Jitia – Fişă de prezentare
Situată în partea de sud-vest a judeţului Vrancea la limita Carpaţilor cu Subcarpaţii de Curbură, pe cursul superior al râului Râmnicu Sărat, Jitia este alcătuită din cinci sate: Cerbu, Jitia, Jitia de Jos, Măgura, şi Dealu Sării, având o populaţie de 1652 locuitori şi o suprafaţă de 47 km pătraţi. Se află la la 57 km depărtare de municipiul Focşani şi 52 km de municipiul Râmnicul Sărat, reşedinţa fostului judeţ de care comuna a aparţinut până în anul 1968.
Principala arteră de circulaţie care traversează comuna este DN-2N, aceasta face legatura prin comunele : Chiojdeni, Dumitresti, Bordesti, Dumbraveni cu Drumul European E 85.
Comuna Jitia se învecinează teritorial cu comunele: Chiojdeni din judeţul Vrancea – la Nord-Est, Valea Salciei şi Bisoca din judeţul Buzău – la Sud, Bisoca din judeţul Buzău şi Vintileasca din judeţul Vrancea – la Vest.
Fundamentul zonei este constituit din roci mediterane, nisipuri şi argile, aşezat într-o înclinare subcarpatică. Întâlnim versanţi abrupţi, supuşi eroziunii şi alunecărilor de teren.
Altitudinea scade de la aproximativ 900 m cât are varful « Ulmuşoru » spre est sub 400 m până la confluenţa râului Ramnicu Sarat cu pârâul Săritoarea .
La vest depresiunea în care este situata Jitia, este închisă de povârnişul muntos, spart numai în două locuri de văile adânci şi înguste ale Râmnicului şi Râmnicelului afluent al acestuia .
Apa subterană se află la mică adâncime şi este legată anual de cantitatea de precipitaţii . De precizat, că în perioadele de secită, multe din sursele de apă îşi diminuează volumul sau unele chiar dispar .
Despre priveliştile minunate ale acestor locuri, au scris printre alţii, cărturarii Al. Odobescu în „Pseudokinegheticos” şi Al. Vlahuţă în „România Pitorească”.
Numele comunei provine de la schitul Jitia, înfiinţat pe la jumătatea secolului al XVII-lea de boierii râmniceni Fane Hagiul-pitarul şi Gheorghe Dedulescu-slugerul.
De-a lungul timpului principalele ocupaţii ale jitienilor au fost agricultura şi creşterea animalelor.
Principalele culturi necesare pentru hrana lor erau porumbul, cartoful, fasolea şi fructele.
Suprafeţele mari de păduri ce înconjoară satele Jitiei, au dus la dezvoltarea în zonă a unor îndeletniciri precum: dulgheria, tâmplăria, rotăria şi dogăria, a căror produse locuitorii de aici, le valorificau în zonele de şes pe cerealele de care aveau nevoie.
Text +foto preluate de pe contul de facebook Să Promovăm Pământul Natal
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
Comunicat de presă Finalizarea proiectului ”Reabilitare energetică și lucrări conexe la corpurile C5, C6 și C7, Str. Cuza Vodă nr. 56”
Ziarul de Vrancea, 19 apr 2024
