Local

Istoria primului teatru din Focșani, Teatrul „Lupescu“

Ionel Sclavone
26 oct 2018 937 vizualizări

Primul teatru din municipiu a fost construit în cea de-a doua jumătate a secolului XIX, pe un amplasament din centru, în Grădina Publică vis-a vis de Biserica sf. Ioan. Ctitor a fost un renumit actor al vremii, din București, stabilit prin locurile noastre, pe numele său Ioan Lupescu. Clădirea a rezistat până în 1906 când a fost demolată de municipalitate, după ce a ajuns o ruină.  

Pentru concetățenii noștri din secolul XIX, teatrul nu era ceva necunoscut. Amatori de artă dramatică erau destui și chiar dacă nu exista o sală de spectacole, piesele se jucau, cu succes, în sala Hotelului Cimbru ori în Grădina Raimondi. Într-o revistă din 1932, „Boabe de Grâu“ (nr.11/1932) este consemnată  o anecdotă care îi are ca eroi pe actorul Matei Millo și trupa sa de teatru, din Iași. Aflați într-un turneu prin cele două Principate Române, actorii subt obligați să stea la Focșani, pe atunci oraș de graniță, vreo 20 de zile din cauza unor confrați munteni care au aranjat să nu primească drept de trecere:  

„Înainte de Unire, în vara lui 1851, Matei Millo, genialul actor, inconjurat de o parte a trupei moldovenești ca: artistele Mirișescu, Gabriella Negroiu, Nini Valery și artiștii Teodorini, Luchianu și Nicolau organizează un mare turneu teatral cu piesele: «Baba Hârca», «Cucoana Chirița», «Tuzu Calicul», «Doi morți vii», «Nuntă Țărănească», «Șoldan Viteazul», «Muza de la Burdujeni», «Herșcu Buccengiul», «Căsătorie fără voie», «Ursul alb și Ursul negru», joacă în orașele Roman, Bacău, Focșani, Brăila și Galați. La Focșani, trupa stă 20 de zile, fiindcă intrigile unor confrați artiști munteni fac să nu obțină viza pașapoartelor. Numai intervenția Domnitorului Barbu Știrbey ajută ca Millo să poată «trece granița… în Muntenia»“.

Teatrul Lupescu, prima sală de spectacole din Focșani

În acest context, și-a făcut apariția la Focșani, douăzeci de ani mai târziu, Ioan Lupescu, patronul unei trupe de teatru particulare din Iași. După un turneu prin țară, plăcându-i locul și găsind teren fertil, el pune bazele mișcării teatrale.

Bucureștean de origine, orfan de mic, Ioan Lupescu a început să joace teatru din copilărie și a cunoscut succesul la Iași unde și-a înființat propria trupă. A fost apreciat și ca dramaturg, pentru comedii precum „Vlăduțul Mamei“, „Paragraful 37“, „Cina fără sfârșit“ dar și pentru piese de inspirație istorică, precum „Lăpușneanu“, „Vlad Țepeș“, „Radu Calomfirescu“.

Având o reputație solidă și oareșce economii, Lupescu s-a stabilit la Focșani și a ridicat prima sală de teatru, în Grădina Publică, pe locul fostei mănăstiri Sfântul Ioan.

În fondul arhivistic al Primăriei Focșani din 1871 există o scrisoare înaintată de Angelina Lupescu, soția  actorului, prin care cere permisiunea autorităților pentru construcția imobilului:

„Domnilor Membri, Pe locul ce l-am cumpărat în acest oraș de la Dnu Ion Gheorghiu lângă grădina publică a Sf. Ioan voesc a face un local de teatru precum și de a-l împrejmui. Vă rog să binevoiți a-mi da permisiunea cuvenită. Angelina Lupescu“. (preluare din Cronica Vrancei nr. 3/2002, lucrare editată de Muzeul Vrancei)

Lucrările încep înainte de primirea aprobării din partea Municipalității iar acest lucru a fost de natură să provoace o serie de conflicte. Constructorii au reclamați pentru că au produs stricăciuni gardului împrejmuitor al Grădinii Publice, că n-au avut planuri legalizate ori că nu îndeplinește condițiile de siguranță publică.

O clădire cu pereți din paiantă cu 300 de locuri

În cele din urmă, municipalitatea și-a dat acordul pentru o sală pe temelie de zid, cu pereți din paiantă și acoperită cu material ignifug, cu sistem de ventilație, „fără abatere“. Din păcate, neavând suficiente fonduri, Lupescu nu s-a putut conforma. La final, sala ctitorită de el măsura 25 de metri lungime, avea pereții de paiantă și acoperiș din scândură. De la intrare coborai 7-8 trepte, spațiul fiind amenajat la o adâncime de 4 metri față de nivelul solului. Potrivit unor descrieri, teatrul putea primi până la 300 de spectatori, în staluri, cele două rânduri de loji și la galerie.

Inițial, și-a numit teatrul „Național“, după cele din Iași și București. Ulterior, numele fiind prea pretențios, sala a fost botezată după numele său, „Lupescu“. De-a lungul anilor, aici s-au ținut numeroase reprezentații, pe scenă urcând atât trupa locală cât și altele din țară sau din străinătate. La „Lupescu“ au jucat Matei Millo, Pascali, Aristița Romanescu, Vlădiceștii, Fani Tardini, artiști ai Operei Italiene sau ai Operetei Române.

„Matei Millo, Pascali, Aristița Romanescu, Vlădiceștii, Fani Tardini și alții țineau să dea anual câte o reprezentație la teatrul colegului lor iubit, Lupescu din Focșani iar acesta transforma totdeauna aceste reprezentații în adevărate festivaluri“, consemnează I.M. Dumitrescu în „Îndrumătorii (figuri focșănene de ieri)“ tipărită la Focșani, tipografia Sentinela, 1933.

Lupescu și-a girat teatrul la cămătari pentru a finanța mișcarea teatrală din Basarabia

În 1876, Ioan Lupescu își pune sala garanție și împrumută bani pentru a pune bazele primului teatru românesc din Basarabia. Administrația țaristă i-a pus bețe în roate astfel că artistul și-a irosit banii fără să realizeze mare lucru. Izbucnirea războiului ruso - româno – turc din 1877 a pus capăt proiectului. Revenit în țară, Ioan Lupescu a jucat o perioadă la Iași, după care a revenit la Focșani.

Ioan Lupescu nu s-a bucurat de susținerea autorităților locale din Focșani ci, dimpotrivă, a fost mai mult tolerat. Lipsit de banii necesari, fără ajutor, Ioan Lupescu nu a putut asigura întreținerea curentă și nici n-a putut susține amplele lucrări de reparații care se impuneau pentru modernizarea sălii. Așa se face că în 1882, primarul Nicolale Pruncu i-a atras atenția că sala are nevoie de intervenții majore, precum refacerea tavanelor, a zidăriei, consolidarea pereților cu ciment, înlocuirea stâlpilor de lemn ai lojilor, putrezi, montarea unui sistem de ventilație etc.

Ioan Lupescu n-a reușit să se conformeze, astfel că imobilul a continuat să se degradeze din ce în ce mai mult până când s-a transformat într-o ruină.

Primul teatru focșănean demolat în 1906

Curând după moartea actorului, survenită pe 21 iunie 1893, la vârsta de 56 de ani, din cauza unui cancer, autoritățile au luat decizia să închidă sala din motive de siguranță. Până la demolarea clădirii, în 1906, aici au mai avut loc sporadice reprezentații, în general, în scop filantropic.

În 1901, Primăria a achiziționat Teatrul Lupescu, de la văduva fondatorului, Angela Lupescu, fiul acestuia, căpitanul Alexandru Lupescu și soția sa Elena Lupescu, pentru suma de 15.000 de lei. Banii au fost plătiți în trei tranșe anuale, de câte 5.000 de lei, între 1902 și 1904.

Devenită proprietar, Primăria n-a investit nici un leu reabilitarea clădirii ci, dimpotrivă, a hotărât s-o demoleze, în 1906, pentru a extinde Grădina Publică.

Așa se încheie istoria primului teatru focșănean dar, cum orice final poate fi și un nou început, după câțiva ani, în 1913, la Focșani să fie inaugurat un nou Templu al Thaliei, ridicat prin bunăvoința maiorului Gheorghe Pastia, bijuteria arhitectonică cu care ne mândrim și astăzi.


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.