Local

Galerie foto | Drumeție prin Munții Vrancei, până la Piatra lui Bucur

Ziarul de Vrancea
24 sep 2019 3841 vizualizări

Principalele obiective ale escapadei dintr-o frumoasă duminică de septembrie (n.red. 23 septembrie 2019) au fost Culmea Piatra Penei și cascada Chișătoarea de pe pârâul Mărtinu, atinse într-un circuit parcurs în jurul celui mai izolat sat buzoian - Pleși (component al comunei Bisoca). Traseul este nemarcat, urmărind o potecă la urcuș, iar coborârea a avut niște pante consistente.

Culmea Piatra Penei face parte din Masivul Furu (parte a Munților Vrancei) și are punctul culminant în Vârful Piatra lui Bucur (1145 m altitudine). Bucur este același cioban despre care legenda spune că a întemeiat orașul București. Culmea este presărată cu pietre de mari dimensiuni, din care una a ajuns în urma unui cutremur în vatra satului Pleși. Parcă am fost în lumea personajului de poveste Sfarmă-Piatră.

Pârâul Mărtinu este afluentul râului Râmnicu-Sărat, iar cascada Chișătoarea de pe acest pârâu este interesanta, în ciuda doar a celor 7 m înălțime și a debitului mic din aceasta perioada a anului.

Pe drumul de întoarcere am oprit și pe Valea Râmnicului Sărat pentru a vedea ziduri ciclopice, fenomene de eroziune diferențiată și Poarta lui Dumnezeu.

Tura a purtat marca Andrei Raftopol și Pantelimon Sorin, cărora le mulțumesc.

Citiți mai jos  și legenda ciobanului Bucur, preluată de la Pantelimon Sorin

Text informații + foto:​Smaranda Enica 

Masa lui Bucur

Depresiunea ”Între Râmnice” este străjuită în partea sa vestică de povârnișul muntos al bordurii carpatice, puternic torsionată și curbată către vest. În cadrul peisajului se impune Muntele Piatra Penei care ajunge până la altitudinea de 1145 m în punctul numit ”Masa lui Bucur”. La poalele sale se desfășoară satul Pleși, cu gospodării risipite pe panta abruptă a muntelui, ce par că stau să alunece în apa învolburată a Râmnicului Sărat. În această zonă de limită a depresiunii cu spațiul montan, blocurile de piatră au o mare frecvență ca urmare a proceselor periglaciare din cuaternar. Pe coama muntelui amintit se află un astfel de bloc, care datorită eroziunii riscă să se prăvălescă în apa Râmnicului. Uriașa stâncă cu o suprafață pseudoplană și un volum de cca. 150 tone, este așezată pe alte 3 pietre mai mici, creând imaginea unei mese dacice cu trei picioare. Localnicii au numit-o ”Masa lui Bucur”, pentru că așa au apucat de la părinții lor.

Foto:Cioban în fruntea turmei

Ei povestesc că demult, aici  pe plaiurile noastre trăia un copil pe nume Bucur, care de mic a rămas orfan de amândoi părinții. Neamurile sale l-au dat să învețe meserie la unii ciobani cu suflet, ce pășteau oile prin părțile acestea. Micuțului ”mânător de oi” îi plăcea să-și petreacă timpul în apropierea unei pietre uriașe, așezată pe vârful muntelui. Ucenicul cu greu își putea îndeplini sarcinile ce îi erau stabilite de mai marii săi. Cât de tare s-ar fi grăbit, el nu reușea să adune la timp lemnele de care aveau nevoie ciobanii de la stână.

Foto:Ciobănașul Bucur

 Într-o zi plecând după lemne, în mijlocul unei poieni s-a intâlnit cu trei zâne. Una dintre ele, întinsă pe iarba fragedă, dormea învăluită de arșița zilei toride de vară. Ciobănelul, milos din fire, a tăiat iute câteva crengi de brad și a făcut un umbrar deasupra acesteia. Pentru gestul său plin de omenie, zânele l-au răsplătit cu puterea de a clătina, a smulge din rădăcină și a urca pe umeri orice brad, spre a nu mai fi certat de ciobanii mai bătrâni.

Foto:Cele trei zâne bune

Căpătând puteri de uriaș, tânărul nu s-a răzbunat pe cei care l-au umilit, dar cu timpul i-a părăsit plecând cu turma lui de mioare spre șes, la câmpie. Așa a ajuns Bucur pe malurile Dâmboviței, unde și-a stabilit stână, iar cu timpul a devenit foarte bogat. Acolo a pus bazele unei gospodării înfloritoare, obârșie a  așezării care a devenit astăzi orașul București, adică ”orașul lui Bucur”.

Foto:Biserica lui Bucur de pe malul Dâmboviței

 El nu a mai părăsit locurile de la câmpie, dar se spune că o parte din bogățiile strânse le-a ascuns sub piatra din vârful muntelui, pe care o îndrăgise atât de mult în copilăria sa.

Foto:Grup de ciobani

Foto:Turme de oi aflate în transhumanță de la munte la șes

Text informații + foto: Sorin Pantelimon, profesor al Școlii Gimnaziale Jitia


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.