Local

„Copiii mei, Teatrul și Ateneul” | Viața și testamentul Maiorului Gheorghe Pastia

Ziarul de Vrancea
21 oct 2018 977 vizualizări

Povestea unuia dintre cei mai mari filantropi focșăneni, care a lăsat posterității două lăcașuri de cultură cum puține există, nu este nici acum cunoscută îndeajuns. Fără pretenții de atotștiutori, am încercat să reconstituim, atât cât se poate, un strop din viața și personalitatea celui ce a fost maior Gheorghe Pastia. A omului care și-a dăruit întreaga avere și putere de muncă pentru realizarea Teatrului și Ateneului, clădiri ce dau personalitate indiscutabilă Focșaniului și pe care le numea adesea "copiii mei".

Despre viața lui nu se știu multe lucruri, el devenind cunoscut din momentul în care și-a surprins concetățenii, donând bani pentru Teatru. Tot de atunci figurează și în documentele aflate în arhiva Direcției Județene Vrancea a Arhivelor Statului. Date complete despre viața și personalitatea acestui om, care prin gestul său a dat vrâncenilor șansa dezvoltării culturii și spiritualității, se regăsesc în lucrarea semnată de Horia Dumitrescu și Ionut Iliescu și intitulată "Ctitori de teatru". Potrivit scrierilor, Gheorghe Pastia s-a născut într-o familie bogată și nobilă, se pare că în 1847. Tatăl său, Tache Pastia, era proprietarul unor moșii de dimensiuni semnificative, cuprinse între dealurile comunei Urechesti și râul Milcov.

Cariera maiorului Gheorghe Pastia

Militar de carieră, Gheorghe Pastia a urmat cursurile Școlii Militare, în 1877 era locotenent, iar la Războiul pentru Independență la care a participat (1877 - 1878) a fost comandantul Companiei I din Regimentul 5 Linie. Decorațiile cu care i-a fost răsplătită vitejia au fost numeroase. Pe front a primit "Steaua României - gradul de cavaler", "Virtutea militară de Aur", "Crucea Trecerii Dunărei" și medalia rusească "Sfânta Ana". Totodată, după război, Gheorghe Pastia a fost decorat cu "Coroana României în gradul de mare ofițer" și "Steaua României în gradul de Comandor". În 1886 își dă demisia din armată și se ocupă de vastele sale moșii. A fost membru în Partidul Conservator, trei ani subprefect de Râmnicu-Sărat, apoi senator de Râmnicu-Sărat în timpul echipei guvernamentale conduse de Lascăr Catargiu, iar în 1911 devenea deputat.

Avere in slujba neamului

"Subscrisul Maior G. Pastia, ca urmaș al unei vechi familii din Focșani, în dorința de a lega și mai mult numele meu de orașul în care m-am născut și al cărui cetățean sunt, văzând necesitatea viu simțită de toți concetățenii mei de a avea un local propriu de teatru, clădire care pe lângă că ar fi o podoabă a orașului, dar va fi și un templu de educațiune și cultivare a sufletului. În acest scop donez prin acest act orașului Focșani, reprezentat cum mai sus s-a spus, suma de trei sute mii lei", spunea maiorul Gheorghe Pastia în actul de donație făcut la 3 martie 1908.

În schimbul acestei donații, maiorul dorea ca terenul necesar construcției să fie pus la dispoziție gratuit de "comună", teatrul să poarte veșnic inscripția "Teatrul Maior Gheorghe Pastia" și familiei sale să-i fie destinată o lojă pe care să o frecventeze descendenții până la a cincea generație. Totodată, în schimbul donației, "comuna" trebuia să-i plătească o rentă viageră de 8% lui sau soției sale, în caz că ar fi murit primul, iar după decesul amândurora, edificiul să devină și să rămână proprietatea "comunei Focșani".

Teatrul a fost terminat și inaugurat în noiembrie 1913, însă despre clădirea în sine și despre istoria ei, vom reveni cu amănunte. Până la inaugurare însă, văzând că Primăria nu mai face față cheltuielilor, Gheorghe Pastia revine cu o nouă donație, de 100 mii lei, pe care o face în august 1910. Iar în 17 septembrie 1911 a urmat al treilea act de donație în valoare tot de 100 mii lei, donatorul precizând că "această sumă va servi pentru construcțiunea teatrului și facerii mobilierului". Se adunaseră deja 500 de mii lei, însă banii nu erau suficienți. Maiorul dorea însă să-și vadă visul împlinit, așa că generozitatea sa s-a materializat încă o dată în 1913 când în aceeași zi, a făcut încă două donații: una de 60 mii lei și alta de înca 10 mii lei.

"Posteritatea îi va venera memoria așa cum se cuvine...

.. unui om devotat binelui obștesc și desbrăcat de lăcomia de avere. Noi însă, care trăim astăzi în jurul său, sîntem fericiți că-i putem aduce cele mai sincere și mai vii mulțumiri pentru opera sa și îi dorim să trăiască mulți ani ca să-și vadă singur răsplata demnei și patrioticei sale abnegațiuni", spunea primarul Focșaniului, Th. M. Bassarabianu,îin 1913, la inaugurarea Teatrului, maiorului Gheorghe Pastia.

Modestia și generozitatea acestuia au fost, pare-se, uitate cu timpul, iar condițiile pe care donatorul le-a impus au fost trecute cu vederea. În martie și aprilie 1923, sala Teatrului începuse să fie folosită pentru întruniri cu caracter religios, profesional și politic. Totodată, Primăria hotărâse în același an ca Teatrul să devină duminicile cinematograf, ceea ce l-a determinat pe Gheorghe Pastia să ia atitudine, trimițând un memoriu edililor orașului.

"Regret din tot sufletul că mi-am sacrificat avutul meu, muncind din greu, ca să las orașului meu de naștere un templu de cultură, iar nu o tavernă de infecție cum a ajuns acum teatrul, descurajându-mă complect de a mai face ceva pentru desăvârșirea acestei opere de lumină, cum aveam și încă am de gând", se revolta maiorul Pastia.

Filantropul a atenționat primarul asupra gravelor abateri săvârșite de administratorul Teatrului, fără nici un rezultat însă. Nemulțumit de modul de administrare al teatrului, Gheorghe Pastia a cerut primăriei, în 1928, dreptul de a controla această activitate. El atenționa asupra stării deplorabile "de murdărie și de neîngrijire ce se afla la acest edificiu cultural. La galerie este o murdărie de nedescris, miros de urină, mucuri de țigări, semințe de dovleac... nici o supraveghere, nici o îngrijire, dacă se rupe ceva la loc nu se mai pune, publicul sare din galerie în balcon, trec în staluri și în loje. Teatrul pe care l-am creiat pentru cultura și lumina poporului cu averea mea, fără să mă fi gândit vreo dată, în viață fiind, sub ochii mei chiar, să văd acest templu al artei pe care l-am făcut cu tot sufletul și cu toată dragostea ce ma leagă de oraș, să-l văd transformat într-o tavernă, în birt cu abonament și într-o casă de rendez-vous și de urgii".

Peste măsură de supărat că autoritățile nu dau curs celor semnalate de el, maiorul Pastia a revenit în 1929 cu un ultim document, prin care spera să trezească indolența și reaua voință a celor cu care era contemporan. Și-a scris testamentul, pe care îl redam alăturat în întregime. Cititorii sunt cei care pot aprecia dacă ceea ce a lăsat ctitorul Teatrului focșănean, cu limbă de moarte, a fost respectat.

Maior Gheorghe Pastia - Testament

"Subsemnatul Maior Gheorghe Pastia, domiciliat în Focșani, în dorința de a contribui într-o măsură cât de mică la luminarea și educația Neamului Românesc și care m-am devotat cu tot sufletul, prin muncă cinstită, mai întâi în rândurile oștirei pe care am servit-o ca un bun patriot, luptând chiar după ce am fost rănit în războiul independenței, fapt ce mi s-a recunoscut prin acordarea mai multor decorații între care și virtutea militară de aur, pusă pe piept de însuși MS Regele Carol, pe câmpul de luptă în Bulgaria, iar după ce am ieșit din rândurile armatei, m-am ocupat cu agricultură, unde muncind din greu, cu încordare și privațiuni zi cu zi mai bine de 40 de ani, văzând necesitatea pentru orașul Focșani de a avea un templu al artei, am găsit cu cale din economiile agonisite și după stăruința cetățenilor mei, să construiesc în anul 1908 un Teatru, așezat în centrul orașului Focșani, orașul meu de naștere, pentru a servi ca locaș de cultură și educație națională.

Întrucât această instituție are nevoie de venituri mari și sigure, cât și pentru a fi ferită să nu fie supusă tuturor umilințelor, m-am hotărât să mai construiesc în orașul Focșani încă o operă de cultură numit Ateneul Popular "Maior Gheorghe Pastia", ce l-am donat Primăriei Focșani, cu obligațiunile stipulate într-însul ca din venitul lui să formeze un fond inalienabil și achitabil conform art.3 din acel act, a căror venituri vor servi pentru mărirea și întreținerea Teatrului "Maior Gheorghe Pastia", fără ca să i se poată schimba vreodată destinația și fiindcă n-am moștenitori direcți și sunt în vârstă înaintată, las toată averea mea mobilă și imobilă ce se va găsi la încetarea mea din viață Executorilor mei Testamentari ca împreună cu Primarul Orașului Focșani să administreze această avere pentru întreținerea Teatrului "Maior Gheorghe Pastia", instituțiune de cultură ce-am construit cu propriile mele mijloace, în acest oraș.


"Fondul Maior Gheorghe Pastia"

Îndată după încetarea mea din viață, Primăria Orașului Focșani împreună cu Executorii mei testamentari, vor intra în drept în stăpânirea întregei mele averi, care sînt în Bonuri ale statului și acțiuni a diferitelor societăți românești, precum și a diferitelor creanțe ce sînt de încasat și care se găsesc toate notate în caetele ce se găsesc în casă, scrise și notate de mine. Toată această avere va forma un Fond inalienabil și neatacabil numit "Fondul Maior Gheorghe Pastia", a cărui venit va servi pentru întreținerea, mărirea și înfrumusețarea teatrului. Pentru aducerea la îndeplinire a tuturor dorințelor mele cuprinse în acest testament, institui Executori Testamentari pe bunii mei prieteni: Paraschiv Chiriță avocat, I.P.Rădulescu Râmnic profesor și pe Dr. Câmpeanu, toți din Focșani, pe care îi rog din tot sufletul să primească această sarcină și să execute întocmai cele hotărâte de mine. Executorii Testamentari împreună cu un membru al consiliului comunal iubitor de cultură și de teatru, desemnat anume pentru aceasta, va forma un comitet (Efori) care va aduce la îndeplinire legatele din acest testament și având întreaga administrare a teatrului, trebuie să se adune obligator la 1 ale fiecărei luni sub președenția d-lui I.Rădulescu - Râmnic în cancelaria teatrului, pentru a controla lucrările și gestiunea teatrului, buna lui întreținere și conducere, cum și pentru a lua măsuri ce vor crede necesare, iar la 1 aprilie a fiecărui an se vor aduna asemenea obligator pentru încheierea socotelilor anului expirat și alcătuirea bugetului anului ce începe. Pentru toate ședințele ce se vor ține, executorii testamentari vor primi un jeton de prezență (o diurnă) de 50 lei (cincizeci lei) de ședință din bugetul teatrului, afară de lunile iunie, iulie și august, când stagiunile teatrului vor fi închise și reparațiunile ce se vor face la teatru. Asemenea, au cu toții dreptul de a se folosi de Loja "Maior Gheorghe Pastia" anulându-se dispozițiunile art.11 - din actul de donație a teatrului în privința lojii familiei Pastia, rămânănd această lojă executorilor mei testamentari așa cum am menționat mai sus; asemenea se va anula și art.16 prin care se prevede de a servi rudelor fără mijloace o pensie viageră, iar la art.10 se va menține numirea de "Teatrul Maior Gheorghe Pastia", așa cum se prevede în actul de donație. Executorii testamentari vor stărui la Primărie să formeze un registru separat al teatrului în care se vor trece toate veniturile și cheltuielile cu verificarea și aprobarea executorilor testamentari, care bani se vor vărsa în casa comunei, trecuți într-un registru separat al teatrului, formând un fond care, cu venitul de la Ateneul Popular vor servi celor desemnate de mine în acest testament.

"Locuri de favoare strict necesare persoanelor oficiale"

Executorii testamentari vor alcatui un regulament la Teatrului, dezvoltând în mod amănunțit normele după care să funcționeze regulat, modul de întreținere și conducerea teatrului, atribuțiunile fiecărui funcționar până la servitori. Casierul cu vânzarea biletelor și cu afișajul se va plăti de către trupele serale, pentru a nu se mai face specula ca astăzi la Teatru. Garderoba se va închiria prin licitație publică și se va așeza în vestibul, lăsând foayerul de sus pentru public, după cum i-a fost menirea, iar pentru redactarea unui regulament al teatrului în care să se menționeze toate dispozițiunile arătate într-însul se va însărcina o persoană competentă pentru formarea acestui regulament de va fi nevoie, acordând un premiu de 600 de lei din venitul teatrului.

Deoarece teatrul este mic, se vor menține locuri de favoare strict necesare persoanelor oficiale, adică un loc rezervat șefului poliției pentru menținerea ordinei în sala de spectacol, un loc pentru parchet, un loc pentru comandantul pieței pentru buna orânduială a militarilor, un loc Directorului Liceului spre a observa buna orânduire a elevilor, un loc unui subcomisar sau agent de poliție în Balcon, pentru a observa buna orânduială a publicului în Balcon și Galerie, spre a nu face stricăciuni și desordine. Acest regulament se va tipări în broșuri și se va împărți persoanelor oficiale și publicului spre știință și a se respecta dispozițiunile prescrise într-însul.

Bilete de intrare în teatru nu se vor elibera de casier decât pentru câte locuri sînt în planul teatrului.


"Să nu fie utilizat pentru banchete și întruniri politice"

Când vor fi fonduri disponibile, executorii testamentari vor consulta un arhitect special pentru mărirea galeriei, balcoanelor și să se prelungească în față încă pentru două rânduri de locuri, asemenea dacă se poate în staluri să se creeze încă un rând de loji, prin scoborîrea parterului în linia orchestrei, asemeni și scena, bine-nțeles de va fi posibil, în orice caz și în orice mod se va putea mări teatrul care nu mai poate corespunde astăzi cerințelor publicului.

Suma de 202.400 - în bonuri de 5% a inpropriet. - ce sînt în casa comunală donate de mine prin act. autent. Trib. Putna Nr.662 - din 11 aprilie 1913 - care din venitul lor va servi la îmbunătățirea și mărirea teatrului se va adăuga în bugetul teatrului, iar în ceea ce privește bursa ce se prevede în acel act a unui elev sau eleve care se va dovedi că are aptitudine pentru teatru, se anulează, deoarece aceste burse s-au prevăzut în actul de donație al Ateneului Popular "Maior Gheorghe Pastia" la punctul A.

Donatia care a purtat până acum numele "Teatrul comunal Maior Gheorghe Pastia" avînd dorința de a răspunde întru totul unui scop cultural național, va purta de acum înainte numirea de "Teatrul Național Maior Gheorghe Pastia", iar pentru ca în realitate să-și ajungă menirea ce-i destinez, executorii testamentari cari au și conducerea lui culturală, nu vor îngădui să se reprezinte pe scena lui decât spectacole ce vor crede serioase și morale cu condiția să îndeplinească un scop cultural, educativ și național, asemenea hotărăsc ca sub nici un cuvînt să nu fie utilizat pentru banchete și întruniri politice.

"Administrator fără culoare politică"

Executorii testamentari sînt obligați prin acest testament să-și desemneze urmași succesori din persoane serioase și cu dragoste de teatru, în caz cînd unul dintre ei s-ar retrage din această sarcină sau ar înceta din viață, ceilalți doi sînt în drept să desemneze pe cel de-al treilea. Executorii testamentari, întruniți în comitet de conducere al teatrului, vor lucra întotdeauna sub președenția d-lui I.Rădulescu Râmnic, astfel că dînșii împreună cu primarul vor hotărî închirierea teatrului și fixarea prețurilor cu care urmează să se închirieze, ținând seama de felul spectacolului, vor numi un administrator și personalul strict necesar al teatrului fără culoare politică și cu avizul Primarului. Executorii testamentari sînt datori a stărui pe lângă Ministerul Cultelor și Artelor, să recunoască caracterul de Teatru Național și să acorde o subvenție anuală pentru întreținere ca la celelalte teatre din țară, sau să intervie la autoritățile în drept, Ministerul Finanțe și Artei, spre a da sancțiune memoriului iscălit de fruntașii cetățeni focșăneni, înaintat Primăriei în luna Iunie 1923 - în sensul ca prin derogare la art. 15, alin.B de la legea teatrelor, taxa de timbru pentru spectacolele ce se vor da la "Teatrul Maior Ghorghe Pastia" și chiar de la cinematografe în Focșani, să revie de drept Primăriei Focșani, în ajutorul Teatrului, care este pus la dispoziția publicului pentru conferințe, serbări școlare, de binefaceri, în mod gratuit, fără să fie subvenționat de nimeni, deoarece cheltuielile de întreținere sînt foarte mari pentru a se putea menține acest templu al Artei mai mult timp fără a se ruina.

În caz când primăria orașului Focșani n-ar voi să accepte donațiunile ce se fac prin acest testament în formele și stipulațiunile prescrise mai sus și care formează ultima mea voință, atunci executorii testamentari fiind oameni energici și cu dragoste pentru cultura Neamului Românesc, au datoria să lupte pe toate căile ca teatrul să fie recunoscut ca persoană morală și juridică, ca astfel să se conducă ca instituție de sine stătătoare și după normele ce în mod sumar le-am indicat mai sus, formând în acest caz o fundație culturală numită "Fundația Culturală Maior Gheorghe Pastia" din Focșani, anulând toate donațiile făcute de mine Primăriei. Rog pe executorii testamentari a stărui să obție scutire de taxe succesorale, deoarece donațiile sînt făcute în mod și în scop cu totul cultural și național.

"Să se facă la timp un monument funerar"

Doresc ca executorii testamentari să facă toate cheltuielile necesare pentru înmormântarea mea la Cimitirul "Sfântul Gheorghe" din Focșani în cavoul mătușei mele Maria Botescu, născută Pastia, și din banii ce se va găsi în casă să se facă la timp un monument funerar, care se va așeza deasupra cavoului și care nu va trece de suma de 50 mii lei.

Un codicel se va atasa la acest testament si va indica anume averea mobila si imobila ce las prin acest testament si alte indicatiuni ce vor necesita.

Orice testament făcut anterior acestuia este nul și fără nici o valoare. Acest testament este scris, subscris și datat de mine astăzi, în Noembrie 1928 în dublu exemplar, din care unul se va păstra în arhiva Primăriei iar al doilea exemplar se va păstra de unul din executorii mei testamentari."

1928 Noembrie 1 - Maior Gheorghe Pastia

Focsani

Proces - verbal

Anul 1929 luna octombrie 17 zile

"Subsemnatul I.Macovei, jude supleant Trib. Putna s.II-a, constat prin prezentul proces verbal că prezentul testament scris pe șase fețe și jumătate, hârtie coli, semnat Maior Gheorghe Pastia Focșani, datat 1928 Noembrie 1, s-a găsit de noi în mâinile d-lui Al. Radulescu ajutor de Primar al orașului Focsani, într-un plic deschis de mărimea 1/8 din coală și pe care se găsesc adresele I.P.Rădulescu-Râmnic profesor și Paraschiv Chiriță avocat și semnat Maior Ghe. Pastia, nu are adăugiri, totodată ne-a prezentat un codicel datat 1929 August 20."

Jude supleant, I.Macovei

Grefier, G. Petrescu

Primar,  Al. Radulescu

Dosar 1871/929

Trib. Putna s.II-a


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.