In memoriam Aurel Pastia
Fragment din cartea „Strada Mare a Unirii, colț cu Republicii”, dedicat echipei de fotbal Unirea Focșani, unde a evoluat îndrăgitul și regretatul fotbalist.
VIDEO:vrancea atlastv
Așadar era pe la mijlocul anilor '70! Mai precis 1975-1976, când părinții mei au trăit epoca comunistă și s-au mutat în cartierul muncitoresc Sud. Am locuit pe strada „Constructorului” la blocul I8, scara 3. Am avut vecini deosebiți asa cum vă povesteam și în volumul 1, printre ei numărându-se și doamna limbii franceze regretata profesoră Doina Câmpeanu. În aceeași scară însă, la parter locuia o familie de profesori tineri sași, care predau limba germană la școala nr. 10 din Focșani. Această familie se numea Cârstea Uthe și locuiau la aparamentul 44. Dumnealor au domiciliat la această adresa aproximativ un an după care s-au mutat în Ardeal. În locul dânșilor s-a mutat o familie tânără, care avea un băiețel de câteva luni pe nume Cristi. Era primul fiu al familiei Martha și Aurel Pastia. Mare mi-a fost bucuria că domnul Aurel Pastia era fotbalist la „Unirea Focșani”.
„Nea Relu”, alintat „Pasto” de către colegii de echipă, a fost unul dintre jucătorii focșăneni din galeria mijlocașilor centrali la construcție, component al generației de vârf a fotbalului vrâncean, cum a numit-o fostul său coleg de echipă, portarul Ioan Paraschiv. A fost perioada de glorie a acestui sport până în prezent la Focșani, când „Unirea” juca acasă meciurile, pe stadionul „Milcovul” cu tribunele pline și arhipline.
Foto:Marius Pintoiu
Legat de domnul Pastia țin foarte bine minte că... elev fiind la școala din sud în celebra clasă de băieți, domnul diriginte profesor de sport – Remus Nicu Stoleru, care era și antrenor de atletism, ne facilita accesul la toate meciurile pe care le juca „Unirea” în fiecare duminică, acasă. Cu această ocazie, fotbaliștii focșăneni primeau din partea noastră (a elevilor) la fiecare început de meci...flori. Eu de fiecare dată îl căutam cu privirea pe vecinul Pastia, îl reperam pe stadion și alergam să îi dăruiesc o floare. Totul se întâmpla într-un ropot de aplauze, după care fotbaliștii aruncau, în semn de respect pentru suporteri, florile în tribune.