Galerie foto | Satul din Vrancea în care mai trăiesc doar opt familii
Adrian are nouă ani și merge prin pădure ca să ajungă la școală în satul vecin. Tatăl îl așteaptă în vârful dealului, de frica animalelor.
Într-o Românie care promite mai mult pe hârtie decât în realitate, există zone complet uitate de autorităţi şi de noi ceilalţi. Multora le este greu să creadă că în secolul XXI, unde totul pare făcut de-a gata, unde oamenii se sufocă din cauza poluării şi a aglomeraţiei, sunt locuri care par desprinse din cărţile de basme mult uitate, acolo unde praful s-a ascuns printre paginile îngălbenite rupte din coperta ce nu le mai atinge nimeni.
În realitate, satele izolate au fost lăsate să moară defintiv, încetul cu încetul - au sărăcit, s-au depopulat și s-au rupt de tot de lumea civilizată, de lumea de la oraș cum o numesc sătenii. Cu peisaje de vis, cu o pădure care e o adevărată sursă de oxigen, care, din păcate, a căzut victima hoţilor de lemne, la nici 60 de km de Focşani se află Hotaru. Un sat al cărui prag îl mai traversează doar opt familii.
Oamenii s-au desprins din rădăcini, unii au plecat, alţii au îmbătrânit şi au murit, iar alții îşi aşteaptă sfârșitul pe pământul de unde se trag.
Hotarul e locul unde pare că timpul stă pe loc, în care nimic pare că nu se întâmplă. Școala, singura instituție a comunității s-a închis și acum e o ruină în care pașii unui copil nu au mai pătruns de mai bine de 20 de ani.
„Fără copii satul e ca neghina în grâu”
Oamenii s-au așezat aici de frica războaielor și nu au mai plecat. În casele mici, dărăpănate, ei își duc traiul de la o zi la alta. Fără magazin, dispensar, școală, oamenii merg aproape 4 kilometri în satul vecin pentru a-și cumpăra pâinea.
În Hotaru mai trăiesc trei copilași, Mihaela, Adrian și Relu, care merg zilnic pe jos prin pădure, pentru a ajunge la școlile din satele vecine. Un drum anevoios care în timpul iernii pare un vis urât pentru un copil de nouă ani.
Tanti Ioana crede că satul lor va muri pentru ca a mai rămas o mână de oameni și în curând va fi dat uitării. „Fără copii satul e ca neghina în grâu. Școală nu mai avem demult. Mama mi-a povestit că atunci când au venit rușii în Al Doilea Război Mondial a ieșit pe uliță cu flori pentru copiii ei. Și rușii au întâmpiat-o cu o urare. Ei credeau că florile sunt pentru ei. Femeile își dădeau cu cenușă pe ochi și cu tăciune și spuneau că sunt bolnave ca să scape de violul rușilor. Rușii au făcut prăpăd, până și buchetul l-au dat cailor”, povestește tanti Ioana.
Citiți întreg articolul publicat pe site-ul www.antena3.ro accesând titlul alăturat:Locul din România în care mai trăiesc doar opt familii. Adrian are nouă ani și merge prin pădure ca să ajungă la școală în satul vecin.Tatăl îl așteaptă în vârful dealului de frica animalelor - FOTO
Foto:www.antena3.ro
