FOTO | „Vrancea e mereu cu mine!” - Spune într-un interviu pentru ZdV dr. Aurelia Cosma, „Cetățean de Onoare al Municipiului Focșani”
Vrancea e mereu cu mine” - spune într-un interviu realizat pentru Ziarul de Vrancea doamna dr. Aurelia Cosma, cercetător etnolog, fost director de Programe culturale şi Comunicare la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, de loc din Focşani, care a primit recent titlul de „Cetățean de Onoare al Municipiului Focșani”.
Meritele doamnei dr. Aurelia Cosma sunt numeroase dar aş pune de astă dată, pe primul loc, dragostea sa pentru Patrimoniul Cultural Vrâncean, atât de bogat, atât de spectaculos, păstrat cu sfinţenie şi aproape nealterat, departe de zarva lumii, la adăpostul munţilor, înconjuraţi de păduri negre de dese ce sunt (nu degeaba i s-a spus Vrancei şi Ţara Neagră sau Ţara Corbilor). Iubit din suflet de către locuitorii Vrancei, folclorul, tradiţiile şi obiceiurile vechi de sute şi sute de ani au fost documentate, consemnate şi duse mai departe în lume de către cea care, în anii petrecuţi la Liceul (acum Colegiul...) Alexandru Ioan Cuza, unde a fost o foarte bună elevă şi colegă, nu lăsa să se bănuiască această pasiune pentru etnografie şi folclor în general şi interesul pentru valorificarea patrimoniului cultural vrâncean. Activităţile desfăşurate de-a lungul anilor au dovedit însă că doamna dr. Aurelia Cosma este îndrăgostită de-o viaţă de etnografie şi etnologie.
Propunerea pentru titlul de Cetăţean de Onoare al mun. Focşani i-a aparţinut domnului Liviu Nedelcu, directorul Centrului Cultural Vrancea care, de ani buni, o are alături pe doamna dr. Aurelia Cosma, beneficiind de sfaturile, prezenţa şi recomandările date meşterilor populari, promovaţi pentru obţinerea titlului de „Tezaur Uman Viu”, Şerban Terţiu, din Nereju, cu spectaculoasele măşti purtate de cei din Ansamblul „Chipăruşul”, dar şi în sat, la sărbătorile de iarnă, nenea Doldor Harabagiu, dansatorul şi coregraful fără pereche, de loc din Sahastru, comuna Nereju, meşterul Pavel Caba care, de mai bine de 60 de ani duce faima cioplitorilor în lemn peste tot în lume. Acest titlu fiind acordat unui număr de aproximativ 40 de meşteri populari din ţară. A urmărit an de an, la expoziţiile naţionale organizate la Focşani, lucrul meşteriţelor ţesătoare care aduc pe simeze ştergare şi covoare cu modele şi culori care rivalizează cu cele din natură - ele însele fiind profesoare pentru fetele din zonele rurale. Interesul şi pasiunea lor, sunt apreciate de doamna dr. Aurelia Cosma căci, tot ce iese din aceste mâini harnice, sunt adevărate comori ale neamului nostru vrâncenesc.
Deşi plecată de ani buni din Focşani, sufletul i-a rămas pe meleaguri vrâncene, acolo unde revine destul de des. Pentru toată strădania, prietenia şi dragostea cu care i-a înconjurat pe aceşti oameni, i-a susţinut şi promovat, doamna dr. Aurelia Cosma, a fost propusă pentru acordarea titlului de Cetăţean de Onoare al municipiului Focşani.
„Doamna dr. Aurelia Cosma, cercetător ştiinţific la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti, cu un bogat palmares în activitatea ştiinţifică a muzeelor, în activităţi culturale etnologice şi nu numai, a promovat permanent judeţul Vrancea în cadrul activităţilor organizate la nivel naţional si internaţional, în evenimente culturale educative de ţinută. Îi mulţumim doamnei dr. Aurelia Cosma pentru susţinerea instituţiilor culturale din judeţul Vrancea, pentru promovarea meşterilor populari şi a meşteşugurilor tradiţionale, a rapsozilor, grupurilor şi ansamblurilor folclorice la nivel naţional şi internaţional”, a adăugat pictorul Liviu Nedelcu, directorul Centrul Cultural Vrancea.
Impresionată de titlul oferit de Consiliul Local al Municipiului Focşani, doamna dr. Aurelia Cosma a mărturisit cât de emoţionată a fost în clipa în care a aflat că i s-a conferit titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului în care a trăit alături de părinţii săi până în momentul în care a plecat la studii în Iaşi.
„Dedic acest moment părinţilor care, de acolo, de sus, sunt sigură că sunt mândri de fiica lor. Le mulţumesc pentru grija cu care au contribuit la educaţia mea şi a fratelui meu Toma (economist). Tata, militar de carieră, veteran de război, alături de sensibila dar riguroasa noastră mamă, ne-au insuflat sentimentele de cinste, corectitudine, onoare, respect, credinţă în Dumnezeu şi mai ales iubirea de semeni.
Mă gândesc cu drag şi la cei doisprezece ani petrecuţi ca elevă la excelentul Liceu „Al. I. Cuza”, acum Colegiu, unde am avut profesori de excepţie care ne-au îndrumat şi ne-au netezit calea pe care mulţi dintre noi am urmat-o. Părinţii mei şi-ar fi dorit să studiez medicina dar, din cauza sensibilităţii mele în faţa durerii, a suferinţei omeneşti, am ales să urmez geografia la Universitatea „Al.I. Cuza”, din Iaşi, poate şi din dorinţa de a descoperi lumea în toata dimensiunea ei.
Mă întrebai de unde dragostea pentru tradiţii şi obiceiuri... Răspunsul este simplu, iubirea aceasta, care s-a născut în inima mea, le-o datorez bunicilor, la care petreceam vacanţele, cu toate bucuriile şi tristeţile inerente copilăriei. Îmi amintesc poveştile despre războiul în care au luptat şi fraţii mamei mele, eroi de război... Îmi amintesc viaţa idilică din ograda plină cu tot felul de animale şi păsări, de colbul prin care alergam cu picioarele goale, scăldatul în apa râului, culesul pepenilor şi al strugurilor, adevărate sărbători. Am strâns atâtea emoţii, atâtea experienţe. Probabil aşa a fost să fie, căci mi-au fost de mare folos în viitoarea mea opţiune profesională.
Studiile universitare le-am încheiat în anul 1974, apoi am fost profesor, dar şi director adjunct la şcoala unde am predat. După căsătorie m-am mutat în Bucureşti, alături de fostul meu soţ. Tot aici am întâlnit marea mea şansă, l-am cunoscut pe domnul Gheorghe Focşa, director la Muzeul Satului, care m-a susţinut, mi-a acordat credit profesional şi pe care nu l-am dezamăgit niciodată. Reverenţă pentru această personalitate de excelenţă a culturii româneşti!
Am avut multe oportunităţi din care să aleg, puteam să lucrez la radio, sau în televiziune...., şi am ales să nu părăsesc Muzeul Satului „Dimitrie Gusti”, niciodată. Acolo este locul meu de suflet, unde am avut permanent ocazia să comunic cu strămoşii, cu cei care au durat istorie. Aceasta este profesiunea mea de credinţă pe care am iubit-o, o iubesc, căreia i-am dăruit toata priceperea mea, contribuind modest, dar cu rigoare profesională la susţinerea demersurilor de protejare, promovare şi valorificare a acestui tezaur inestimabil - patrimoniul etnologic. Muzeului îi datorez desăvârşirea mea profesională şi nu numai. Datorez obţinerea doctoratului Universităţii Bucureşti, cu un studiu de antropologie a aşezării satului Pădureni, de lângă Huşi, jud Vaslui, care a fost încununarea pregătirii mele profesionale. Reverenţă domnului prof. Radu Florescu, coordonatorul tezei de doctorat, dar şi doamnei Acad. Georgeta Stoica, de a cărei disponibilitate profesională şi umană am beneficiat.
Un alt moment special pentru mine, l-a reprezentat preţuirea pe care mi-au arătat-o ţăranii din satul cercetat, foşti răzeşi, care m-au „adoptat”. După aproape două decenii de cercetări mi-a fost acordat titlul de Cetăţean de Onoare al comunei Pădureni, jud. Vaslui.
După revoluţie, am avut şansa de a realiza documentări, participări la programe privind comunicarea în muzee, în muzeele europene, dar mai ales în Franţa unde am revenit ca bursier al Ministerului Culturii. Experienţa acumulată acolo m-a ajutat să performez în domeniul meu de pregătire.
Ca director interimar al muzeului pentru o perioadă de timp şi mai ales ca director de programe culturale şi de comunicare, am contribuit la susţinerea activităţii acestui important muzeu, Muzeul Naţional al Satului, Bucureşti. Las moştenire un program de educaţie şi relaxare, de convivialitate şi mare provocare creativă, Tabăra de creaţie „Vara pe uliţă", ajunsă la remarcabila vârstă de 29 de ani. Este un brand cultural care atrage anual sute de copii din ţară şi străinătate pentru descoperirea, iniţierea şi performarea în tehnicile vechilor meşteşuguri tradiţionale precum şi în tainele patrimoniului imaterial.
Am invitat cu regularitate meşteri vrânceni astăzi, unii dintre ei, Tezaure Umane Vii. Aici au fost ansambluri folclorice remarcabile prin unicitatea programului: ”Chipăruşul”, din Nereju, „Buciumaşii”, din Paltin, Ansamblul „Ţara Vrancei”. Îmi amintesc cu drag cercetările mele împreună cu echipe de la Muzeul Satului prin aşezările vrâncene, achiziţiile de obiecte aflate acum în colecţiile muzeului sau de obiectele de creaţie populară contemporană, aflate în Galeria de Artă Populară Contemporană.
Am participat la activităţile de promovare a patrimoniului prin organizarea de expoziţii în ţară şi străinătate, am susţinut comunicări ştiinţifice în ţară şi peste hotare, la reuniuni ale Asociaţiei Europene a Muzeelor in Aer Liber sau în programele LLL(Long Life Learning), a cărei membră sunt.
Sunt membru fondator al Societăţii de Antropologie din România şi a Asociaţiei de Ştiinţe Etnologice din România.
Să nu uit, sunt şi o mare iubitoare de animale, am acasă doi pisoi admirabili, „moşteniţi” de la mama”, a mai spus doamna dr. Aurelia Cosma.
O viaţă plină de realizări de excepţie, cât pentru mai multe vieţi. Pentru tot ce aţi realizat, plecăciune doamnă dr. Aurelia Cosma. Nu oricine se poate dărui cu atâta pasiune, cu atâta bucurie, pentru ca toată această bogăţie de tradiţii şi obiceiuri, vechi de când lumea, să fie păstrate şi transmise generaţiilor care vin. ( Janine VADISLAV)
Fisiere atasate
