de 3 ori între birnicii Negrileștilor. Să fie vreo legătură între Pârâul Bahnă [loc mlăştinos] şi acest antroponim care a dispărut din Negrilești, prin anii 1970!?

Cu aceste două nume, începe seria ,,primarilor” din Negrilești, acesta fiind argumentul că Vrancea arhaică, odată intrată în hotarele Moldovei, sub Ștefan cel Mare (1482), deși era o ,,republică”, după cum ne spune Dimitrie Cantemir, nu ținea Domnie, căreia îi plătea ,,o dajdie știută, altminteri se țin de legile lor și nu primesc nici porunci, nici judecători de la domnie” – aveau legile lor.

Nemesnicul era un conducător al satului, care se îngrijea de strângerea obligaţiilor faţă de Vornicia Vrancei, se ocupa de instituția ,,Neguţătorul Vrancei”, făcând legătura între sat şi cel care avea drept de monopol asupra întregului comerț din Ocolul Vrancei.

,,Neguțătorul Vrancei” a fost o primă formă de viață economică din ținut, generată de condițiile specifice ale ținutului, loc foarte greu accesibil, pe care le oferea Vrancea. În aceste condiții, Neguțătoria Vrancei – exclusivitatea comerțului în ținut – se arenda pentru un timp de la hatmanul Moldovei, același dregător care îl recomanda domnitorului şi pe vornicul de Vrancea.

Prin acest document, vrâncenii erau obligați să vândă produsele lor, la un preţ mai mic, iar neguțătorul să vândă acestora, produsele aduse la ,,preţuri obişnuite”. Mărfurile prevăzute în contract nu puteau fi procurate din altă parte, de către vrânceni, pentru că i-ar fi costat drumul mai mult decât marfa.

Este de presupus că nemesnicul se ocupa şi de tranzacţiile acestea, iar pe de altă parte, asigura şi ordinea în localitate.

Dacă avem în vedere pe reprezentanţii Negrileștilor în Sfatul Vrancei din 1751, observăm că între ei se afla nemesnicul – primarul de astăzi – preotul satului şi doi oameni foarte bătrâni. Între aceștia, remarcăm pe N. Ieşean – Eşanu, de 90 de ani, unul dintre cele mai vechi nume de familie din Negrilești.

În timp, primarul s-a numit vătaf, vornic şi mai târziu, după Unirea Principatelor – primar cf. lat. primarius > fr. primaire (maire= primărie). Denumirea de primar s-a folosit după Legea comunală dată de Al. I. Cuza, după model francez, când au apărut și noțiunile de comună rurală și comună urbană, cuvântul oraş fiind de origine maghiară (varos).

Primarii din Vrancea, la fel ca şi ciobanii se alegeau dintre oamenii cinstiți, pentru că nu puteai să dai oile pe mâna unor copchii, la fel şi treburile satului. ,,Câţi au fost primari în Vrancea, au fost ciobani de flăcăi (…) La Negrileşti a fost Eşanu, cioban şi pe urmă primar”1.

Să înțelegem din aceste afirmații de pe la 1930 că înainte funcția de primar nu era așa de bănoasă ca în timpurile mai apropiate nouă, să înțelegem că oamenii chiar știau să aleagă, apreciind calităţile morale şi vocaţia de gospodar a primarului!?

Credem că chiar aşa era, deoarece în 1919, după Războiul pentru Întregirea Neamului care a pârjolit, în special zona de curbură, primarul Ştefan Popa demisionează deoarece starea materială a familiei, sărăcită de război, nu-i mai permite să se ocupe de ,,interesele comunei”. Consiliul comunal interimar era format din următorii săteni: Toma Păun, Ion Mehedinţi, Neculai Eşanu – poate cel amintit mai sus – şi Dumitru Lungu.

Se pare totuşi că Ştefan Popa, ori nu a fost eliberat din funcţie, ori a fost ales din nou, pentru că îl găsim semnând alte documente şi adrese. Astfel, în iunie 1919, primarul interimar S. Popa reclamă lipsa a ,, patru tablouri cu familia regală, vândute de fostul primar” (ANFş, Ds. 5/1919, f.124) şi tot în anul 1919, la 30 sept, acelaşi Ştefan Popa, care semnează tot ca primar, solicită de la Prefectura Putna fonduri pentru reparaţii ,,radicale”, la primărie, şcoală, biserică. Despre şcoală spune că ,,localul a folosit inamicului pe timpul războiului, drept grajd de cai, este construit într-o margine a comunei”, iar elevii învaţă în ,,case particulare, închiriate de comună” (ANFş, Ds. 5/1919, f.314). Tot primarul Şt. Popa organizează licitația pentru dreptul de cârciumă pe timp de 6 ani, la care au participat locuitorii Ştefan Necoară şi Stoica T. Pricop. Licitaţia s-a făcut cu ofertă în plic închis, câștigând Şt. Necoară care a oferit 227 lei, faţă de St. Pricop cu 215 lei şi 50 de bani. (Ds. 16/1919, f.16). Secretarul comunei era Ion D. Lechea.

În decembrie 1926, înaintea alegerilor electorale din februarie 1927, era primar Vasile Taftă (Fofercă), notar Ion I. Taftă. Acesta comunică la judeţ starea comunei, interesantă prin câteva repere: 1190 suflete, din care: 235 băieţi, 298 fete, bărbaţi 301, femei 356, căsătoriţi 376, necăsătoriţi 814, văduve 54, divorţaţi 1, concumbinaj 17 şi analfabeţi 523 (ANFş.Ds.1/1927, f.37).

Înainte de Primul război, alegerile se făceau prin ,,vot indirect” – prin delegaţi. La alegerile din 30 ian 1916, participau din Negrileşti, 5 delegaţi: N. Eşanu – primar, Stan Păun – secretar şi Toader Budac, D. I. Lungu, Stan S. Avram – delegaţi, care votau pentru Colegiul III, unde candidase şi pr. C. Taftă.

În legătură cu primarii din Negrilești, putem constata o oarecare instabilitate, generată de instabilitatea guvernelor, de alternanța la putere, de alegerile electorale, care nu aveau o cadență regulată.

În anul 1929, primar al Negrileștilor era Ion Mehedinţi, om care a avut contribuţii hotărâtoare în construirea bisericii, în activitatea Obştei ,,Păişele”. Împreună cu consiliul local (Ion C. Moisă, D. Lungu, Ion D. Lechea, Ion I. Taftă, D. Soare, Nică Păun) hotărăște ca munca în folosul comunității (prestația) să se plătească, deoarece mulți nu veneau să o presteze cu brațele.

În anul următor (1930), N. T. Păun era primar, iar în 1934 era primar tot N. Păun; secretar, Ene Tănase; iar notar, Ionică Fusaru, pentru ca în 1935 primar să fie Ion Rusu, ajutor de primar, Nicoară Păun; notar, Ion Mehedinţi, care era şi preşedintele obştei. Din septembrie 1935 şi în continuare îl găsim la primărie pe Ion D. Lechea, pentru ca în 1938-1942 primar să fie Ion Moisă, iar notar I. Mehedinţi. În anul 1948, la Primăria  era Ion Păun.

Văzând lista primarilor care au condus administrația Comunei Negrileşti, incompletă deocamdată, se impune o primă concluzie: toţi primarii erau din sat, nu era niciunul impus din afara localității.

După instalarea comuniştilor la putere, se schimbă şi numele instituţiei administrative locale,  primăria devine ,,Sfat popular: comunal, raional, regional”, mai târziu devenind ,,Consiliu: comunal, orășenesc, municipal, județean”. Comuniștii au adus ca primari, oameni de-ai lor, slugi necondiționate, străini, care nu aveau nimic în comun cu localitatea. Astfel, în 1952, ,,reprezentantul Sfatului Popular al Comunei Negrileşti”, adică primarul Negrileștilor era Gh. Teodorescu, despre care nimeni nu mai știe nimic. Au urmat apoi Ion St. Dochioiu şi Constantin Taftă (Paic), din Negrilești, pentru ca din 1962, până la noua împărțire administrativ-teritorială (1968), președintele Sfatului Popular Negrilești să fie Toader Cucu, şi el venit de pe alte meleaguri – Cucueți, Vidra, un rom autentic şi vașnic comunist, un om sărac cu duhul.

Toader Cucu a intrat în conflict cu un cetățean şi, pentru că avea armă de vânătoare, l-a amenințat pe sătean că-l împușcă. Cetățeanul a făcut reclamație la raion şi Cucu a rămas fără armă. Ion Pricop, om subțire la cuget și versificatorul satului a prins evenimentul în două versuri sugestive: ,,Uite Cucu fără puşcă/ Tot îi rău, dar nu mai muşcă!”.

După desfiinţarea comunei, în 1968, şi trecerea în componenţa Comunei Bârseşti, președinții Sfatului Popular au fost: Ion Stan III din Bârseşti, Dumitru Dochioiu din Negrileşti şi, după 1989, Costică Hârşu, tot din Bârseşti.

Activitatea administrativă a Comunei Negrileşti, din perioada interbelică, a fost marcată de două personalități locale: Ion Mehedinţi şi Ion D. Lechea, iar perioada postbelică de Dumitru Dochioiu, fost secretar la Negrilești, înainte de unificare, şi preşedinte al Consiliului Comunal Bârseşti, timp în care a condus şi destinele Negrileștilor și de profesorul Ion Văsuian, primar al Comunei după reînființarea acesteia în 2003, ca unitate administrativă de sine stătătoare, prin Legea 205 din 16 mai 2003. (va urma)

Costică NEAGU

1 I. Ionaşcu – Lupta vrâncenilor… op. cit., p. 80.


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.