Local

Galerie foto | Din lada de zestre a meșterului popular Ţica Geană, din Soveja

Janine VADISLAV
18 mar 2019 2103 vizualizări

„Viaţa omului e ca o poveste şi tot omu are povestea lui. Îţi par lucrurile la întâmplare, dar nu e aşa. Când eşti tânăr nu-ţi dai seama, toate-s bune şi frumoase, toate-s la voia lui. Când ai trecut prin viaţă şi timpu s-a scurs, s-au schimbat multe. Omu tot vrea să treacă iute timpu, da nu ştie că-i trece viaţa.Suntem trecători ca tot ce-i pe lumea asta şi rămâne după noi ceea ce am făcut şi-i trainic”, o familie, o casă, un copil ( sau mai mulţi), ajutorul dat celor din jurul nostru, cum păstrăm  credinţa din bătrâni şi datinile străbune...  Chiar dacă mulţi, foarte mulţi s-au dezrădăcinat vremelnic, tradiţia nu se pierde, iar OMUL revine la matca lui.

O cunosc pe doamna Ţica Geană, din Soveja, de ani buni, mai mult, ne-am întâlnit deseori la expoziţiile de la Galeriile de Artă, din Focşani, unde creaţiile domniei sale sunt apreciate şi admirate de fiecare data, premiată pentru minunile care ies din mâinile atât de pricepute la toate. Chiar dacă nu mai e la prima tinereţe, lucrează şi acum ca la 20 de ani, cu aceeaşi pasiune şi interes. Obiectul de care nu s-a despărţit niciodată, pe care-l ştie din primii ani ai copilăriei a fost, este şi rămâne războiul de ţesut, vechi şi el de mai bine de 100 de ani, la care a ţesut bunica, apoi mama sa, care i-a predat ştafeta.

„Aveam un război de ţesut pe prispă, unul în salon şi unul în bucătăria de iarnă. Bunica şi mama mea ţeseau pânză, toată casa se îmbrăca cu pânza ţesută în război, aşa erau timpurile".

- Mai face azi, cineva, pânză în război? întreb.

„Nu mai face nimeni. Pe atunci nu se găsea pânză, iar cea de casă era mai bună, era din bumbac sută la sută, nu transpirai în ea. Cămaşa era mai rezistentă”.        

În copilăria meşteriţei, lucra în război toată suflarea femeiască a satului. Prin anii 70 au început să cumpere de la oraş, dând catrinţa şi ia pe rochie, ce-i drept mai uşor de purtat şi mai „suferitoare”, dar farmecul femeii în costum popular, mersul elegant, s-au pierdut. De ceva timp însă, tinerele sunt interesate de ii pe care le poartă la nunţi, botez sau, pur si simplu, în zi de sărbătoare. Au înţeles că nu orice model de pe iile cumpărate din comerţ li se potriveşte, unele nici nu sunt din zona în care s-au născut şi trăiesc. Învaţă să coase de pe internet... Acolo unde mai sunt bătrâne care au lucrat o viaţă cusături tradiţionale, tinerele au norocul să mai găsească modele vechi de o frumuseţe rară.

Tanti Ţica, cum îi spun localnicii, are ce le învăţa pe fetele din Soveja, doar voinţă sa fie din partea lor. Am văzut la dumneaiei, câteva modele absolut superbe şi nu mă lasă inima sa nu vi le împărtăşesc. Aşa că, am stârnit-o la vorbă. 

- Mai ţeseţi?

„Mai mult vara...  În ultimul timp m-am axat pe costumul popular. Îmi place să îmbrac fetiţele cu ii. Îmi place să le văd purtând ii, mai ales când ştiu că sunt făcute de mine. Mai mult, am început să reproduc modele vechi de 100-150 de ani, câte se mai găsesc.

- Sunt puţine?

„Mai puţine, femeile nu le-au păstrat, nu mai erau la modă.

Tanti Ţica, poartă (când vorbim) o frumoasă cămaşă al cărei model e cusut cu negru, înviorat cu puţin portocaliu, ca pentru femei în vârstă.

„Aceasta este o cămaşă de la bunica mea, are peste 100 de ani vechime şi-mi plac foarte mult culorile, cum le-a aranjat, negru care scoate în relief un pic de portocaliu. Sunt modele geometrice foarte greu de lucrat, dar satisfacţia lucrului dus la bun sfârşit este mare. Bătrânele noastre lucrau la lampă pe vremea aceea, aş putea spune acum că noi avem toate condiţiile.  Ele lucrau noaptea pentru că ziua munceau la câmp, în gospodărie, aveau copii mulţi. Erau foarte harnice şi pricepute şi îşi învăţau şi copii la fel”.

- Acum, vă caută fetele din sat?

„În ultimul timp m-au căutat să le învăţ să coase câte o ie „cum face tanti Ţica”. Mi-a făcut mare plăcere.

- Unde merg fetele îmbrăcate în ie?

„În ultimul timp, la biserică. A fost o nuntă în vara asta în Soveja şi m-am bucurat foarte mult că am lucrat vreo 4 costume, jacheta şi ie. Când am auzit că le-au purtat la cununia religioasă, m-am simţit foarte bine. Erau sovejani plecaţi, care sau întors pentru nuntă...

- Le este dor de locurile natale...

„Da, toată familia s-a îmbrăcat tradiţional. Am rămas uimiţi noi, consătenii, că fiind plecaţi de atâta timp, au ales să poarte costumul tradiţional. Mai mult, au inspirat şi alţi sovejani, care doresc să-l poarte. Am primit deja comenzi  şi pentru copii mici. Mă gândeam la început că n-aş putea lucra aşa ceva, e foarte migălos, apoi m-am obişnuit. Dacă părinţii vor să-i îmbrăcăm și pe cei mici înseamnă  că nu s-a pierdut tradiţia. Astea-s bucuria şi gândul nostru care ne ţin la lucru.”

- Pentru bărbaţi, ce se recomandă?

„Nu se mai face cămaşa  aia mare, care se purta, cu poale. Se face doar un fel care se numeste manişcă...”

Până acum vreo 70 de ani, cămaşa cu poale făcea diferenţa între naşi, familia mirelui şi restul nuntaşilor. Bărbaţii din familia mirelui şi naşii purtau cămaşa cu poale, bărbaţii invitaţi la nuntă îmbrăcau doar  „manişca”. Aşa era tradiţia şi nimeni nu îndrăznea să treacă peste acest obicei „de când lumea.”

Tanti Ţica arată o cămaşă de mire.

„Aceasta este cămaşă de peste 100 de ani - am găsit-o în  lada de zestre -, este a tatălui meu şi a fost cusută cu mătăsică albă şi crem. La noi nu se punea verde sau albastru... Modelul acesta de cămaşă îl purtau doar mirii, socrii şi naşii, restul purta cămaşă fără poale, numită manişcă. Manişca este o cămaşă mai practică, se purta a doua zi după nuntă, duminica. Este cămaşa tradiţională din zona noastră. La Soveja nunta ţinea 3-4 zile. Pentru firul de mătase femeile creşteau viermi de mătase şi bunica mea creştea.  Acum, când am început eu să cos o cămaşă de mire, folosesc tot mătăsică şi fir, cât de cât mă apropii de modelul tradiţional. Din păcate, pânză ca asta nu mai găsim. E greu cu pânza ţesută în casă..., oftează tanti Ţica”

- Omul vrea şi material bun, zic.

„Da, vrea material bun, să nu transpire, s-a săturat de sintetice.

La o cămaşă de mire, o meşteriţă pricepută, cum e tanti Ţica Geană, lucrează mai bine de 3 luni. Domnia sa se minunează şi acum de hărnicia femeilor sovejane care, pe lângă cusurul din timpul nopţii, la lampă, trebuiau să facă toate treburile din gospodărie pe timpul zilei, să aibă grijă de copii şi de animalele din grajd.

- Lucrau noaptea, acum nimeni nu mai face aşa ceva, spun.

„Lucrau noaptea şi, dacă se-ntâmpla să mai vină vreo vecină, ascundeau imediat lucrul după pernă, să nu fure modelul. În felul acesta fiecare îşi avea modelul ei”, povesteşte doamna Ţica Geană, dedicată de când se ştie tradiţiei strămoşeşti, portului tradiţional, satului vrâncean în care trăieşte de când a venit pe lume.

Modelul cămăşii de mire, care aparţine familiei Geană, este de o frumuseţe rară.

Nu doar modelul  este deosebit ci şi broderia filigranată, care îmbogăţeşte pânza ţesută în război ajungând ca întreaga lucrare să devină o adevărată operă de artă. Astfel de minunăţii purtau vrâncenii noştri, cusute de mâinile harnicelor femei, care făceau din noapte zi. ( Janine VADISLAV )

 

 

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.