Ion Roată - un țăran - și el „un nor de aur sorbit din marea de amar” a Vrancei legendare, la ceas de glorie română - Unirea
Au trecut și Zilele culturii naționale, tutelate de ,,Sfântul preacurat al ghersului românesc"- al doilea mare Mihai al românilor, primul mare Mihai al Moldovei. În salba de sărbători de suflet al fiecărui început de an, noi, românii, ne înnobilăm sufletul, ne încărcăm bateriile pentru trudelele acestui început de secol, din cugetul românesc de la cele două extreme spirituale, între și altele, de cel mai de sus, geniul, și de la cel de jos, poporul, talpa țării, respectiv de la Eminescu, o voce din Septentrion, IPOTEȘTI, și Ion Roată, ce ,,făcea merele și vinul, ara pământul an de an, ce nu era boier, ci era țăran". Ion Roată e o voce din inima țării, din curbura munților Carpați, ca un refuz al drumului spre Est, Vrancea, epicentrul al marilor seisme, nu numai geologice, ci și spirituale, respectiv din CĂMPURI, făcând, la divanul ad-hoc, istorie, confirmând, încă o dată, că ,,poporul face istoria", nu liderii.Și, mândru că am făcut multe cu elevii mei, ca profesor de limba română... odată, pentru cunoaștere Sa, bătând drumurile Moldovei pe urmele sale, preamărindu-i geniul în vers și cânt. Și voi reaminti că și MIORITA e capodoperă a culturii populare naționale, a zicerilor populare române, ce concurează sau măcar echivalează cu scrisul românesc de geniu, iar din rândul creatorilor Mioriței, ,,Dumnezeul geniului l-a sorbit..., precum un bulgăre de aur, din marea de amar" pe Eminescu. Și, și MIORITA un ,,bulgăre de aur"e. Și dacă vorbesc cu amar, nu cu patimă, o fac în cunoștință de cauză, ca un luptător, de necontestat,pentru reabilitarea MIORITEI, în contra direcției SCOATERII ei din programa de literatura română, din școală. Și nu acuz persoane, ci acuz strategii inadecvate, discriminatorii, în promovarea CULTURII NAȚIONALE, care e a țăranului ,,născut poet", ,, original în toate". (Emil Cioran)
Si nu era ,,moș", cum istoria a reținut, prin alt hâtru al Moldovei, tot Ion, dar Creangă, ce, cu subînțeles, posibil, l‐a supranumit, ,,moș", fiindcă MOȘUL este simbol al înțelepciunii.
Iar, istoric privind,, ar putea fi o aluzie la Petru Rugină, ,,bătrânul moș al Câmpurilor și al Sovejei", pe la 1600, căruia Ion Roată, moștenitor și urmaș i-a fost. Ș-apoi, cine știe, de nu cumva, din perspectiva politicii actuale, istoria s-ar putea repeta. Și toate, sub semnul UNIRII ,,în cuget și simțiri", de care avem atâta nevoie la aceste timpuri.
Ion Roată a fost un răzeș ca oricare. Un răzeș ce nu știa nici gramatică, nici limbă, nici politică, nici politicianism, dar avea ,,politica" lui - ,,pro domo". Trăia sărac într-o căsuță, undeva într-un sat uitat de lume, fără vreo rezonanță istorică sau altcumva - Gura Văii. Un sat pitit între dealuri, pe Cremenețul ce uneori se supăra și o lua la vale în zbucium de ape, alergând la întâlnirea cu Șușița și, de acolo, cu Marea cea Mare. Și așa, într-un zbucium al istoriei, un eveniment istoric l-a descoperit și pe Ion Roată și l-a dus la divanul Țării. Și, prin humuleșteanul Creangă, știm ce înțelept a grăit în numele semenilor săi. Și spune cântecul: ,,Se trăgeau munții deoparte, Dunărea vorbea și ea, când Ion Roată, purtând dorul poporului prin baladă, pe la Divan, făcân
<d codrul să zvâcnească precum para, grâul să tresară din somn, a strigat:
<<-Vrem cu Țara! Noi îl vrem pe Cuza Domn!>>. Și așa s-a făcut. Prin el, poporul a făcut istoria, a făcut UNIREA. Și povestea se știe.
Istorie au scris oamenii acestor locuri, de pe Valea Șușitei, de veacuri. Și e imperios necesar sa fie cunoscută. Valea Șușiței e în drum de glorii. Un drum de izbânzi, ce începe, cu Miorița, născută pe drumul trsnshumantei, ce pe Valea Șușitei trecea, cu zidirea schitului lui Partenie, la 1624, la Soveja, cu Petru Rugină, ,,bătrânul cel mare al Câmpurilor si al Sovejei", un prim reper cert la începuturile istoriei acestui ținut, și se oprește, dar nu sfârșeste în ,, Câmpia de sânge a Mărășeștiului", unde la Tișita, răscruce de drumuri spre cele trei țări românești, la Tișița, România, întruchipată într-o puternică și falnică româncă, eroină, avertizează, cu sabia, nu amenințătoare, ci aparătoare, ridicată: ,,Pe aici nu se trece!"E glasul generalului Eremia Grigorescu, glas ce urcând pe Vale Șușiței, a spintecat cerul Carpaților, până-n Oituz. Și se va fi înnobilat și din zisă lui Roată. E un strigat, venit din istorie, ce a însuflețit până la sacrificiu, miile de români ce spus-au cândva: ,,Eu îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul...si tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul, mi-e prieten numai mie...".Si toți erau urmașii clăcașului din Câmpuri.
Cine a fost Moş Ion Roată?
Ţăranul Ion Roată a intrat în legendă, parțial adevărată, dar cu rădăcină în autentic suflet de țăran ce era, o dată cu Unirea, de la 24 ianuarie, 1859, și prin tizul său Ion Creangă. El a jucat un rol important în înfăptuirea Unirii sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, propus de Pisoschi domn, moldovean și el, fiind ales deputat în divanul Ad-hoc al Moldovei. Iar prin povesteștile lui, Ion Creangă l-a făcut personaj de poveste. Și ca nu cumva vreodată, Doamne ferește!, să fie asimilat drept ficțiune, că asta e consecința uitării ce ne paște tot mai mult, o biografie trebuie să se păstreze, mai ales că e una simplă și nu deosebită. Deși țăranul român, ce după Emil Cioran „este original în toate”, are o biografie în care sunt rădăcinile istoriei pilduitoare, multimilenare, a noastră.
O biografie dublă ar părea să aibă - nativă și cea de Creangă indusă, dar ambele au comun o realitate. Este, cum am spus, nu boier, ci doar țăran, din satul Câmpuri din fostul județ Putna (Vrancea) și după domnitorul Alexandru Ioan Cuza, cea mai emblematică imagine a Micii Uniri din anul 1859. Ion Roată s-a născut în anul 1806 într-o familie de ţărani muncitori, clăcaşi pe moşia boierului din sat. Deşi n-a avut parte de şcoală şi nu ştia nici măcar să scrie, s-a dovedit cel mai potrivit pentru a-şi reprezenta semenii şi interesele lor. Era cinsitit, avea minte printenă şi vorbea boierului „verde-n faţă”, ades în pilde. Că „moșul” Ion Roată „avea gâdilici la limbă”, „nu avea ascunzători în sufletul său”, zice Creangă. Aşa a ajuns să fie ales reprezentant al clăcaşilor, iar la alegerile din 1857, când cu unanimitate de voturi, a fost ales deputat al judeţului Putna în Divanul ad-hoc al Moldovei. A rămas de notoreitate în literatura română, și așa în istorie, agerimea și originalitatea gândirii dovedită, prin felul cum înțelegea el Unirea, drept care a fost considerat „greu de cap”.
A fost cel care a adus în Divan, în 1857, „Propunerea deputaţilor săteni“, o jalbă în care erau descrise suferinţele clăcașilor din Moldova, prin care cerea împroprietărirea acestora, Roată fiind primul semnatar al documentlui . Iar aceasta a stârnit mare scandal în Divanul Moldovei.
Și, precum vorba înțeleapă și de eternă valabilitate până azi, și va fi mereu, ,, ești bun cât ești de folos împărăției”, în cazul de față Ion Roată, de folos a fost votul dat. Și doar atât. N.B. Orice asemănare cu vreun cititor ale acestor ziceri ale mele, considerată fie întâmplătoare. Fiindcă, după Unire și după închiderea şedinţelor Divanului, din cauza atitudinii sale ostile, manifestată pe față, împotriva boierimii, a căzut în dizgraţia autorităţilor. Și, ca „răsplată”, a fost considerat „stricător al ordinei publice“, a fost arestat de Poliţia Iaşi. Dar „pe chezăşia judeţului şi a locuitorilor din satul Câmpurile“, a fost eliberat, cu condiţia să nu se mai implice în activităţile divanului. Persecutat de autorităţi şi hulit de boieri, Ion Roată a fost nevoit să-şi părăsească satul natal şi s-a mutat la Gura Văii. Și tot acolo a coborât în pământ. A rămas veșnic, și fapt lăudabil, în memoria locului, a edililor satului și a istoriei țării.
Iar pentru dreaptă și lăudabilă prețuire, în centrul satului, se află casa în care s-a născut deputatul Moș Ion Roată (1806-1882). E o casă țărănească, clădită cu lut, lucrată în grinzi și corzi de lemn. Pe 24 ianuarie 1959 a fost strămutată din cătunul Gura Văii și transformată în muzeu. În interiorul încăperilor se află un mobilier țărănesc, obiecte gospodărești ala câmpurenilor de demult, dfar și personale ce i-au aparținut lui Ion Roată. De asemenea, sunt expuse fotografii și documente despre viața lui Ion Roată și lupta lui ca deputat în Divanul Ad-hoc al Moldovei.
Constantin Macarie - Soveja
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
