In memoriam Nicu Tănasă | Capitol din volumul II, aflat în pregătire, al cărții „Strada Mare a Unirii, colț cu Republicii”
Doresc din nou să apelez
Un număr din agendă,
Ne pare rău…
Clientul apelat
Nu poate să răspundă!
Vineri 8 octombrie 2021 mă aflam în parcul din zona Teatru și admiram natura autumnală. Pașii mei călcau pe frunzele uscate de castan împrăștiate haotic pe alei și foșnetul lor îmi învăluia sufletul în nostalgii și amintiri. M-am oprit pentru câteva clipe pe o bancă, aflată lângă ,,Cofetăria Teatru” și am realizat cât de repede a trecut vara cea fierbinte și a lăsat loc straielor ruginii cu care toamna și-a îmbrăcat existența. Mi-am amintit că pe acea bancă am stat și astă vară și lângă mine s-a așezat bunul meu vecin și prieten, domnul Nicu Tănasă. A observat atunci cu finețea-i caracteristică și m-a întrebat dacă s-a întâmplat ceva trist, deoarece simte că nu sunt în apele mele. Cunoscându-l ca fiind un om foarte săritor, dornic să facă bine în jurul său, mi-am deschis sufletul și i-am destăinuit că unul dintre băieții mei are niște probleme medicale ce necesită intervenție urgentă, însă din păcate… la noi în Focșani nu există mulți medici specialiști, iar la aceia câți sunt, nu poți ajunge decât cu o programare ce poate dura chiar și trei luni. Domnul Nicu m-a ascultat cu atenție, a zâmbit mâhnit și m-a liniștit spunându-mi că încearcă să mă ajute. După câteva minute în care ne-am amintit de cunoștințe comune, care astăzi nu mai sunt, prietenul meu s-a ridicat de pe bancă, mi-a strâns mâna prietenește (așa cum o făcea de fiecare dată) și s-a îndreptat spre casă. Era însoțit de cei doi caniși albi pe care cu drag îi striga ,,Yumi și Yufi”. Îi iubea foarte mult pe acești căței și de câte ori ieșea în parc să se relaxeze îi scotea la plimbare. Nu a trecut nici o oră de la discuția cu domnul Tănasă și nici nu apucasem să mă ridic de pe bancă când am simțit că sunt apelat și telefonul îmi vibrează în buzunar. M-am uitat să văd cine mă sună și era chiar domnul Nicu. I-am simțit vocea caldă, care mă anunța cu bucurie că peste două zile pot să merg liniștit cu băiatul meu la un medic specialist la care de obicei se ajunge foarte greu. Nici nu am știut cum să îi mulțimesc spunându-i că îi sunt dator. Nici nu poate fi vorba de așa ceva, mi-a replicat domnul Tănasă. Dacă am putut să fac un bine, l-am făcut din toată inima. Te prezinți la domnul doctor și îi amintești că eu am făcut programarea pentru a-l consulta pe băiat. Dânsul era un domn elegant, șarmant, mereu zâmbitor și dornic să facă bine. Se bucura de prietenii săi cărora le putea face un bine. Își iubea foarte mult nepoții pe care îi creștea cu mult drag. Era foarte modest și nu se lăuda niciodată cu faptele sale bune. Într-un final am ajuns cu băiatul meu la acel medic specialist, care mi-a recomandat un tratament bun și a pus un diagnostic corect. Acest lucru poate nu ar fi fost posibil dacă domnul din parc, interlocutorul meu de astă vară nu ar fi intervenit.
Fiind toamnă și stând pe aceeași bancă mi-am amintit de domnul Nicu și chiar mi-aș fi dorit să îl văd cum își plimbă cățeii cei albi, cum ar fi alergat ei după castanele maronii-roșiatice ascunse printre frunzele căzute pe bănci și pe alei. Chiar mi-l închipuiam pe prietenul meu cu ținuta sa atletică cum călca pe covorul de frunze ce acoperea întregul parc. În sufletul meu se făcuse toamnă și nostalgia era mai puternică decât realitatea. Mă încerca un sentiment de aducere aminte, de trăiri luminate de soarele verii și căldura lunii iulie. Făcând parte din acest tablou parcă pictat de un pictor celebru, îmi lipsea din imagine și decor vocea blândă și optimistă a domnului Tănasă. Trăiam un sentiment ciudat, parcă de teamă, dar am dat vina pe vremea de afară, o atmosferă autentică de toamnă, care îndeamna la meditație. O frunză moartă de castan s-a desprins din ramuri și mi-a căzut ușor pe umăr. Am simțit o ușoară respirație, însă am dat vina pe adierea vântului. Acea frunză parcă m-a trezit dintr-un vis în care eram îndemnat să îi sun pe domnul Nicu și să îi întreb când mai iese în parc să îi plimbe pe ,,Yumi și Yufi” asigurându-l că îi păstrez un loc pe bancă. Dorind să depășesc starea ciudată am luat telefonul din buzunar și am încercat să îl sun. Pentru că nu mi-a răspuns am repetat de mai multe ori apelul, dar îmi răspundea același call center. De obicei, domnia sa îmi răspundea după câteva secunde. De data aceasta însă… Am crezut că poate se odihnește sau este ocupat să mai facă bine vreunui prieten. De data aceasta nu mai doream să îi cer un sfat sau să îmi facă programare la medic. Îmi doream să stăm împreună pe bancă și să îl ascult cum îmi povestește despre Focșaniul vechi, despre vechii focșăneni, despre întâmplările trăite în orașul nostru. Am mai apelat încă o dată numărul său, dar… niciun răspuns. Un gând sinistru începuse să mă străpungă și să mă îndemne să sun la 112 și să întreb dacă domnul Nicu Tănasă a pățit ceva. Ce nebunie, mi-am zis. Cum să întreb așa ceva? Ce i s-ar fi putut întâmpla unui OM așa de bun? Am intrat pe contul de Facebook și la un moment dat am rămas împietrit citind un ,,Breaking News”. Acesta anunța că omul de afaceri Nicu Tănasă s-a stins în urma unui accident rutier pe o șosea din județul Covasna. Am devenit foarte neliniștit și nu știam la cine să mă închin ca această veste să fie un fake news. Din păcate totul era atât de real și nimic nu mai putea schimba cursul destinului. Un destin tragic, care a curmat o viață în câteva secunde. Se pare că omul de cum se naște și până trece în veșnicie trăiește sub semnul destinului pecetluit de Dumnezeu. Vinerea cea neagră mi-a smuls un prieten drag a cărui lipsă o voi simți mult de acum înainte. Știu și simt că acum și-a regăsit în Cer amicii despre care își amintea și îmi povestea cu drag: doctorul Costel Dușinchi, patronul Dinu Mihail, preotul Nicușor Dumbravă, inginerul Valentin Teodorescu și mulți alții. Acum în aceste zile triste îl plâng toți prietenii, toți focșănenii vechi, îl plâng chiar și castanii. Locuința domniei sale aflată într-un bloc situat lângă parcul Teatru este tristă și îl mai plânge, chiar și Casablanca. Acum îmi dau seama că respirația simțită când frunza de castan uscată mi-a căzut pe umăr era respirația domnului Nicu.
Rămas bun, domnule Nicu Tănasă și mulțumesc pentru binele împrăștiat în jurul dumneavoastră, bine trimis începând din 8 octombrie 2021 din Ceruri!
Doresc din nou să apelez
Un număr din agendă,
Ne pare rău…
Clientul însă apelat
Nu poate să răspundă!
Dumnezeu să te ierte, Nicu Tănasă!
Daniel Mușat Mureșanu-Focșani
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
