Moș Ion Roată din Gura Văii - Cîmpuri și urmașii lui | Galerie foto
Moş Ion Roată, ţăranul care a contribuit la înfăptuirea Unirii Principatelor Române,n-a fost o legenda. El a existat cu adevărat şi s-a născut în anul 1806 în Cîmpuri - din judeţul Putna- unde oamenii, care munceau pe moşia boierului, trăiau într-o sărăcie lucie. Era de-acum bărbat în toată puterea la cei 50 de ani ai săi, când a fost ales - cu unanimitate de voturi - deputat al judeţului Putna în divanul Ad-hoc al Moldovei.
N-a avut parte de carte, n-a ştiut nici a scrie, nici a citi, dar a ţinut piept boierilor din divan cerând Unirea Principatelor Romane şi pământ pentru ţărani, dovedind astfel că nu este cu nimic mai prejos decât ceilalţi aleşi trecuţi prin şcoli înalte. La 160 de ani de la Unire, numele Moşului cel isteţ este pomenit rar, de 24 ianuarie, când la biserică i se face un parastas iar mormântul se umple de lumina luminărilor aprinse. Unii au ajuns să creadă că moşul e o poveste despre care a scris Ion Creangă, dar copii din sat ştiu că nu e aşa.
„A existat cu adevărat, spune Miruna, suntem vecini cu urmaşii lui”.
„Moş Ion Roată stătea în satul Gura Văii. El era foarte gospodar...”, adaugă un băieţandru isteţ foc.
„Lumea vorbeşte foarte rar despre el, cel mai mult când e Unirea, când sărbătorim Unirea, adaugă o puştoaică grăbind spre Şcoala Gimnazială din Rotileştii Mari, comuna Cîmpuri.
Se spune că Moş Ion Roată era un om simplu, dar cinstit, avea mintea ageră şi nu se sfia să le spună boierilor verde-n faţă ce gândeşte. Pentru asta a şi fost ales reprezentant al clăcaşilor cu unanimitate de voturi, deputat al judeţului Putna în Divanul ad-hoc al Moldovei. El era „vocea” vrâncenilor care doreau Unirea, înlăturarea ”boierismului” şi împroprietărirea.
Numai că, după câte văzuse şi păţise el în viaţa, se îndoia de vorbele boiereşti şi spunea omului verde-n faţă ce avea pe suflet. A fost prezent la toate cele 31 de şedinţe ale Divanului, iar Mihail Kogălniceanu îl aminteşte pe ţăranul din Putna ca participant la şedinţa Divanului în care s-a votat propunerea pentru Unirea Principatelor
„Şi când, în ziua de 7 octombrie, în a 7 şedinţă, Adunarea ad-hoc a votat propunerea pentru Unirea Principatelor, prezentată de mine, şi când s-a proclamat ca preşedinte, Ion Roată, deputatul ţăranilor din judeţul Putna a exclamat în gura mare în numele celorlalţi clăcaşi: “Noi nu ştim a ura, dar Dumnezeu ştie a îndura!”.
Ion Roată a fost cel care a adus în Divan, în 1857, „Propunerea deputaţilor săteni”, o jalbă în care erau descrise suferinţele ţărănimii din Moldova care dorea împroprietărirea clăcaşilor. Roată a fost primul semnatar al documentului care a stârnit mare vâlvă în Divan. Considerat „stricător al ordinei publice”, a fost arestat de Poliţia Iaşi şi eliberat „pe chezăşia judeţului şi a locuitorilor din satul Câmpurile”. Eliberarea se făcuse cu condiţia să nu se mai implice în activităţile divanului. Persecutat de autorităţi, hulit de boieri, Ion Roată a fost nevoit să părăsească satul Cîmpurile şi s-a mutat la Gura Văii. A fost numit în comisia care se ocupa cu împroprietărirea clăcaşilor şi, în lipsa unui inginer, a participat personal la împărţirea loturilor de pământ pentru ţărani.
Moş Ion Roata a avut 4 copii. Pământul primit la împroprietărire, nici prea mult, nici prea bun, l-a lăsat moştenire urmaşilor, când s-a petrecut din lume la 76 de ani, în 1882. Nici copiii, nici nepoţii lui n-au plecat din sat ducând aceeaşi viaţă grea pe care o duceau înainte ca moşul lor să ajungă deputat. În casa în care s-a născut şi a crescut a fost amenajată o Casă Memorială, unde se păstrează puţinele lucruri care au rîmas pe urma moşului: masa la care a mâncat o viaţă cu nevasta şi copii lui, patul în care a dormit, un tablou cu chipul său, dar şi punga pe care a luat-o cu el la Iaşi, de-acum celebră.
„Casa asta a fost a lu Moş Ion Roata şi a moştenit-o socru-meu şi a donat-o statului...”, spune tanti Sevastiţa, din Cîmpuri.
- Este Moş Ion Roată un erou? întreb.
„Da!”
De ce?
„Că a fost un om ambiţios şi a ţinut cu poporul”.
Cât despre punguţa moşului, „Era şi o vorbă, Cucurigu- Gagu, punga lu Moţneagu!”, mai spune tanti Sevastiţa Burlichioiu, care a avut ani de-a rândul în grijă această casă.
Dintre urmaşii pe linie paternă mai trăieşte un strănepot care-i poartă şi numele, tot Ion Roata care are, la rândul său, două fete, fetele i-au făcut nepoţi, cu toţii fiind vreo 10. Ei vor moşteni şi împărţi cele 3 hectare de pământ moştenite de la Moş Ion Roată „întâiul”.
„ A rămas casa şi pământul care l-a avut.”, spune strănepotul Ion Roată.
Ca să se mai ajungă cu banii, să-şi poată creşte copiii, nenea Ion Roată a muncit în CAP vreo 10-12 ani şi are o pensie de 650 lei.
Vă ajung banii? întreb.
„Ei, ne-a ajuns...! N-a ajuns, da am mai muncit şi eu, Ş-acu aş munci”.
- La 93 de ani? întreb.
„... la 93 de ani, aş munci, zâmbeşte moşul şugubăţ. Acu ce să mai muncesc, de-aghia mă mişc de ici până ici.”, spune oftând Ion Roată din Gura Văii.
După proclamarea Independenţei României, la intervenţia lui Mihail Kogălniceanu, ministrul de interne şi externe, Ion Roată a fost decorat cu Ordinul „Steaua României”, drept răsplată pentru contribuţia pe care a avut-o la înfăptuirea Unirii Principatelor.
- Aţi fost mândru că sunteţi strănepotul lui Moş Ion Roată? întreb
„Cum să nu hiu?” se minunează bătrânul de neştiinţa.
- Adică, de ce?
„Denumirea, numele lui, ne-a părut bine că-l purtăm”, spune Ion Roată.
Strănepotul lui Roată mai are doar o fată lângă el, cea care-i poartă de grijă, restul: altă fiică, nepoţi, nepoate, strănepoţi, sunt împrăştiaţi prin lumea largă. Au studiat la Universităţi renumite, şi-au luat doctorate ajungând până în Noua Zeelandă.
„Stră - străbunicul meu a fost un om care a spus drept, care a ţinut la comunitatea lui şi a cerut nişte drepturi pentru oamenii din Cîmpuri, din Gura Văii, din toată ţara, spune Marioara Burgă.
- Au primit mocanii pământ? întreb. Au primit şi chiar s-a făcut satul unde stăm şi noi acuma. Satul acesta face parte din povestea lui Moş Ion Roată”, mai spune Marioara Burgă, stră-stră-nepoata lui Moş Ion Roată.
De ziua Unirii Moş Ion, din satul Gura Văii, a ţinut să facă românilor o urare.
„ Multă sănătate şi voie buna!”
Pentru locuitorii din comuna Cîmpuri 24 ianuarie e o sărbătoare ca oricare alta din an, doar la şcoală se mai aud cântece şi copii recitând poezii patriotice. Cei mai mici locuitori ai comunei şi-au făcut din Moş Ion Roată un erou, al cărui exemplu, adaptat la vremurile moderne, e demn de urmat.( Janine VADISLAV )
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Local
