Această cifră a fost documentată recent și în mod exact de colecționarul Focșaniului de altădată Petru Mincu și astfel se poate cunoaște că frumoasa locuință știută de multă lume din urbea noastră, în care a locuit zeci de ani un cadru didactic remarcabil și anume profesorul Tănăsescu,  a fost edificată, cel puțin în stadiu,  zis „ la roșu” , în urmă cu fix 130 de ani..  Asta pentru că la 21 mai 1896 Neculai Ștefan a adresat primarului comunei urbane Focsani următoarea solicitare:

„Casele și le aveam în str. Gării nr 10 (o altă numerotare poștală valabilă atunci) le- am desființat, pe care loc voiesc a construi altele din nou, după anexatul plan. În acest scop vă rog să binevoiți a- mi da cuvenita autorizație. Primiti stima mea,Focsani, 21 mai 1896 Neculai Stefan” 

Primarul urbei consimte,cinci zile mai târziu, astfel: „ Conform cererii făcute de dl Neculai Stefan, prin petiția înregistrată la nr 4833  și referatul inginerului sef  nr 511, noi primarul orașului Focșani permitem numitului, la proprietatea ce arată că posedă în strada Gării nr 10, să ridice un rând de case din zid masiv, de cărămidă,  așezate în interiorul curții și întocmai după planul legalizat de noi, învelite cu material nearzător. În caz deviind etc ( adica dacă  proprietarul nu va respecta condițiunile autorizației, inspectorul poliției  comunale, cu o copie a planului, va veghea și va putea opri treburile zidirii, în caz că lucrurile nu merg întru totul conform actelor parafate de autoritatea locală).” 

Până aici ar fi noutatea. Pentru că povestea casei s-a mai spus odată. Dar  dacă nu e cu supărare merită reluată acum la împlinirea unei vârste rotunde de 130 de ani . Așadar am stabilit că acest edificiu a fost ridicat de iscusitul Neculai Stefan în 1896, asta în ciuda unor erori menționate și pe 

 în care s-a consemnat că locuința a fost înalțată în 1880 și nu s-a menționat nimic de Neculai Ștefan, ceea ce l-ar fi supărat enorm pe acesta, dacă ar fi putut, cumva, să știe acest lucru Deci trebuie subliniat că primul proprietar este, de fapt, Neculai Ștefan, un armean la fel de ingenios ca toți asemenea etniei lui. Acest lucru ar rezulta din iscusința lor în ceea ce întreprindeau, fapt  pentru care au putut, în acele vremuri, să construiască în orășelul nostru clădirile minunate, vizibile și azi, câte s-au mai păstrat,  pe străzi ca B-dul Gării ,Republicii ,Timiș, Stefan cel Mare, Nicolae Bălcescu,  Nicolae Titulescu etc. 

Aflăm din Revista pentru istorie, archeologie şi filologie, volumul 12, partea a 2-a, 1911 (disponibilă Digi Buc) următoarele:  

„ Armenii la Focsani au venit în mai multe etape--- O parte, pe la mijlocul secolului al XV-lea, a venit din Polonia,  Ungaria și alte orașe ale Moldovei,  iar o altă parte din  Kaffa(Crimeea) după ce au cucerit-o turcii de la tătari.Prima dată, la Focșani, armenii s-au așezat în partea moldovenească a localității, vreo 50 -60 de familii,  care și-au ridicat o mică biserică de lemn cu hramul Sf Maria, aflată chiar pe locul actualei Biserici Armenești de lângă Parcul Nicolae Bălcescu  Prin comerț, agricultură și creșterea vitelor ei au înflorit orașul Focșani care, din sat sau târgușor, a crescut o dată cu numărul armenilor ce tot veneau în cete noi.” 

Un nou val de armeni a venit în localitatea noastră în secolul al XVI lea, iar alții prin secolul al XVII lea din zona Bulgariei, mânați de războaiele periodice ce aveau loc acolo și atrași de nădejdea unor afaceri mai înfloritoare la noi în târg.Cele trei biserici ale comunității au fost ridicate de membrii ei cu mari greutăți și cu multe dispute, inclusiv cu stăpânirea fanariotă din vechime.De exemplu, pentru biserica din Focșani- Munteni au fost opriți în a o ridica chiar de domnul fanariot, dar armenii s-au adresat la Cancelaria Împăratului Austriei cu plângeri numeroase, iar acesta a intervenit la sultan. Mărețul conducător  l- a amenințat pe trimisul său fanariot ca să-i lase pe armeni  să- și ridice biserica cu cele două turnuri din partea muntenească.Trebuie subliniat că ei au dorit  să-și facă acolo biserică, deși o aveau pe cea din partea moldovenească a Focșaniului, mai veche, în prima variantă de lemn, dar fiindcă aveau probleme la graniță, atunci când doreau să vină la slujbă, au decis să -și facă în partea lor de oraș, unde se așezaseră, biserica lor proprie. Cea de-a treia ,Biserica „ Sf. Învierea”   este de fapt Capela de la cimitirul armenesc din afara orașului, situat str Dionissos, cel de peste liniile de cale ferată.În momentul de maximă înflorire a comunității existau la Focșani aproximativ 300, poate chiar 350 de familii de armeni, iar nume renumite din vechime  erau, printre altele,  Pompic, Ferhat, Caramlău, Pruncu, Murad,  Baroncea, David, Cristof, Țăranu, Simionovici, Robovici, Ibrăileanu, Hanagic  și bineînțeles Ștefan .

Trecând la casa luată în discuție pentru azi aflam dintr-o cercetare rapidă că în anul 1899 ( la 2-3 ani după semnarea procesului de recepție a imobilului  )  a decedat la casa sa din Focșani, B- dul Gării, „ Neculai Ștefan, religie gregoriană, etatea 61  de ani ( deci născut în 1838), ce a fost căsătorit cu Florența Ștefan, de aceeași etnie și religie” .O doamnă ,mult mai tânără decât el, cu aproape 20 de ani, care  i-a supraviețuit vreo 3 decenii. La anul 1902 figurează că locuia  doar ea în frumosul edificiu.Fără niciun chiriaș și fără niciun copil, poate din cauză că respectivul cuplu nici nu a avut copii. Simandicoasa și singuratica doamnă Stefan avea totusi la dispoziție, conform descrierilor vremii, „ o construcție de zid masiv, cu 6 camere, 3 antreuri, un balcon, un coridor cu geamlâc, o cămară, un beci, o bucătărie etc etc , toate aceste camere fiind învelite cu tablă.”    Sunt menționati doar „ doi servitori, o femeie și un bărbat.”  Cu siguranță prima făcea menajul și gătea, iar cel de- al doilea o plimba cu caleașca unde avea nevoie. Așa  s-au scurs ultimii 30 de ani din viața ei confortabilă de văduvă bogată, dar în apropierea morții si-a dat seama că vor rămâne toate cele agonisite de izbeliște. Și-a căutat repede o rudă și a întocmit iute un testament în favoarea magistratului și consilierului de la Înalta Curte de Casație și Justiție Garabet Cristof , tot armean.Mult timp nu a stăpânit nici acesta imobilul din Focșani si cu putin timp înainte de decesul din 1939 l-a transmis către un alt armean, cunoscut la acea vreme. De la acesta l-a achiziționat Constantin Tănăsescu . „ Un personaj interesant și abil, de profesie comersant” , care a reușit să pareze furia autorităților comuniste ce naționalizau tot ce prindeau în orasul nostru, pe baza decretului 92/1950. Casa a rămas în proprietatea lui Tănăsescu fără nicio problemă ridicată de instituțiile statului român, iar familia acestuia, până la eminentul profesor de matematică Tănăsescu, a stăpânit-o netulburată. Asta până în urmă cu câțiva ani când ultimul ei membru s-a prăpădit. Remarcabilul edificiu, chiar și la o așa durată de existență, nu putea să nu atragă pe cei interesați.  Așa că a apărut persoana potrivită care i -a redat, pe lângă strălucirea de altădată și o destinație selectă, aceea de centru de excelență în stomatologie. Bunul său exemplu s-ar putea să fie urmat în curând și la clădirea de lângă, cea denumită Casa Longinescu și nu în ultimul rând la ansamblul Caselor Macridescu,str. Cuza Vodă nr 4-6, în legătură cu care, conform presei, se va  modifica și sensul de circulație al străzii Cezar Bolliac Cam astea ar fi urgențele care trebuie numaidecât luate în seamă. Ar mai fi si altele în zona patrimoniului istoric al Focșaniului, dar până la rezolvarea tuturor mai este cale lungă.   

Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale

Florin Marian Dîrdală este colaborator al  Ziarului de Vrancea

Citiți și:Foto | Casa Cristof -Tănăsescu din Focșani, de la primul proprietar la centru de excelență în stomatologie;

Focșani: Casa Cristof–Tănăsescu își începe un nou capitol. Hyperclinica DentExcel „Profesor Tănăsescu” se deschide pe Bulevardul Gării;

Prof. Dan Popoiu | Domnului Profesor CONSTANTIN TĂNĂSESCU... cu dragoste