Local

Galerie foto | Din dragoste pentru tradiția străveche, Elena Micu din Soveja s-a apucat de cusut

Janine VADISLAV
13 mar 2019 6631 vizualizări

Chiar dacă pare o adolescentă, doamna Elena Micu , din Soveja, are ambiţii foarte mari. Îndrăgostită iremediabil de portul popular, a dorit să-şi coase propria-i ie şi, de aici, până la iile pe care le are în acest moment, n-a mai fost decât un pas. Un pas simbolic, desigur, căci cusutul unei astfel de cămăşi durează între 5 şi 18 luni, în funcţie de complexitatea modelului şi de timpul pe care i-l dedici. A început prin a copia modelul unei ii vechi, din zona Soveja, lucrată în culori naturale, alese cu multă măiestrie. Pe lângă faptul că sunt foarte frumoase şi de o eleganţă deosebită, cămăşile lucrate pe pânză de in şi de bumbac sunt răcoroase, plăcute la purtat, mai ales vara.  Având doi copii mici, tânăra mămică de 28 de ani şi-a propus să se gospodărească de una singură, aşa cum făceau străbunica şi bunica ei, care îşi lucrau cele de trebuinţă in gospodărie.

Sovejancă de origine, Elena a prins drag de ia tradiţională destul de târziu. A mers la un magazin de artizanat să-şi cumpere una dar, ce a văzut acolo a determinat-o să încerce să-şi coasă singură o ie. A întrebat bătrânele din sat, a căutat pe bloguri care te învaţă, la minut, cum să-ţi lucrezi ia mult dorită. Stând mai mult acasă cu primul copil şi-a zis că încercarea moarte n-are şi a pus mâna pe ac. A mers destul de uşor, spune ea, şi în şase luni prima ie a fost gata.

„Am început prin a lucra după o cămaşă veche, de Soveja. Am copiat-o, este aceasta pe care o vedeţi pe mine. Am învăţat pas cu pas, povesteşte Elena.

Apoi am trecut la cusături mai complicate. La o ie se lucrează foarte mult timp, în funcţie şi de coplexitatea modelului. La o ie cusută ca la carte, lucrez 3 luni, 6 luni, o jumătate de an, un an, în funcţie de timpul pe care-l am la dispoziţie. ”

Familia este încântată şi o încurajează, mai ales când a văzut ce minunăţie iese din mâinile ei.

„Chiar şi băieţelul meu de 4 ani şi jumătate îmi zice tot timpul, mami, nu-mi mai coşi şi mie o cămaşă, că-mi place!”

Materialele folosite de Elena sunt de cea mai bună calitate. Pânza  pe care coase este fie pânză de bumbac, fie din fire de in, în general fibre naturale , care rezistă în timp.

„Nu se merită să munceşti la o ie câteva luni, ca să se degradeze tot în câteva luni. Lucrez cu mătase, cu lânică, fire de cea mai buna calitate şi, neapărat, fir metalic.”

Şi lucrul acesta se vede. Mândră de reuşita ei, ne arată iile lucrate cu tot atâta dragoste, aşa cum lucrau străbunica şi bunica ei.

„Aceasta este prima mea ie, cu ea a început totul...  Mi-a plăcut modelul şi combinaţia de culori, galben cu mov... Aceasta  este o cămaşă  cu motive  vrâncene lucrate pe o pânză fină de in. Este cusută cu mătase naturală, mătase de vierme. Aceasta este o cămaşă pentru băiatul meu mai mare, s-o poarte când sunt serbări.”

Elena spune că iubeşte tradiţia străbună şi acest fapt este mai mult decât evident.

„Este frumos să ne păstrăm tradiţiile, tot ce este frumos din vechi, ce-am moştenit de la bătrânii noştri. Trebuie să lucrăm, să nu pierdem aceste valori.

În comuna noastră mai erau 3-4 femei care mai păstrau tradiţia”.

Dacă la început tinerele din Soveja erau reticente şi nu se prea îndemnau la lucru, acum o caută pe Elena care le învaţă, pas cu pas, această frumoasă artă. Astăzi, când suntem în ospeţie la Elena Micu, o altă Elena îi trece pragul pentru a învăţa un model simplu pentru început.

- Este o eleva bună? întreb. Se descurcă?

„Sigur, este doar migălos, nu e o muncă grea, trebuie doar răbdare, multă răbdare.”

În Soveja au rămas puţine femei care mai ştiu tainele cusutului. Una dintre cele mai vechi meşteriţe, cunoscută în toată ţara pentru cusăturile şi ţesăturile ei, spune că Elena este un exemplu bun de urmat şi i-a dat un „aşa da!” meritat.

- E talentată? întreb.

„E foarte talentată. Mi-a zis, „tanti Ţica, am renunţat la multe că am vrut să-mi reproduc o ie de sovejană  adevărată”. Şi am apreciat  gestul, ne-a  spus doamna Ţica Geană, una dintre cele mai pricepute meşteriţe populare din Vrancea.

Elena spune că nu se opreşte doar la cele câteva ii lucrate. 

„Îmi place foarte mult ce fac, şi fac din pasiune. Vreau să am o colecţie cât mai mare, cu cât mai multe modele. Slavă Domnului, modele am de unde lua”, a mai spus doamna Elena Micu, din comuna Soveja.

Iar tot ce coase va rămâne copiilor care, speră ea, vor duce tradiţia mai departe.( Janine VADISLAV )


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.