Moş Ion Roată țăranul vrâncean simbol al luptei pentru Unirea Principatelor Române (1859) onorat pe 24 Ianuarie la Cîmpuri
La 24 ianuarie, comunitatea din Gura Văii – Cîmpuri a adus un omagiu lui Moș Ion Roată, una dintre cele mai puternice figuri ale luptei pentru Unirea Principatelor Române, născut în inima Vrancei.Moş Ion Roată, ţăranul care a contribuit la înfăptuirea Unirii Principatelor Române, n-a fost o legenda. El a existat cu adevărat şi s-a născut în anul 1806 în Cîmpuri - din judeţul Putna. În zile de sărbătoare pe mormântul său, aflat între multe alte mormimte din micuţul cimitir din Gura- Văii, se aprind lumânari în semn de preţuire, semn că localnicii nu l-au uitat pe Moşul lor.
Moş Ion Roată n-a avut parte de carte, n-a ştiut nici a scrie, nici a citi, dar a ţinut piept boierilor din divan cerând Unirea Principatelor Române şi pământul lor pentru ţărani, dovedind astfel că nu este cu nimic mai prejos decât ceilalţi aleşi trecuţi prin şcoli înalte. La 167 de ani de la Unire, numele Moşului cel isteţ este pomenit rar, de 24 ianuarie, când la biserică i se face un parastas, şi se dă de pomană de sufletul lui.
GABRIELA BERDEI - muzeograf „Casa lui Moş Ion Roată - „ A fost consăteanul nostru, a fost un om cinstit, un gospodar fruntaş la Gura Văii...”
Lia Puşcaşu - „... de o inteligenţă sclipitoare, deşi nu ştia carte, nu ştia să scrie şi să citească, dar, avea mintea ageră şi limba ascuţită”, mai spune Lia stră- stră - stră- nepoata moşului.
La Gura - Văii, înainte ca slujba să înceapă, s-a pornit ninsoarea, semn bun, de belşug.
„Moş Ion Roată este un simbol pentru comunitatea noastră, a câmpurenilor şi va rămâne o legendă vie în mijlocul comunităţii noastre... Totdeauna, pe 24 ianuarie facem o slujbă de pomenire in cinstea celui care a fost şi va ramâne pentru noi Moş Ion Roata..., şi de aceea ii mulţumim pe aceasta cale”, spune părintele Dănuţ Popa, preot paroh la biseicuţa de lemn din Gura Văii.
Moş Ion Roată a fost cel care a adus în Divan, în 1857, „Propunerea deputaţilor săteni”, o jalbă în care erau descrise suferinţele ţărănimii din Moldova care dorea împroprietărirea clăcaşilor. Roată a fost primul semnatar al documentului care a stârnit mare vâlvă în Divan. Considerat „stricător al ordinei publice”, a fost arestat de Poliţia Iaşi şi eliberat „pe chezăşia judeţului şi a locuitorilor din satul Câmpurile”. Eliberarea se făcuse cu condiţia să nu se mai implice în activităţile divanului. A fost numit în comisia care se ocupa cu împroprietărirea clăcaşilor şi, în lipsa unui inginer, a participat personal la împărţirea loturilor de pământ pentru ţărani.
După slujbă s-a ieşit la mormânt.
- „ Pentru fericita adormire, veşnică odihnă dă Doamne sufletului adormitului Ion Roată, dă Doamne veşnică pomenire... Dumnezeu să-l ierte, să trăiţi să-l pomeniţi! Moş Ion Roată nu este originar din Gura Văii, este originar din satul Velniţa, El a venit aicea, a fost improprietărit aici” spune părintele paroh, „ S-a însurat, şi-a făcut casă şi-a crescut copiii, aici a trăit respectat şi preţuit de cei care-l cunoşteau” .
Tanti Alixăndrina - care-i este stră-stră...stră nepoată, a auzit prima oară de Moş Ion Roată la şcoală.
- „ Veneam la mormânt cu copii, cu şcoala, cu profesorii noştri...”
- Sunteti mândră? întreb.
- „ Îs mândră, e normal, că-s din satul lui Mos Ion Roată, îs mândră pentru că a fost un om puternic” , spune tanti Alicsăndrina, care a copt şi azi turte pe plită, din cele care-i plăceau moşului şi le-a dat de pomană de suffletul lui...
Stră- stră- stră nepoată de-a lui Moş Roată este şi tanti Lia care a trăit o viaţă de om în Gura Văii.
- „ Căuta să se pună contra boierilor, să ajute ţăranii. A fost scuipat de boier, a fost batjocorit de boier... şi el a mers în Adjud, s-a întâlnit cu Al. I. Cuza, i-a explicat ce-a pătit cu boierul... Unde l-a scuipat boierul, unde l-a batjocorit, Al.I. Cuza l-a pupat.”
În urma moşului cel isteţ au mai rămas 2 stră -nepoate, unicul strănepot, ajuns la 93 de ani, s-a mutat în cimitirul satului acu un an, priveghind grădina de cruci.
A fost o zi aş spune divină, cerul s-a aplecat peste capetele noastre miruind aerul în jur ca-ntr- o poveste, cu aroma zăpezii proaspete, zăpada mieilor, cum se spune din batrâni, având grijă să nu tulbure aceasta zi, această aromă magică, acea zvâcnire din inimă când simti că se petrece un miracol...
Nu mai e nici durere, nici lacrimi, nici părere de rău, dar încă nu ne putem despărţi de această lume... Cine le-ar da de pomană celor plecati deja? Cine-i va aminti, cine le va spune poveştile şi le va răspândi aşa cum se face de la începutul lumii?
E o taină în micul Paradis din ograda bisericuţei de lemn, din Gura Văii... ( Janine VADISLAV )
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Local
Tinerii vrânceni ar putea primi o primă de stabilitate la prima angajare. La ce sumă au dreptul lunar
Ionel Sclavone, 10 mar 2026
