GHEORGHE ROGOZ de la Panciu, ultimul veteran de război din Vrancea cu grad de general, a murit la vârsta de 94 de ani
Tristul anunț a fost făcut de fiica sa conform adevarul.ro:„În noaptea asta, tatăl meu, general (r) GHEORGHE ROGOZ , a trecut la cele veşnice. Dumnezeu să te aibă în paza lui cea dreaptă şi sfântă! Drum lin în lumină şi linişte!”.
În memoria Generalului în rezervă GHEORGHE ROGOZ de la Panciu care a avut curajul să plece pe front înainte de majorat reluăm povestea sa publicată în Ziarul de Vrancea în 2016
„Nu uitaţi, 1 Decembrie” a mărit ţara!", spunea fostul ostaş al celui de-al doilea Război Mondial
La 17 ani a plecat voluntar pe front să lupte pentru România Mare. A minţit că are 18 ani..., pe care i-a împlinit pe câmpul de luptă, în Munţii Tatra. A fost rănit o singură dată - nu foarte grav - fiind nevoit să rămână în spital, la Carei, două săptămâni, după care au vrut să-l trimită acasă, la Panciu. A refuzat continuând să lupte alături de camarazii săi. Perioada petrecută pe front, din Ardeal şi până în Munţii Tatra, a fost fabuloasă. A scăpat de multe ori, ca prin urechile acului, de la moarte şi s-a întors acasă cu pieptul plin de decoraţii. La 88 de ani, col. (r) Gheorghe Rogoz încă poartă cu mândrie haina militară şi în suflet dragostea nestinsă pentru ţară.
"Nu m-am gândit niciodată că o să mor"
Col(r) Gheorghe Rogoz s-a născut în 24 iulie 1926, într-o familie de oameni gospodari din oraşul Panciu. Au fost trei fraţi, dar numai el a avut parte de un destin care ne îndreptăţeşte să spunem acum că viaţa sa, cu bune şi mai puţin bune, bate filmul. Deşi un copil încă, la 17 ani şi-a convins părinţii să-i dea binecuvântarea, să meargă la război. Ce i-a dat acest impuls? „Am stimat haina militară şi m-am gândit că lupt pentru ţară. Părinţii au fost de acord, aşa că m-am înrolat voluntar în Regimentul 16 Artilerie Bacău. După o instruire de câteva luni, am plecat la Bucureşti, de acolo la Mediaş. Cu frontul am ajuns în Ungaria şi de acolo până în Munţii Tatra. Când am împlinit 18 ani m-au felicitat camarazii de arme, m-au felicitat superiorii pentru curajul pe care l-am avut să vin voluntar pe front. Nu m-am gândit niciodată că o să mor, am purtat tot timpul o cruciuliţă pe care o am şi acum...”, ne-a spus colonelul Rogoz. Adolescentul devenise deja un bărbat adevărat, primise botezul focului şi două importante decoraţii: Virtutea Militară de Război cls. a II, obţinută în luptele din Tatra Mare şi Crucea Serviciului Credincios cls a I a. Într-un singur an col (r) Gheorghe Rogoz a primit 7 decoraţii pentru curajul de care a dat dovadă pe front. „Îndeplineam tot, eram disciplinaţi şi respectuoşi. N-am simţit greul, am fost echipat bine, eram hrăniţi bine, atât că dormeam sub cerul liber, chiar şi iarna. N-am fost bolnav niciodată cât am fost pe front. Îmi era dor de familie, de părinţi de fraţi. De pe front le scriam că sunt sănătos, numai că era pericol de moarte”, povesteşte eroul păncean.
"Ca soldaţi eram curajoşi, mai bine educaţi pentru ţară"
Sfârşitul războiului l-a găsit la Brno, de unde s-a întors, împreună cu soldaţii români, pe jos. Trei luni au bătut drum lung şi greu, dar bucuria întoarcerii acasă i-a ajutat să treacă peste toate. De la Miercurea Ciuc au venit cu trenul până la Bacău, iar de acolo, vreo 40km până la Panciu, pe jos, prin zăpadă şi ger. „Ca soldaţi eram curajoşi, mai bine educaţi pentru ţară, iar armata era armată! Respect era şi acasă, părinţii ne-au crescut foarte bine”, îşi aminteşte col.(r) Rogoz. Reacomodarea a fost uşoară mai ales că a plecat la Şcoala Militară pe care a absolvit-o cu gradul de locotenent în anul 1947. S-a căsătorit cu fata unor refugiaţi din Basarabia, Valentina, şi au trăit bine împreună, mai bine de 60 de ani, fără certuri, fără necazuri, crescând un copil excepţional. De 30 de ani, de când este la pensie, s-a devotat comunităţii, urmărind, ca preşedinte al filialei Vrancea a Asociaţiei Veteranilor de Război, interesele veteranilor de război, de la an la an tot mai puţini. Deşi puterile l-au mai lăsat, inima sa, despre care spune ca i-a rămas tânără, bate pentru România cu aceeaşi putere.
Ziarul de Vrancea transmite condoleanțe familiei și apropiaților generalului(r) GHEORGHE ROGOZ .Dumnezeu să-l ierte!
Citiți și mesajul de condoleanțe al colectivul Brigăzii 8 LAROM „Alexandru Ioan Cuza”:
”Cu adâncă durere în suflet, colectivul Brigăzii 8 LAROM „Alexandru Ioan Cuza” deplânge trecerea la cele veșnice a generalului de brigadă (rtg) Gherorghe Rogoz. Participant activ la cel de-al Doilea Război Mondial unde s-a evidențiat prin spirit de sacrificiu și curaj, cetațean de onoare al orașului Panciu, Gheorghe Rogoz a fost de-a lungul întregii sale vieți un martor incontestabil al multor evenimente istorice. Experiența sa de viață subliniată de cinste, devotament și dragoste de țară poate servi drept model de urmat pentru tinerele generații. Vom păstra vie amintirea acestui veritabil Erou!
Dumnezeu să vă odihnească în pace, domnule general de brigadă (rtg) Gheroghe Rogoz!”
Text informații + foto:Brigada 8 LAROM
