Funeraliile părintelui Mihai Budău (sr.), fost paroh al bisericii romano-catolice din Focșani
Pr. Mihai Budău (senior) a fost condus pe ultimul drum luni, 8 octombrie 2018. Liturghia cu requiem a fost prezidată de PS Petru Gherghel, coleg al părintelui răposat. Au participat PS Aurel Percă, peste 100 de preoţi şi numeroşi credincioşi din comunitatea de origine şi din cele păstorite de părintele defunct.Preotul Mihai Budău (sr.) a fost paroh la al bisericii romano-catolice din Focşani şi decan de Vrancea din 1 septembrie 2006 până pe 31 august 2013. Din 1 noiembrie 2013, după ce şi-a încheiat mandatul la Focşani, a activat ca preot pensionar la Bacău (septembrie 2013 - mai 2018) şi la Centrul de Spiritualitate de la Bârnova (mai-octombrie 2018). A trecut la cele veşnice în dimineaţa zilei de 4 octombrie 2018 (ora 6.30), în Centrul de Spiritualitate de la Bârnova. În ziua precedentă a celebrat Liturghia, iar înainte de moarte a fost întărit cu taina sfântului Maslu.
Citiți și:Ultima slujbă ca preot paroh la Biserica Romano-Catolică din Focşani,a părintelui Mihai Budău
Sicriul cu trupul neînsufleţit al pr. Mihai Budău a fost expus încă de duminică în biserica parohială din Nicolae Bălcescu, pentru ca aceia care l-au cunoscut şi îndrăgit de-a lungul vieţii să aibă posibilitatea de a rosti o rugăciunea şi de a înălţa un gând de recunoştinţă pentru cel care a fost slujitorul altarului mai bine de 53 de ani. Liturghia a început cu procesiunea din casa parohială la ora 11.00. În cuvântul de salut, PS Petru Gherghel a mărturisit că toţi cei prezenţi sunt adunaţi pentru a celebra cu pr. Mihai Budău ultima sa Liturghie pe acest pământ.
În predica sa, pr. Ieronim Budulai a exprimat realitatea duală a morţii: una tristă şi una plină de speranţă. Aceasta este ilustrată în Italia prin prezenţa a doi îngeri la intrarea în unele cimitire: unul cu faţa tristă şi cu făclia stinsă, iar celălalt cu faţă plină de speranţă şi făclia arzândă. El a subliniat că "pentru noi, preoţii, moartea trebuie să aibă o faţă plină de speranţă", să fie privită ca o soră a noastră. În viaţa părintelui Mihai s-au verificat cuvintele din cartea lui Iob: "O luptă este viaţa omului pe pământ" (Iob 7,1). La numai un an de viaţă îşi pierde tatăl care moare în război şi este nevoită să trăiască o copilărie în lipsuri. Sfinţit preot, nu i se dă voie să celebreze prima sfântă Liturghie decât târziu. Spre sfârşitul vieţii, o boală cumplită l-a ţintuit la pat. În aceste condiţii, părintele a dat dovadă de seninătate şi încredere în slujirea sa.
Moartea trebuie să fie motiv de bucurie pentru toţi, mai ales pentru un preot, deoarece aceasta deschide perspectiva nemuririi şi actualizează răsplata veşniciei. Pe ton exortativ a încheiat părintele predicator, îndemnând pe cei prezenţi să primească pe cât posibil zilnic pâinea vieţii pentru a se învrednici de fericirea veşniciei, de visio beatifica pe care ne-o promite credinţa noastră.
La sfârşitul sfintei Liturghii, un reprezentant al Parohiei "Sfântul Iosif" din Piatra Neamţ a ţinut un discurs omagial, exprimând în numele comunităţii mulţumirea pentru tot ceea ce pr. Mihai Budău a făcut în cei 20 de ani de păstorire (1996-2006). A menţionat numărul celor care a fost botezaţi, căsătoriţi sau purtaţi pe ultimul drum de către cel care le-a fost atâta timp paroh şi a evidenţiat evlavia pe care acesta a avut-o faţă de Fecioara Maria, pe care o numea adesea "Măicuţa", exprimându-şi la final convingerea că, deşi pr. Mihai nu mai este fizic prezent, roadele înfăptuite rămân şi vorbesc în numele lui.
Un mesaj de mulţumire şi de rămas bun a exprimat pr. prof. Wilhelm Dancă din partea IPS Ioan Robu, arhiepiscop şi mitropolit de Bucureşti, pentru misiunile şi predicile pe care pr. Mihai Budău le-a ţinut pe teritoriul arhidiecezei de-a lungul timpului, calificându-l drept "preot de companie", în sensul etimologic al cuvântului, com-panis, adică cei care împart pâinea împreună. Părintele a ştiut să împarte seninătate, să aibă faţa zâmbitoare. Mai ales a ştiut să împartă pâinea euharistică.
În încheiere PS Petru Gherghel a transmis un gând de preţuire pentru activitatea şi viaţa sacerdotală a pr. Mihai Budău, făcând referire la testamentul acestuia: "Când am citit testamentul, m-a impresionat începutul: «Lucruri mari mi-a făcut cel atotputernic» (Lc 1,49). Părintele a avut un fundament profund pentru a spune aşa ceva. Ne gândim la darul vieţii, darul preoţiei, darul de a asculta spovezi. El a scris aceste cuvinte pentru dragul lui tată, pentru draga lui mamă". Ştiind că părintele a trăit fără a putea spune vreodată cuiva, în sens vocativ "tată", PS Petru Gherghel a afirmat exclamativ: "Fericit omul care are o mamă bună!" Părintele a dat în acest fel o lecţie de viaţă, aceea de a nu uita de părinţii noştri. Pentru tot ce a făcut, Dumnezeu să binevoiască a-l răsplăti cu bucuria veşnică!
După încheierea sfintei Liturghii, în timp ce sicriul era purtat spre maşină, credincioşii, ca ultim semn de rămas bun, au aplaudat îndelung. Corul a intonat cântecul "Cerul e dorul meu". Coroanele aşezate împrejurul catafalcului au fost luate şi purtate de femei îmbrăcate în costum naţional spre cimitir, spre locul unde trupul neînsufleţit al părintelui aşteaptă clipa solemnă a învierii morţilor. Mormântul părintelui se află în cimitirul vechi, în apropiere de mormintele a alţi doi preoţi, Albert Weber şi Anton Budău.
Requiescat in pace!
Pr. Cristian Diac
* * *
Text informații + fotografii preluate de pe site-ul:ercis.ro
