Local

Impresii de la o pomană la 9 dimineața, într-un orășel din Vrancea

Cristi Merchea
25 iun 2018 10815 vizualizări

Sâmbătă am fost invitați la pomană . La ora 9 dimineața.

Da, pomana a devenit în România sport național, activitate cultural-religioasă fără de care nu se mai poate. La 9 dimineața pentru că preotul – deși sunt doi la aceeași biserică – are programul dat peste cap și, până seara, e continuu și prelungit.

E greu să fii și preot în țară azi. Lumea moare pe capete, copii nu se mai prea nasc pentru că tineretul o ușchește dincolo, cei rămași se gândesc de două ori înainte să procreeze iar familia cu maxim un copil – atât de blamată și chiorâș privită în Occident mai acum câțiva ani – a devenit regulă și la noi.

 

Într-un orășel din Vrancea anului de grație 2018, la ora 9, suntem la pomană. După micul dejun de la benzinărie, cu un croasant și un cappucino (sic!) – costul lor de 5 ori mai mare decât în Italia ne-a lăsat un gust amar - am ajuns la pomană.

Totul se desfășoară într-un restaurant pe cât de urât și auster, construit de puțin, dar tot pe criterii comuniste – pe atât de adecvat pentru astfel de evenimente. Dealtfel ele, pomenile, sunt cele care țin în picioare afacerea. Cu clienții ocazionali și berea la pahar nu mai faci avere.

Noi am ajuns primii, nici nu se deschisese. Preotul întârziase la cimitir că mai avusese o pomană la 8 dimineața. E aglomerație în cimitire. România moare la propriu iar clericii au de muncă serios. A sosit și lumea, s-a așăzat cuminte  pe scaune și așteaptă preotul. Mai bine de jumătate din meseni sunt îmbrăcați în negru. Nu pentru că au venit la praznic, ci pur și simplu, pentru că mai toți au morți recenți în familie. Preotul a venit grăbit și tot pe repede-înainte face și slujba.

7 minute pe ceas în care cucernicul ne-a spus să ne fie frică de ce facem azi pentru că în „ziua de apoi” fa fi belea. Cuvinte grăbite, cuvinte trunchiate, rostogolite unul după altul, fără terminație, așa cum am auzit deseori la slujbele bisericești, oriunde au fost ele. Legănăm coliva în ritmul cântării cu „priviutl în morminte și văzutul oaselor goale” și al întrebărilor despre „cine e acolo, împăratul sau ostașul, bogatul sau săracul”, totul în dorința de a ne arăta că toți suntem egali „dincolo”. Acum, și pururea, și-n vecii vecilor, Amin!”

O sperietoare pomenirea asta, nu glumă. Cu toate că meseanul de lângă mine e dascăl și-mi spune că nu e nimic rău în ceea ce face ea, biserica, care ne învață de bine. Așa o fi, da prea ne amenință. Întreaga slujbă, ca și altele dealtfel, a fost un continuu reproș la păcatele celui pomenit astăzi, o amenințare directă și indirectă, o poruncă la supunere și milostenie.Practic, dacă asculți bine cuvintele și pui preț pe tot ce se spune, ieși de acolo ca de la procesul pentru omor: condamnat apriori, terminat psihic.

   Și te mai întrebi de ce în România oamenii nu zâmbesc pe stradă, de ce nu se salută și-s crispați…

Chelnerițele nu așteaptă, ele au treabă, așa că toată slujba e cu muzica de fundal a tacâmurilor, a trăncănitului farfuriilor pe mese sau în bucătărie. Ce evlavie, ce pioșenie…

Se așază preotul, se așază mesenii… Primul fel? O farfurie ochi cu de toate, aperitiv. Băuturi la discreție: apă plată și gazoasă, sucuri naturale, strident colorate, vin… La masă mai mult femei. Un bătrânel de 90 de ani decojește sarmalele de frunza de viță-de-vie. Nu mai poate, dar a venit aici pentru defuncta sa soție.  Lângă el, o fetiță de vreo 13-14 ani cu părul a la Bob Marley. E trendy, cu toate că mama nu prea o înțelege iar în oraș e văzută strâmb. Nu e ca toți, și asta te scoate din rândul celorlalți. Dar nu o deranjează. Deviza ei? „Voi râdeți de mine că eu sunt alfel, eu râd de voi că sunteți la fel”.

A urmat peștele afumat (a fost meniu de post), apoi au venit sarmalele de post, platouri de prăjituri și cozonac tot de post, cafea și, cireașa de pe tort – coliva la pahar. Belșug. S-a străduit fiica răposatului să fie bine, să aibă masa de toate, să fie cinstit cum se cuvine. E tot ce a mai rămas de făcut. „Ca să-i fie iertată greșala cea cu păcat și cea fără de păcat” , la „înfricoșătoarea judecată” cum a spus preotul. Dar el e plecat demult. Nici pardon, nici du-te naibii, a ieșit iute fără să mai binecuvânteze bucatele la final. Are de urmat alte pomeni care nu suferă amânare în program. Banii i-a luat pe toți, că asta nu se uită. Trebuie să ajungă și cota parte la Dumnezeu. Așa e la noi, Dumnezeul românilor ia și el parandărătul. Mai puțin, da ea.

Ce ne învață biserica? Am auzit pe la slujbe, dar sigur știu că partea cu suta făcută sul în mână și dată preotului ca-n filmele lui Mario Puzo, pe ne-ve, nu ne-a spus-o niciodată la slujbe. E partea aceea netaxată și netaxabilă care merge direct în buzunarul preoților, palmată și băgată cu dexteritate în sutana neagră. Nu contează că nu a terminat ce începuse, banii sunt aceeași. Iar bunul enoriaș dă, și dă, și iar dă, de la naștere și până la moarte, în numele credinței și a ispășirii păcatelor, pentru o viață liniștită dincolo de moarte. Sau, mai sigur, pentru ca viața preoților să fie liniștită pe pământ.

Să fie de sufletul lor.

Cristi Merchea

Articol + fotografii preluate de pe site-ul emigrantul.it


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.