Inedit! Băile Vizantea din județul, pe atunci Putna, în presa vremii de acum 132 de ani
Într-o postare activată recent pe contul de facebook al vrânceanului Cristi Merchea, editorul publicației emigrantul.it, este prezentat un articol publicat în cotidianul Adevărul de joi, 8 august 1891 despre Băile Vizantea din județul pe atunci Putna
„Băile Vizantea” (Jud. Putna)
Băile de la Vizantea, a căror analiză chimică, calitativă şi cantitativă, a fost studiată de stimabilul Domn G. Constantinescu, farmacist de divizie, au o poziţie admirabilă; pot zice, cu drept cuvînt, că rivalizează cu a renumitelor băi Slănic, din judeţul învecinat Bacäü. Cele 6 isvoare ce compun apele minerale din Vizantea, sunt aşezate de o parte şi de alta a pîrîului Vizanţiă, a cărui apă limpede ca cristalul trece falnic prin mijlocul unei imense păduri; în dreapta şi stânga se ridică mai multe dealuri, ca dealul Edereî, Măgurei, rîpa Herăstrăului, etc.
Între foasta Vizante mănăstirească şi Vizantea răzăşească, cari azi amândouă compun comuna Vizantea, se află vechea mănăstire Vizantea, de lemn, construită de Ştefan cel Mare, şi mănăstirea nouă zidită cu peatră din munţii Vizantea, de un călugăr grec, fost egumen la mănăstire, numit Visarion.
Nimic de zis în privinţa poziţiunei admirabile a acestor băi; — mult de zis însă în privinţa îngrijirel şi instalaţiei lor şi mal ales despre administraţia comunei Vizantea, de care depinde, în primul rang, numărul mai mult saü mai paţin mare al vizitatorilor acestor băi.
Cele 6 surse de apă minerală de la Vizantea, a căror efect binefăcător este incontestabil, — exemplul cu Donic Ţăranu, care era purtat cu căruţa, în urma băilor făcute aci, poate astăzi să umble cu cârja şi alţi mulţi neputincioşi ce s-aü vindecat an ti acesta, — sunt necaptate, neîngrijite şi neinstalate. În adevăr, aproape fiecare isvor se scurge în câte un bazin natural, îngrădit cu mrăjitură de tufari, în care fac băi vizitatorii. Anul acesta din iniţiativă particulară s-aü făcut câteva laviţe de scânduri în jurul acestor basinuri, dar cari după ducerea D-lui maior în retragere D. Petrov, aü fost imediat luate de perceptorul comunal Joji Soare, căruia numitul maior îi dăduse 5 lei pentru a instala acele laviţi în jurul basenului, şi care n-a voit a le readuce, de cât după ce i se mai dete de D. C. Rafael încă 2 lei.
Cauza care m-a îndemnat a scri acest articol, nu e întru atât să înştiinţez publicul despre efectele bine-făcătoare ale acestor ape minerale; ci mai mult, ca să atrag atenţia guvarnului asupra administraţiei plăşei Zăbrăuţi şi în special a comunei Vizantei, spre a pune pe aceşti ovrei în respectul bunei cuviinţi, convenind a scoate pâinea de un klgr. pe preţul de 40 b.
Carnea, trecută mai íntáiü prin cuţitul hahamului ca în toate oraşele, se vinde cu preţul de 90, 80 şi 70 b. klgr.; aceste preţuri sunt puse după capriciul casapilor, fără însă ca onorabila autoritate comunală să-şi dea puţină osteneală spre a observa dacă preţurile de mai sus corespund întru câtva cu calitatea cea mediocră a cărnei.
Individul Gh. Cristea, fost servitor al sub-prefectului şi actualmente primar, are cârciumă la un klm. şi mai bine de piaţă, o singură cârciumă prevăzută cu debit de tutun, deşi în centrul pieţei există o altă cârciumă a antreprenorului acsizelor N. Lupu, dar care nu e prevăzută cu debit de tutun şi aceasta din cauza şicanelor din partea primarului, fácénl ast-fel pe public să vină tocmai la cârciuma D sale spre a cumpăra tutun.
Lipsa de chibrituri e foarte simţită din care cauză tot publicul se serveşte de primitivul dar practicul mijloc, creme- neo şi amânarul.
E de ajuns să citez câte-va din nere- gularităţile şi speculaţiunile ce s-’aű petrecut vara aceasta aci, spre a ne da seama de straşnica administraţie din localitate.
Casa cafegiului Ştefan Misir a fost culcată de făcători de rele în noaptea dd 30 Iulie; hoţii aü apucat să fure numai ru- făriele; căci daşteptându-se servitoarea cafegiului şi dând alarma, hoţii s-’aü făcut nevăzuţi. Până în present nu s-’aü luat nici o măsură pentru prinderea lor. Doi ovrei, a căror nume îmi scapă, având meseria de pitari, fäceaü pâinea numai de 600 gr. şi vânzând-o pe preţul de 30 bani. La plângerea publicului, autoritatea comunală n-’a luat nici o măsură pentru îndreptarea răului. A trebuit în cele din urmă ca publicul să ia iniţiativa.
Cât despre gradul de capacitate a notarului Nică Ungureanu fiul bucătăresei sub-prefectului, nici că mai e de discutat. În fine întru cât priveşte paza de zi şi de noapte conform poliţiei rurale nici de vorbit că există.
Se vede dar din cele citate, că publicul vizitator, care vine aci din toate uughiu- rile judeţului nostru precum şi din judeţele vecine, spre a-şi îngriji de sănătate este pus la discreţia tuturor speculanţilor şi supus la diferite eventualităţi.
Despre toate acestea însă cui trebue să mulţumească publicul vizitator? Negreşit, numai admirabilei administraţiuni superioare şi în special onorabilei autorităţi comunale din comună Vizantea.”(G. G).