"Să îl contemplăm pe Isus pe drumul crucii"

Cucernici părinţi, dragi persoane consacrate, iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Cu toţii avem nevoie să ne întoarcem către Domnul şi să creştem în apropierea iubitoare faţă de el. Apropierea de Cristos are aspectul unei scări, pe care, treaptă după treaptă, din virtute în virtute, ne lăsăm cuprinşi de iubirea şi lumina sa.

Iată că am început un nou timp de har, Postul Mare, o perioadă sfântă de pregătire pentru solemnitatea Învierii Domnului. În prima zi din post, ni se pune cenuşă pe cap şi auzim chemarea Mântuitorului: "Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!". Această chemare ni se adresează personal şi ne priveşte pe fiecare în parte. Această chemare aduce în prezentul nostru mesajul profetic: "Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru! Căci el este milostiv şi îndurător, încet la mânie şi plin de bunătate şi iartă răul" (Ioel 2,13).

Cenuşa ne cheamă la convertire. Cenuşa primită pe cap ne aminteşte că suntem trecători pe acest pământ şi că ţinta călătoriei noastre este cerul. La ce ne-ar folosi dacă am câştiga pământul, şi nu am ajunge în cerul în care ne aşteaptă fericirea adevărată şi veşnică? Cenuşa ne aminteşte de fragilitatea noastră şi de faptul că puterea ne-o găsim în Dumnezeu. Cenuşa ne aminteşte că suntem plămădiţi din pământ şi că nu trebuie să uităm de Cel care ne-a plămădit. "Doamne, tu eşti tatăl nostru; noi suntem lutul, iar tu olarul. Noi toţi suntem lucrarea mâinii tale. Nu te mânia, Doamne, prea tare şi nici nu-ţi adu aminte pentru totdeauna de păcat! Iată, vezi, te rog, noi toţi suntem poporul tău!" (Is 64,7-8).

* * *

Trei sunt practicile principale care ne ajută să ne convertim şi să ne apropiem de Dumnezeu pe durata aceasta de patruzeci de zile: postul, pomana şi rugăciunea. Prin ele, dorim să ne purificăm sufletele pentru a ne pregăti cum se cuvinte pentru marea solemnitate a Învierii Domnului.

Postul ne purifică. Postul nu îl practicăm ostentativ şi nici pentru a atrage atenţia altora. Postul îl practicăm în taină, cu bucurie, ca o perioadă de purificare interioară. Postul ne întăreşte convingerea că "nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" (Mt 4,4). Postul îl facem nu pentru a acumula mai multe, ci pentru a realiza că multe lucruri nu ne folosesc şi poate că ne-am ataşat inima de ele. Şi o ştim deja, postul nu este doar abstinenţă de la mâncare. Putem posti de la o obişnuinţă rea, de la bârfă, de la adicţii, de la ceea ce nu ne permite să creştem în iubirea faţă de Dumnezeu.

În al doilea rând, ni se recomandă pomana. A da de pomană înseamnă a avea o inimă generoasă. Generozitatea are mereu farmecul ei. Generozitatea invită la reflecţie. Generozitatea reprezintă o formă nobilă şi concretă de mărturie creştină. Generozitatea care dă de pomană arată că iubirea nu se reduce la cuvinte şi intenţii bune. Iubirea înseamnă fapte bune. Iubirea înseamnă a avea ochi care văd nevoile celorlalţi; înseamnă a avea o inimă deschisă şi o mână întinsă pentru a ajuta.

În al treilea rând, Postul Mare ne invită la rugăciune. Rugăciunea este respiraţia sufletului. Fără rugăciune, nu putem creşte în viaţa spirituală. Lumea noastră pare tot mai agitată, mai grăbită. Avem nevoie de rugăciune în viaţa noastră, pentru a păstra legătura cu Dumnezeu care ne-a creat şi ne-a răscumpărat. Rugăciunea ne aminteşte cine suntem şi cine este Creatorul nostru. Avem nevoie de rugăciunea comunitară, împreună cu fraţii şi surorile noastre. Avem nevoie şi de rugăciunea personală, făcută acasă sau acolo unde ne ducem viaţa. Ambele forme ale rugăciunii, cea comunitară şi cea personală, practicate împreună, pot construi o viaţa spirituală frumoasă şi rodnică.

Dintre rugăciunile din Post, vă îndemn să alegeţi cât mai des Calea sfintei cruci, o practică spirituală profundă, verificată deja în timp. Urmându-l pe Isus, staţiune cu staţiune, contemplăm marea sa iubire faţă de noi. Suferinţa sa pe drumul crucii ne arată cât de mare este dorinţa sa ca noi să fim mântuiţi.

* * *

Iubiţi fraţi şi surori, Postul Mare este un drum al speranţei, deoarece prin suferinţă Cristos ajunge la înviere. Drumul crucii conduce spre bucuria victoriei pascale. Per crucem, ad lucem - prin cruce, la lumină. Anul pastoral 2025-2026 "Euharistia ne hrăneşte speranţa" reprezintă un timp prielnic pentru a ne concentra asupra izvorului şi culmii vieţii creştine, Taina sfântului Altar. Din iubire, Mântuitorul a rămas cu noi în Sfânta Împărtăşanie şi ne aşteaptă mereu ca să ne hrănească sufletele. Ne aşteaptă să îi facem vizite în biserici, pentru a ne ruga lui, pentru a-i vorbi despre grijile şi bucuriile noastre.

Postul Mare pe care îl străbatem în acest an pastoral poate fi un bun prilej pentru a aprofunda semnificaţia adoraţiei euharistice. Adoraţia ne ajută să îl aşezăm pe Isus în centrul vieţii noastre. Adoraţia ne permite să evaluăm evenimentele din perspectiva prezenţei lui Isus în mijlocul nostru. Prezenţa sa ne întăreşte, prezenţa sa ne dă speranţă, prezenţa sa ne mângâie. Vă îndemn, deci, să vă alimentaţi viaţa din Sfânta Euharistie şi să vă apropiaţi cât mai des de sacramentul Pâinii frânte pentru viaţa oamenilor.

La încheiere, împreună cu PS Petru Sescu, episcop auxiliar, şi PS Petru Gherghel, episcop emerit, vă transmitem gândurile noastre de bine şi binecuvântare. Bunul Dumnezeu să ne binecuvânteze cu un Post mare cu multe roade spirituale.

✠ Iosif Păuleţ,

episcop de Iaşi